BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Piramida lui Maslow operează și în Istanbul, adică am constatat că omul, dacă vrea să perpetueze specia, trebuie să-și rezolve trebuințele de bază. Deci, până la necesitățile turistice trebuie să ne rezolvăm pe alea primare. Pe principiul „De dormit, unde mâncăm?” în perioada petrecută la Istanbul a trebuit și să mâncăm. Acuma, treaba cu mâncarea nu e vreo problemă greu de rezolvat în Istanbul, cei care-ați fost știți asta: mai la tot locul găsești tot felul de chioșcuri, chioșculețe, tarabe, crâșme sau restaurante unde să-ți procuri mâncare și să omori șoarecii din mațe, să nu mai tropăie. Am încercat și așa ceva, cât timp am umblat hai-hui, mie plăcându-mi mâncarea stradală servită așa, la botul calului. Pe lângă stația Kabataș am mâncat un sandwich cu pește, de mureai de bun ce era. Și pe lângă Grand Bazaar am ales să ne batem fălcile la o magherniță unde se vindea kebab, gozleme sau mai știu eu ce cartofi prăjiți. Totuși, ca niște oameni cu ștaif ce eram, am fost și la niște restaurante mai ochioase. Doar ca să mă dau mare o să vă spun de cele trei pe care le-am încercat. Și, începem cu: LOTI Roof Lounge, aflat foarte aproape de Sultanahmet dar și Cemberlitas, cred că e la jumătatea distanței, de era să pățim ca măgarul lui Buridan, ăla de era flămând și însetat și a fost pus între grămada de fân și găleata cu apă. Măgarul a murit că n-a știut unde să se ducă mai întâi, să mănânce sau să bea apă?! Restaurantul de vă spun eu de el este la parterul Hotelului Pierre Loti, adresa exactă fiind: Binbirdirek, Divan Yolu CD, Fatih. Am ales restaurantul la indicațiile finilor, care fuseseră aici și erau tare încântați. Oricum, afară este un chelner care, dacă te prinde nehotărât, te atrage în interior cu promisiune de bairam, bani să ai! A fost primul restaurant de-am intrat în el de la sosirea în Istanbul, aveam nivelul de foame corespunzător și am năvălit conștiincioși. Am ochit o masă de 6 persoane și, după ce-am tras la sorți locurile, ne-am așezat. Am fost imediat băgați în seamă, ni s-au adus meniurile și toate celelalte. De fapt, n-a fost niciun roof, că era o terasă la nivelul trotuarului, probabil că pentru cei din hotel te ridicai la ceruri. Fiecare a ales cam ce-a vrut, mâncarea era adusă pe platouri de lemn, unde-o hăcuiai după pofta inimii. Se servește și bere, am înțeles că nu toate restaurantele din Istanbul fac asta. Mâncarea, ca să fie pe dreptate, nu mi s-a părut deosebită, era exact cum mă așteptam: prima oară am comandat o porție de kebab, a doua oară calamari și ceva pește. Asta, cu peșticii chiar a fost bună. Adriana ceva cu carne, la ea nu prea există legume decât în caz de avarie gravă. Prezentarea mâncării însă a fost aparte, când a adus platourile cu pește ne-a adus și un bol de gheață carbonică, de ne-a băgat pe toți în ceață. Și nici măcar nu era ca să nu vedem nota! :)) Prețurile nu au fost de nesuportat, de fiecare dată plătind undeva, în jur de 40 de euro pentru două persoane. The „Must” Turkish L-am dibuit în ziua în care am fost să vizităm Topkapî Sarayi, fiind la circa 10 minute de mers cu spatele înainte, dinspre Aya Sofia spre Topkapî. Adresa este pe Alemdar CD No 9. Știam că urma să petrecem o după amiază în muzeu și-atunci am hotărât să adăstăm pentru alimentare, să nu ne pălească foamea în aemenea lăcaș de cultură, că știți și voi, a spus-o Creangă, ăla de povestea mai frumos ca mine „Golătatea înconjură iară foamea dă de-a dreptul” . Am ales restaurantul după o îndelungă chibzuință, la intrare erau două statui de ieniceri turci. Interiorul restaurantului este cu specific turcesc, de la decoruri, mese și locurile de șezut. Chiar de la intrare o să vezi două femei care răsuceau aluat și făceau pâinile alea ale lor, bune de mori! Apoi, peretele din fața intrării avea un baldachin ca pentru cine știe ce sultan ai fi fost și, dacă voiai, îți puneai pe cap găteli de fete, dacă ești fată, bine-nțeles! Ne-am așezat la mese, mici ca înălțime, direct pe perne și alte așternuturi, ca să nu te doară dondonelul sau să tragi curent. Sincer, e prima oară-n viața mea când am mâncat din poziția aia și la prășit când mergeam găseam altă poziție de mâncat în capătul bucății. Mă rog, e vreun „must„turkish să mînânci cu genunchii la gură! Mâncarea în schimb chiar era bunăăă!!! Am făcut consumație cu creveții și calamarii mei, Adriana ceva cu multă carne și legume, că n-a avut ce face, așa era platoul. Nu mai rețin ce-am luat de băut, ceva alcoolic sau din contra. Personalul era prietenos și amabil, cum, de fapt, a fost la toate restaurantele. Și, nu, nu mai știu cât am plătit, cred că undeva la vreo 60 de euro, și am dat și tips-ul de rigoare. Meat Moot Bosphorus - Ortakoy Este amplasat sub podul Bogazici Koprusu, zis și Podul Martirilor și l-am ales în ultima seară de-am stat în Istanbul, la îndrumarea unei prietene a finilor, despre care am mai povestit. De fapt ea ne-a spus că, acolo, vom mânca un meniu specific turcesc, un fel de cartofi umpluți cu tocătură de carne de pui, vită sau miel, alegerea era a fiecăruia dintre clienți. Și, că, dacă plăteai, erai lăsat să-ți faci tu mâncarea asta, în sensul în care ți se aducea cartoful și umplutura. Mofturi! Restaurantul este în imediata apropiere a podului, spuneam asta dar și approape de Ortakoy Camii, care, inițial, pe la 1700 a fost palatul de la Istanbul al lui Dimitrie Cantemir. Anul ăsta România sărbătorind Anul Dimitrie Cantemir. Nu am putut vizita Moscheea pentru că eram acolo în timpul orelor de rugăciune, mai ales că turcii sărbătoreau Ramadanul. Interesant este faptul că nu se plătea bilet de viiztare, se merge pe donații, fiecare plătește cât vrea. În fine, restaurantul de vă povestesc despre el are o terasă imensă. Chiar dacă afară ploua, mesele erau pline cu clienți de toate națiile. Am comandat acel fel de mâncare tradițional, toți 7, de parcă eram fugiți de la balamuc, umpluturile erau diferite. Niciunul dintre noi nu a vrut să-și manufactureze porția, cert este că bucătarul ăla se pricepea! Prețul a fost decent, undeva la 35 de euro pentru două persoane, cu tot cu băuturi, nealcoolice, restaurantul nu servește clienților alcool. Cofetăria Mahizer Amplasată în imediata apropiere a Pieții Taksîm, are o vitrină de poveste, totul arată de numa-numa! Și, mai este și o situație: or fi turcii bucătari buni, dar, cofetari, nu cred că sunt alții mai buni! Clădirea este elegantă, fiind cu parter și etaj. Am stat la etaj, într-un salon mare dar care asigura o oarecare discreție cu ajutorul unor coloane. Am mâncat o înghețată bună-rău, pe care am uitat s-o pozez. Adriana a ales baclavale, care erau ca la mama lor, ei nu-i plac dulciurile dulci și mi-a revenit mie șansa să termin. La parter este o lungă vitrină unde sunt expuse produsele, arată într-un mare fel, de-ți vine să te dai cu fundul de pământ să iei din toate. Știu că aici am plătit vreo 20 de euro pe ceea ce-am lipăit noi, eu și Adriana, poate un pic mai mult, dar, credeți-mă, a meritat! Asteau au fost mâncătoriile alea, mai așa, de fală. Mîncarea a fost, în general, bună, cel mai mult mi-a plăcut la The Most Turkish, dar, deh, am spus mereu, eu nu scriu aici ca să mă ia cineva de ghid, scriu despre plăcerile mele. Am terminat cu turcii și cu Istanbul. Am rămas cu amintiri frumoase, m-aș întoarce oricând. Se pare că la vară o să-mi lucească ochișorii prin vreo stațiune de-a lor. Vorbind de amintiri, ultima de la Turci, în vamă am plătit 30 de euro, radarele pe care le-am „lovit” și, fără plată nu prea ieși din țara lor. Nu ai cum să te târguiești, oamenii au pozele cu mașina și locurile unde te-ai dat Schumacher! Acuma plec și io, cu viteza legală, haidi, pa!
Trimis de Yersinia Pestis in 21.12.23 13:43:24
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Yersinia Pestis: În sfârșit! Credeam că nu ne mai dai odată de mâncare... după ce ne-ai dus prin tot orașul. Arată apetisant platourile alea pe care le pozași... dar și vitrinele cu dulcegării.
Eu sunt mai pe modelul ăla care preferă fructele de mare, peștele și legumele... deci m-am bucurat mult că n-ai murit după ce ai mâncat sandwich-ul ăla cu pește. Dar de fapt m-am bucurat de doo ori că n-ai plecat la Domnu' 
(i) că n-ar fi avut cine să ne mai spună de Istanbul și (ii) că am curaj să încerc și io mâncărurile din stradă.
Dacă tot veni vorba asta despre mâncare, să mânânci sănătos toate porcăriile alea... de pe urma lui Ghiță! Și la sfârșit să închini ș-un pahar... sau mai bine să-l dai pe gât. Crăciun Fericit!
Rog așteptați...
@k-lator: Da, am găsit mâncare gratis gătită la raze gamma, era un experiment! Am mâncat și n-am nimica: mânuța dintre omoplați a crescut rapid dar m-ajută să mă scarpin, în rest sunt chiar OK: lumina aia, verde fosforescent pe care o degaj noaptea cică trece în timp!
"mi-e bine-acum și-așa socot/ că nu va trece luna, și o plec de-aici, de tot" a zis Coșbuc, și el nu trecuse la turci, vorbea de Musselim Selo, de pe lângă Lovetch.
Rezumând, mâncarea-i bună la turci, mănânci aici și mori acasă, dar, ai o experiență-n plus! Ești acolo, mănâncă la fel, just do'it!
@Yersinia Pestis: Acum scrii tu sau dom' Colonel? (habar n-am care-i treaba cu gradele astea... pandur, căprar sau ce-o fi)
@k-lator: Nu mai am alte grade decât alea 36,5 Celsius, de cică-i bine să le ai când e faza cu semnele vitale !
Grade Richter are Vrancea, dar și Richter ăsta e ghinionist: toate gradele-s pe scara sa!
Altfel, e simplu ca lumina zilei, atunci când e eclipsă totală de soare: când ți-e foame mănânci și bătaie!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@webmaster: Treaba ta, tie or să-ți spargă ăștia capul?
@Yersinia Pestis:
Să vă fie de bine!
Aşteptam cu interes şi un articol pe tema asta
”Acuma, treaba cu mâncarea nu e vreo problemă greu de rezolvat în Istanbul, cei care-ați fost știți asta: mai la tot locul găsești tot felul de chioșcuri, chioșculețe, tarabe, crâșme sau restaurante unde să-ți procuri mâncare și să omori șoarecii din mațe, să nu mai tropăie. Am încercat și așa ceva, cât timp am umblat hai-hui, mie plăcându-mi mâncarea stradală servită așa, la botul calului. Pe lângă stația Kabataș am mâncat un sandwich cu pește, de mureai de bun ce era.
Chiar nu ai cum să faci foamea în Istanbul, de fapt, nicăieri în Turcia, mâncarea fiind, în general, ieftină şi mereu foarte gustoasă.
Cel mai bun peşte în pâine (ekmek balık) se spune că îl găseşti la podul Galata, pe chei, nu la localurile de sub pod. Eu nu am gustat pentru că nu sunt prietenă cu peştele, dar turişti şi localnici deopotrivă mâncau la greu şi nu am văzut victime.
” Totuși, ca niște oameni cu ștaif ce eram, am fost și la niște restaurante mai ochioase.
Mă aşteptam să încerci şi localuri mai cu ştaif, necesare pentru o experienţă turcească cât mai completă.
”Meat Moot Bosphorus - Ortakoy Este amplasat sub podul Bogazici Koprusu, zis și Podul Martirilor și l-am ales în ultima seară de-am stat în Istanbul, la îndrumarea unei prietene a finilor, despre care am mai povestit. De fapt ea ne-a spus că, acolo, vom mânca un meniu specific turcesc, un fel de cartofi umpluți cu tocătură de carne de pui, vită sau miel, alegerea era a fiecăruia dintre clienți.
Interesant acest restaurant de care, recunosc, nu auzisem până să citesc review-ul tău. Mi se pare amuzant cum au reinventat clasicul kumpir şi asta tocmai în Ortakoy unde tarabele care vând kumpir sunt una lângă alta şi sunt tare multe.
”Și, că, dacă plăteai, erai lăsat să-ți faci tu mâncarea asta, în sensul în care ți se aducea cartoful și umplutura.
Eu mi-am preparat singură kumpirul, nu o dată, umplut cu ce voiam eu, nu chiar cu "de toate", că doar nu era şaorma 
, şi nu la Istanbul, ci în Antalya la UAI 
@Yersinia Pestis:
”Da, am găsit mâncare gratis gătită la raze gamma, era un experiment! Am mâncat și n-am nimica: mânuța dintre omoplați a crescut rapid dar m-ajută să mă scarpin, în rest sunt chiar OK: lumina aia, verde fosforescent pe care o degaj noaptea cică trece în timp!
Neah... Nu te cred!
Reacţiile astea de zici că le-ai avut erau mai vechi, de la vaccinul din 2021 şi tu vii acum şi dai vina pe turci. Nu-i frumos
”Rezumând, mâncarea-i bună la turci, mănânci aici și mori acasă, dar, ai o experiență-n plus!
Halal încurajare! Noroc că fata ştie că eşti mai hâtru şi nu se sperie
@Yersinia Pestis:
”Am rămas cu amintiri frumoase, m-aș întoarce oricând. Se pare că la vară o să-mi lucească ochișorii prin vreo stațiune de-a lor.
Foarte bine, dar vezi că ăsta este doar începutul . Turcia provoacă dependenţă!
”Vorbind de amintiri, ultima de la Turci, în vamă am plătit 30 de euro, radarele pe care le-am „lovit” și, fără plata lor, nu prea ieși din țara lor. Nu prea ai cum să te târguiești, oamenii au pozele cu mașina și locurile unde te-ai dat Schumacher!
Ai scăpat relativ ieftin. Cam cu echivalentul unei porţii de calamari
Nu ştiu dacă au fost chiar radare în sensul obişnuit, caz în care ai fi fost avertizat de ceilalţi, ci mi se pare mai probabil să fi fost camere fixe. Dar nu mai contează. A fost şi asta o experienţă. De ce nu avem şi noi drumuri pe care să ne dăm Schumacher-i?!
@nicole33: Da, chiar am aflat că Turcia dă dependență chiar și-așa, după doar 5 zile de Istanbul când realizez că abia mi-am clătit ochii!
Dar, abia aștept să se manifeste dependența, sunt pregătit!
Păstrând tema reviewului, mâncarea a fost bună peste tot pe unde-am încercat-o. Parafrazând, ești la Istanbul, mănânci ca turcii. Cei care duc dorul fast food-ului clasic, pe lângă Loti erau și McDonald's și Burger King, toate gusturile sunt asigurate!
Aveti voi moldovenii si in special tu in contextul dat, un asa talent la scris incat nu ai cum sa nu apreciezi si sa nu te bucuri de fiecare impresie postata. Nu stiu sub ce soare ati trait, ce apa ati baut😀😀 Ai un umor incredibil, care chiar face bine cititorului. Asta pe langa review-urile foarte bune despre obiective turistice, locuri vizitate etc.
Ma bucur ca ti-a placut Turcia si Istanbulul. Mancarea lor stradala pe care ai incercat-o si tu este foarte proaspata, gustoasa si poti uneori sa ai experiente unice in materie de gust. Si experiente din acestea dau farmec unei excursii. La fel si anumite restaurante.
La cat mai multe vacante reusite in Turcia sau oriune! Iti doresc sa ai sarbatori fericite si linistite alaturi de cei dragi tie! Si un An Nou asa cum ti-l doresti tu sa fie
@Yersinia Pestis:
” Am încercat și așa ceva, cât timp am umblat hai-hui, mie plăcându-mi mâncarea stradală servită așa, la botul calului.
Să-ți fie de bine! Sigur, dacă mă uit la data când ai încărcat articolul, digestia e de mult terminată, dar... acum l-am citit. De votat l-am votat anticipat, pe încredere, sper că apreciezi treaba asta .
De la vânzătorii de mâncare de pe străzile Istanbulului eu am rămas doar cu două chestii:
1. castanele coapte - am cumpărat la greu;
2. ouăle fierte tari, gata decojite, care stăteau cu zecile în câte un lighean ce nu părea prea curat și pe care turcul ți le dădea el cu mânuța lui - nici aia așa curată - direct în gură, dacă îi dădeai voie.
Văd că nu ți-au lăsat amintiri lucrurile care m-au marcat pe mine.
În rest - am mâncat pește pe Podul Galata și, desigur, kumpir în Ortakoy. Pentru că am vrut să spun și eu, dar a spus mai bine și mai repede @nicole33:
” Mi se pare amuzant cum au reinventat clasicul kumpir şi asta tocmai în Ortakoy unde tarabele care vând kumpir sunt una lângă alta şi sunt tare multe.
@adso:
”De votat l-am votat anticipat, pe încredere, sper că apreciezi treaba asta
Şi mie mi se întâmplă, ce-i drept destul de rar şi doar în cazul unui număr redus de autori, când încep să citesc, vreau să comentez, dar nu am timp atunci, votez şi mă mai întorc la articol seara sau în zilele următoare
”De la toți vânzătorii de mâncare de pe străzile Istanbulului eu am rămas doar cu două chestii:
1. castanele coapte - am cumpărat la greu;
2. ouăle fierte tari, gata decojite, ...
Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar eu pe astea nici măcar nu le-am văzut în preumblările mele prin Istanbul.
Castane coapte am încercat la Viena într-o iarnă extrem de geroasă, când nu am mâncat decât una sau două, restul fiind "de uz extern", să zic aşa, în sensul că mi-au încălzit mâinile când aveam mare nevoie.
Am mâncat însă multă îngheţată turcească, mai bună şi mult mai ieftină ca la noi la Mamaia, dar asta nu mai surprinde pe nimeni, ceva porumb fiert şi am băut suc de rodii stors în faţa mea, un deliciu, dar tot mai bun a fost cel băut pe faleza din Oludeniz mulţi ani mai târziu.
”În rest - am mâncat pește pe Podul Galata și, desigur, kumpir în Ortakoy. Pentru că am vrut să spun și eu, dar a spus mai bine și mai repede @nicole33
Pentru peşte în pâine m-am dus şi eu la Podul Galata, încă din prima seară, dar pe mine m-a descurajat fumul şi mirosul pregnant de peşte (nu sunt fan peşte), iar soţul s-a uitat prea mult la condiţiile în care era preparat şi a renunţat.
Am fost şi eu o dată mai iute de taste
@Yersinia Pestis:
”Da, chiar am aflat că Turcia dă dependență chiar și-așa, după doar 5 zile de Istanbul când realizez că abia mi-am clătit ochii!
Dar, abia aștept să se manifeste dependența, sunt pregătit!
Dependenţa asta creşte cu fiecare nouă vizită, cu fiecare nouă experienţă
Eu am zis că este bine să te avertizez, ca să nu-mi reproşezi mai târziu că am ştiut, dar nu ţi-am spus
Dacă eşti pregătit, foarte bine, Go Turkey!
@nicole33:
” Şi mie mi se întâmplă, ce-i drept destul de rar şi doar în cazul unui număr redus de autori, când încep să citesc, vreau să comentez, dar nu am timp atunci, votez şi mă mai întorc la articol seara sau în zilele următoare
Vă dați seama că nici eu nu cauționez pe oricine .
Pe de altă parte, am observat că mulți useri sunt pe site timp de una-două zile după ce încarcă un articol propriu, după care dispar cu săptămânile. În acele una-două zile votează sârguincios, uneori și din urmă, apoi nu mai ai multă vreme vești de la dânșii.
Deduc - asta mi-a meseria - că oamenii sunt interesați de a vedea că munca lor e apreciată: pe drept cuvânt! De asta mi se mai întâmplă, dacă nu am vreme, să votez anticipat în semn de mulțumire față de autor, urmând să revin la text atunci când îmi permite timpul.
Eu chiar nu scriu pentru voturi, dar am observat inclusiv la mine un interes sporit pentru recunoașterea efortului în primele 24 de ore după ce urc aici câte un material. Să vă povestesc.
Aseară, după 2 ore, ultimul meu articol meu avea 90 de vizualizări și 0 voturi. Nu am fost atent în mod expres la asta, dar am fost atenționat sonor de un mail, ecou de la @webmaster: primisem PAAR, voturi de 1300. Și mi-a venit să răspund:
1300 x 0 = 900 x 0.
@nicole33: câta dreptate ai, cu dependența😄 acum 3 săptămâni, am petrecut și noi, ziua României în Istanbul, ca mulți români de altfel. Ieri, ne-am întors în Turcia, în Antalya, mai exact, unde vom rămâne până pe 3 ianuarie. Vă transmit o rază de soare, și vă doresc sărbători fericite!
@adso:
”Pe de altă parte, am observat că mulți useri sunt pe site timp de una-două zile după ce încarcă un articol propriu, după care dispar cu săptămânile. În acele una-două zile votează sârguincios, uneori și din urmă, apoi nu mai ai multă vreme vești de la dânșii.
Despre comportamentul pe sait al unor utilizatori sau despre motivaţia acestora de a scrie articole sau de a avea orice altă activitate se pot scrie multe şi nu eşti singurul care observă "chestii". Nefiind matematician, eu merg mai puţin pe deducţie şi mai mult pe intuiţie, fără însă să-mi propun să descopăr "ce-i mână în luptă" cu adevărat pe unii sau pe alţii , deşi am propriile bănuieli.
”Aseară, după 2 ore, ultimul meu articol meu avea 90 de vizualizări și 0 voturi. Nu am fost atent în mod expres la asta, dar am fost atenționat sonor de un mail, ecou de la @webmaster: primisem PAR, voturi de 1300. Și mi-a venit să răspund:
1300 x 0 = 900 x 0.
Aici ar fi două aspecte de menţionat. Primul este legat de numărul de vizualizări care nu este nicidecum corelat cu numărul de voturi, cum mai cred unii şi de faptul că, deşi a fost relansat concursul pentru votanţi şi există în continuare sistemul de abonamente la useri şi destinaţii, precum şi alte canale de promovare , încă se votează mai puţin ca în alţi ani şi oamenii se simt insuficient apreciaţi.
Al doilea este legat de faptul că nu ai citit cu atenţie ecoul ăla cu selectarea ca PAAR şi ai omis tocmai partea cu "Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei... "
@Florris:
”câta dreptate ai, cu dependența
Ştiu că am dreptate şi nu a fost o vorbă aruncată în vânt. Ştiu cum am resimţit această dependenţă anul trecut când am fost nevoită să-mi anulez pe ultima sută de metri vacanţa turcească planificată cu multe luni înainte şi pe care o aşteptam cu multă nerăbdare.
”acum 3 săptămâni, am petrecut și noi, ziua României în Istanbul, ca mulți români de altfel. Ieri, ne-am întors în Turcia, în Antalya, mai exact, unde vom rămâne până pe 3 ianuarie.
Prima opţiune pentru minivacanţa de 1 Decembrie din acest an a fost Bulgaria, un hotel Griffid din Nisipuri şi am fost la un click distanţă să rezerv, a doua a fost Turcia, la Istanbul sau măcar Edirne, mai ieftin şi mai tentant, însă m-am temut de eventualele condiţii meteo nefavorabile care mi-ar fi îngreunat traversarea Bulgariei, pentru ca în final să fiu mai patrioată decât mă ştiam şi am plecat prin ţară.
Te invidiez pentru posibilitatea de a-ţi petrece Sărbătorile în Antalya. Parcă şi anul trecut ai fost tot acolo.
Mi-aş fi dorit şi eu, însă nu doar că nu-mi pot lua niciodată concediu în această perioadă, dar am şi foarte mult de muncă la serviciu. Singura variantă posibilă pentru mine era un sejur de doar 3 (trei) nopţi de Revelion, mult prea scurt, desigur cu avionul, găsisem câteva oferte, însă preţul era nejustificat de mare şi am renunţat.
Îţi doresc o vacanţă minunată în însorita Antalya şi Sărbători fericite! 
@adso:
”Pe de altă parte, am observat că mulți useri sunt pe site timp de una-două zile după ce încarcă un articol propriu, după care dispar cu săptămânile.
Cred că așteaptă să vadă cine îi votează pe încredere
Cum spunea și @nicole33, se observă fel de fel pe aici ...
To all: văd ce scandal e pe pagina mea și-mi cer scuze că nu particip!
Din păcate, ca familie, am suferit o pierdere grea și, o perioadă, nu vă mai stresez cu review-uri!
Sincer și cu respect vă urez sărbători liniștite!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2022 [Mivan Restaurant & Cafe] Mâncare și servicii de nota 10 - ce surpriză ne-a făcut șeful resturantului? — scris în 29.06.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 [Mimar Sinan Teras Cafe] De aici am vazut tot Istanbulul - Mimar Sinan Teras Cafe (Rooftop!) — scris în 02.05.22 de PovesteaYT din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 [Mevlana Kebap Lahmacun Salonu] Istanbul - Cel mai ieftin si bun Testi Kebap - Mevlana Kebap Lahmacun Salonu (Fatih) — scris în 28.02.22 de PovesteaYT din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 [Seven Hills Restaurant] 2021 - Restaurant Seven Hills - Istanbul - Rooftop View - Moscheea Albastra si Hagia Sofia — scris în 27.10.21 de PovesteaYT din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 [Restaurant Sunset Grill & Bar] Un restaurant cu totul special din toate punctele de vedere, cel mai bun dintre cele la care am mers in Istanbul — scris în 04.09.20 de geop din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 [Park Fora Restaurant] Un restaurant de peste deosebit — scris în 04.09.20 de geop din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 [Restaurant Bebek Balikci] Pacat de mancarea buna ca au o atitudine nepotrivita, o terasa prea mica si este situat cam departe — scris în 04.09.20 de geop din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată