Câteva experiențe culinare în insula Andros

TIPĂREȘTE

Oferta gastronomică a insulei Andros se suprapune, în mare parte, peste cea clasică grecească. Totuși, există unele particularități, de exemplu froutalia (omletă cu cartofi, brânză și cârnați) sau unele dulciuri specifice, precum amygdalota (marțipan aromatizat cu apă de trandafiri) sau pasteli (un fel de nougat cu semințe de susan). Deasemenea, insula fiind mare crescătoare de capre și oi, printre delicii se numără câteva sortimente locale de brânză, dar și preparate din carnea acestor animale. În cele ce urmează o să vă povestesc câte ceva despre experiențele noastre culinare în insula Andros.

Hotel Perrakis – Kipri - 4,6/15 pe Google

Ne-am cazat la Filio Guesthouse, ne-am grăbit să prindem ultimele raze de soare pe plaja de peste drum, apoi ne-am dat seama că de la masa de prânz din portul Rafina trecuse ceva timp și burticile noastre cu siguranță ar fi protestat dacă le-am fi trimis la culcare în starea actuală. Pensiunea noastră oferea ceva gustări, dar numai până la ora 19 (care cam trecuse), iar clubul de sporturi de apă din vecinătate era încă deschis, însă când ne-am uitat pe meniu, ne-a trecut: în mare, pizza și burgeri.  

GoogleMaps ne-a sugerat Cyclades Resto & Lounge (cu referințe bune), restaurantul hotelului Perrakis, aflat la aproximativ 200 m, în direcția Gavrio. Altă variantă la distanță de mers pe jos nu prea aveam, așa că am pornit cu elan. E drept, nu-i lung drumul, dar îl faci pe o șosea destul de circulată la orele serii, ceea ce nu ne-a prea încântat. Ne-a încântat însă că am avut ocazia să constatăm că, ascunse în mici golfuri, în apropiere sunt multe plăjuțe drăguțe și intime. Ne-a plăcut și plaja organizată a hotelului, la care se coboară din șosea (cam cât un etaj sau două, cel mult).

Am dibuit ușor intrarea în hotelul adormit, am urcat la etaj, unde părea să fie ceva animație. Într-adevăr, acolo se află recepția și lobby-barul (și intrarea principală, din sens opus, hotelul fiind construit „în trepte” săpate în versant). Ne-au întâmpinat 2 angajate amabile, am întrebat dacă e deschis restaurantul, au zis că ăsta e restaurantul 😊, să ne alegem o masă. Ne-am mirat în sinea noastră, dar n-am comentat, decât că am vrea afară (se zărea ceva terasă), dacă se poate. Într-adevăr, sunt vreo 2 terase, una lungă ca un balcon, cu 3-4 mese aliniate, alta de formă dreptunghiulară, pe altă latură. Asta, ultima, era deja plină, pe cealaltă mai erau 2 mese libere și pe una dintre ele am ocupat-o noi.

Am primit meniuri sub forma unor cuburi pe care era imprimat un QR, l-am scanat, oferta era subțire rău și cam... trendy-flendy; bine că era... Am ales o porție de tacos cu creveți (15 euro) și alta de cevice (16 euro), o sticlă mare de apă (2,6 euro) și jumătate de litru de vin alb (10 euro). Băuturile le-am primit repede și ni s-a așternut masa cu pad-uri personalizate (foarte faine, desenate cu modele grafice de inspirație marină, veți vedea în poze), tacâmuri învelite în șervețele și pahare. Am gustat din vinul aromat în timp ce admiram frumoasa priveliște a golfului Kipri.

Ni s-a adus și mâncarea, timpul de așteptare a fost rezonabil. Arăta într-un mare fel, dar... era puțină-rău! Sperasem la ceva porții de fel principal, ori astea erau mai degrabă niște aperitive! În astfel de situații gustăm pe îndelete și ne sugestionăm că de fapt nu e chiar așa de foame și că oricum seara nu trebuie să mănânci prea mult. De obicei ține, noroc că nu suntem mari mâncăi. A ținut și de data asta. De bune, au fost minunate, n-am ce comenta! Din păcate, poza cu tacos-ul mi-a ieșit un pic mișcată, dar o să înțelegeți ideea.

Nota a adunat 43,6 euro. Enorm pentru o așa masă, dar... Am mai zis-o: insula Andros nu-i ieftină deloc.

... Nici până în ziua de azi nu m-am lămurit dacă ăla era restaurantul sau barul hotelului! Înclin să cred că, din cine știe ce motive, adevăratul restaurant era închis și de-aia ne-au direcționat aici. Pentru că am citit prin comentarii despre file de doradă și alte mâncăruri adevărate. În fine, treacă de la noi! Nu știu dacă să recomand...

Taverna Platanos – Pitrofos (4,5/300 pe Google)

V-am povestit cum am vrut să mâncăm de prânz în capitala Chora și n-am găsit niciunde. Nu mai comentez. Am plecat oarecum frustrați și am zis că om găsi noi ceva pe drumul de întoarcere. Am căutat la un moment dat pe GoogleMaps și mi-a întors un rezultat: Platanos, la doar 2-3 km în față. A fost bine că am căutat, altfel am fi ratat-o, nu e chiar genul de loc care să-ți sară-n ochi. O clădire anostă și o terasă dincolo de șosea, organizată în jurul unui platan cu vârstă venerabilă. Taverna funcționează din 1937, aveam să aflăm de pe prima pagină din meniu.

Am parcat pe marginea drumului și am pătruns în clădire, oricum aveam nevoie de toaletă. Erau 2 doamne care serveau (o ucraineană și o bulgăroaică), ne-au indicat una din mesele libere de pe terasă. De fapt, doar o masă era ocupată cu un grup de 6-7 persoane.

Ajunși pe terasă, am remarcat cu surprindere și bucurie că aceasta oferă o priveliște minunată către văile și munții din jur, iar o parte din umbra naturală provenea de la vița de vie ce se cățăra pe „acoperișul” din nuiele împletite. Evident, am ales o masă cât mai aproape de această priveliște.

Am primit meniuri clasice, cam jumătate din preparate erau tăiate, lipseau. Am întrebat ce ne recomandă și tanti care ne-a servit a zis că în fiecare zi fac 3-4 feluri proaspete, iar azi cel mai bine le-a ieșit mielul la cuptor! 😊 Ne-am învoit deci cu câte o porție de miel (12 euro) plus o salată grecească (8,5 euro) de șeruit. Plus juma de vin al casei și un pet mare de apă.  

Totul a fost minunat – mielul se topea în gură, cartofii pai l-au acompaniat în mod inspirat, la fel legumele și brânza feta din salată, ca să nu mai zic de licori! Și de peisaj! Și de turma de pisici; și-au primit și ele dreptul, se-nțelege. Și unde mai pui că de data asta chiar ne-am săturat! 😊

N-aș fi dat 2 bani pe locul ăsta la prima vedere și uite ce fain a fost! Desigur, îl recomand cu 10 guri. Platanos, Pitrofos. În apropiere se găsește Muzeul Măslinului, unul dintre cele mai vizitate de pe insulă.

Am plătit 46 de euro, asta pentru că am luat și 2 beri pentru acasă. Altfel, ar fi fost 40. Absolut de bun simț.

Kosses – aproximativ în Epano Fellos, pe drumul dintre Gavrio și plaja Zorkos – 4,8/4400 (!) pe Google

Citisem despre acest loc pe un blog de turism al unui tip (englez? ; nu mai știu) care s-a stabilit în Andros. El consideră Kosses cel mai bun restaurant de pe insulă și, la momentul când am citit, am căutat locul pe hartă și l-am pin-uit, just in case. Și ocazia s-a arătat. Deși pare cam in the middle of nowhere, drumul e destul de tranzitat și am citit ulterior că sunt greci care vin cu avioanele private din Atena doar ca să mănânce aici!

Totul a început cu o fermă de animale care există și azi. Băieții cresc cai, vaci, oi, capre, păsări de tot felul și ce-or mai crește. La un moment dat s-au gândit – și s-au gândit bine! – să scurteze drumul cărniței delicioase din ogradă până în farfurie, deci au înființat o mâncătorie. Preparatul care le-a adus renumele este friptura de capră gătită în cuptor. Au și alte chestii în meniu, 95% pe bază de carne, dar capra e pe primul loc.

Se întâmpla că ne întorceam de la plaja Zorkos, destinația de etapă fiind o tavernă pe care o ochiserăm dimineață, în apropierea plajei Fellos. La un moment dat am zărit o construcție care nu ne spunea nimic (era ferma văzută din spate), drumul a făcut după aia o curbă și a urcat un pic. Am remarcat că ieșea fum de acolo și am avut o străfulgerare, rugându-l pe Tati să oprească mașina, să verific. Da, chiar el era, restaurantul celebru cu carne de capră! Nu puteam rata așa ceva, deci ne-am întors.

Locul are ditamai parcarea organizată, ditamai mâncătoria cu spațiu interior, un hectar de terasă acoperită și 2-3 terase mai mici în aer liber (pentru cină, mă gândesc). Are și o capelă micuță, iar țarcurile animalelor pot fi vizitate, ceea ce face deliciul copiilor de toate vârstele.

Am fost conduși la o masă pe terasa acoperită (nu era foarte aglomerat când am ajuns, dar în mai puțin de oră cu greu mai puteai găsi o masă liberă!). Sunt doar băieți care servesc, extrem de fâșneți toți, spre a reduce la minim timpul de așteptare. Unul dintre ei ne-a preluat imediat, ne-a aprovizionat cu meniuri și ne-a lăsat un pic să le studiem. N-a fost greu deloc să ne decidem: carne de capră gătită în pergament, porție pentru 2 persoane (27 euro), o salată grecească (10 euro), o apă mare și juma de vin roșu.  

Am primit imediat după aceea băuturile și o pâine rotundă micuță, caldă încă și absolut delicioasă (am gustat un pic și restul am luat-o cu noi, că nu ne-am îndurat s-o lăsăm acolo). Până m-am întors de la toaletă, venise și mâncarea. De data asta am preferat varianta de brânză locală peste salata grecească – o brânză cremoasă, foarte bună (aveau și varianta clasică, cu feta). Felul principal a venit pe un platou de inox, însoțit de un munte de cartofi pai aurii. Carnea – excelentă, dar – Doamne! , nu mi-am imaginat cât de grasă poate fi carnea de capră! Păi mielul e mic copil... Am înlăturat grăsimea cât am putut, dar tot sunt sigură că am băgat colesterol cât bag într-un an obișnuit.  

În fine, ne-am făcut damblaua, am bifat-o și pe-asta. Recomand, normal că recomand, doar că... dacă vă știți mai sensibiloși la stomac/colecist... Noi am trecut cu bine peste acest episod. Nu mai știu cât a fost nota de plată, văd că n-o mai am; undeva spre 45-50 de euro, bănuiesc. A, și am primit și un mic desert din partea casei la final, un pic de iaurt grecesc cu dulceață de casă.

Taverna Anatoli – pe faleza din Ormos Korthi – 4,6/190 pe Google

Nu erau foarte multe locuri deschise la prânz în Ormos Korthi, poate din cauza vântului sau poate din lipsă de clienți (?!) sau poate din comoditate. Cele care erau, își trăseseră deja prelatele transparente pe partea dinspre mare, spre a se proteja de stropii ridicați de valurile înspumate, dar și de vânt. Așa și a noastră. Sigur, am fi putut alege să stăm dincolo de șosea, în clădirea principală, care are o mică terasă acoperită în față și alta la etaj, dar am preferat aici, în buza mării.  

Ne-a servit o tanti. Am ales din meniul cu preparate tradiționale o porție de chiftele în sos roșu cu orez (8,8 euro) și una de giros de porc cu cartofi prăjiți (10 euro). La fel, o salată grecească (8,5 euro) de împărțit și câte o bere Alfa. Totul a fost gustos și sățios, porțiile ok ca mărime. Nici nota asta n-am păstrat-o, dar se poate aproxima cât a fost. Rezonabil. Recomand.

Taverna O Giannoulis – vis a vis de plaja Ag. Petros – 4,2/744 pe Google

Am vizitat-o în aceeași zi, pentru cină. De fapt, nu ne era prea foame, dar cu siguranță avea să ni se facă până la culcare și am zis să mai luăm ceva, preventiv. Ne-am dus direct de la plajă, am remarcat că au parcare. Au zonă de interior și o mare terasă exterioară, pe care am căutat și noi o masă liberă.

Restaurantul beneficiază de o bogată ofertă culinară, se pare că se numără printre cele mai apreciate de pe insulă, noi voiam doar „ceva subțire” . Până la urmă nu s-a dovedit chiar subțire, cel puțin în ceea ce mă privește, căci am avut nefasta inspirație de a comanda fourtalia, omleta specifică Cicladelor de Nord. Mi-o imaginam ca pe un fel de tortilla, de care m-am amorezat în Barcelona și am gătit-o și eu de câteva ori acasă (după rețeta lui Jamie Oliver, lol!), dar asta a fost cu totul altceva: mult ou prăjit, cartofi prăjiți, cârnați prăjiți și în general o chestie super-indigestă din care am ales ce am putut, peste jumătate a rămas pe farfurie. Și – țineți cont – numai sclifosită la mâncare nu pot fi numită! Ori fourtalia nu-i ce trebuie, ori Giannoulis ăsta trebuie să ia niște lecții de la Jamie... Tati a luat musaca și a fost bună. Noroc cu el, că nu m-am culcat flămândă. Am băut apă și am împărțit jumătate de litru de vin. Total-general – 27,5 euro. De recomandat, recomand cârciuma, dar evitați fourtalia.

Taverna To Steki Tou Andrea („Locul lui Andrea” ) – pe șoseaua spre plaja Fellos, cu vreo 5-600 m înainte se face un drum de 50 m în dreapta (este indicator) – 4,5/1130 pe Google

Am remarcat-o de la prima noastră vizită la Fellos, am vut să ne întoarcem să mâncăm de prânz acolo, dar am eșuat la Kosses, după cum povestii 😊. I-a venit rândul în ultima zi, după ce ne însoleiasem și îmbăiasem bine, tot la Fellos, secțiunea sudică, nisipoasă. Când puțina umbră a tamarinului sub care ne-am aciuat s-a prelins fix în mare, lipsiți de apărare contra insolației, ne-am strâns catrafusele și-am plecat. La fel, nu eram încă morți de foame, dar... foamea vine mâncând, nu-i așa?!

Taverna este o afacere de familie, serveau tatăl și cei 2 băieți adolescenți, mai erau vreo 2 flăcăi angajați (așa păreau), iar mama se întrezărea din când în când prin ușa deschisă a bucătăriei. Mă gândesc că și ea o fi avut ceva ajutoare, la cât puhoi de lume se tot perinda pe-acolo...

Locul are parcare proprie, alături e un loc de joacă pentru copii destul de măricel, dar în plin soare. Terasa ocupă curtea proprietății, în mare parte umbrită de copaci și de viță cățărătoare – o splendidă grădină, de fapt.  

Oferta respectă gastronomia tradițional grecească, cu accente proprii. De exemplu, ni s-a recomandat cocoșelul de casă (9,9 euro), ca brand al locului și eu pe-ăsta l-am luat, decisă să merg la sigur (după semieșecul cu fourtalia...). Tati a preferat miel copt în pergament (19,9 euro). Pentru început, am zis să mai schimbăm salata grecească și, la sugestia mea, am optat pentru o porție de chiftele de dovlecei (7,5 euro) și una de tzatziki (4,6 euro). Mi se pare că astea două se combină fantastic și aș mânca de 3 ori pe zi până când m-aș sătura cu adevărat! De băut am ales juma de vin (4 euro) și o apă mare (1,9 euro).  

Prima dată au sosit băuturile și curând aperitivele plus un coș cu pâine prăjită stropită cu ulei de măsline. Chifteluțele aveau și ele un pic de tzatziki drept însoțitor, iar porția de tzatziki era uriașă, așa că ne-am străduit. Dacă ar fi venit cineva de la bucătărie și ne-ar fi anunțat că nu știu ce calamitate s-a produs și n-o să mai primim felurile principale, nu ne-am fi supărat, eram deja sătui. (Sau dacă am fi comandat doar felurile principale... hmm, cum să reziști la chiftele de dovlecei cu tzatziki?!) Desigur, asta nu s-a întâmplat și ne-am trezit cu încă 2 farfurii pline-ochi. Și – Doamne! – atât de fragede și bune!... Am mâncat cât am putut, dar n-am putut să le dovedim. Ce-a rămas am rugat să ni se pună la pachet și... cred că le-am plimbat a doua zi în Tinos și nu mai țin minte dacă le-am mai mâncat sau nu... Urăsc risipa, dar uite că din când în când mai calc strâmb.

Și aici am primit câte o prăjiturică însiropată din partea casei (pentru asta am făcut loc, ce credeți?!), iar nota a totalizat un pic sub 50 de euro. Recomand.  

---

VIZUALIZĂRI: 215 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI