Darcy Osteria Contemporanea

TIPĂREȘTE

Cu @irinad conversez relativ rar prin ecouri, însă e a doua (sau a treia?) oară când execut prompt ceea ce îmi solicită; are ea, așa, o putere specială de convingere 😊. (Și am început să scriu și despre Villa Oasis din Marrakech, deci țineți aproape!)

Am ajuns recent în Bologna și am stat o singură zi – dar una intensă. Vizitasem orașul într-o altă viață, când l-am explorat ceva mai pe îndelete, deși „lăcomia” de a vedea cât mai multe a făcut, și atunci, să plecăm aproape în fiecare dimineață în câte o altă direcție. Atunci am fost în Ravenna, tot atunci am fost pentru ultima oară în Florența (căreia i-am dedicat pe AFA seria Cenacoli fiorentini vezi impresii, de care sunt, în continuare, foarte mândru – scriam mai bine pe vremea aia 😉).

Am vrut să văd, de data asta, Santuario Madonna di San Luca –care mi-a plăcut foarte tare. După care am vizitat Basilica Patriarcale di San Domenico și Palazzo dell’Archiginnasio, prima Universitate din Europa, cu Teatro Anatomico și frumoasa sa Bibliotecă. Pe la 13:20 am ieșit de aici în Piazza Galvani și, trecând pe lângă Basilica di San Petronio și Piazza Maggiore, am făcut dreapta pentru a pătrunde în Quadrilatero, zona în care se află cele mai multe restaurante din Bologna.

Problema a fost că eram într-o zi de sâmbătă și lumea se călca pe picioare, la propriu, în centrul târgului. Absolut toți se înțeleseseră să mănânce în oraș, la intrarea în fiecare cârciumă era câte o coadă nesfârșită și, spre deosebire de @irinad, nu făcusem rezervare nicăieri. Am spus să ne depărtăm două-trei sute de metri și, consultând Google, am ales un restaurant cu notă bună de pe Str. Maggiore:

Darcy Osteria Contemporanea

Am intrat, a venit în întâmpinarea noastră o domnișoară, ne-a întrebat de rezervare, am zis că nu, a spus să revenim în zece minute, că la o masă se ceruse nota, am ieșit să mai căscăm gura pe stradă și, în foarte scurt timp, a venit afară după noi și ne-a făcut semn că ne poate primi.

Restaurantul este lung și îngust: cuierul e chiar la intrare, pe stânga, iar pe dreapta e bucătăria, separată de un geam prin care se vede tot ce se întâmplă acolo. Există mese în dreptul bucătăriei (P9 este făcută la plecare, când respectivele mese se eliberaseră), apoi se pătrunde într-un mic salon în care se află barul (aici am primit noi masă), iar în continuarea acestuia mai există încă unul. Atmosfera în interior este foarte plăcută, doar că mi s-a părut cam întuneric. Din tavan nu vine prea multă lumină, așa că pe unele mese sunt veioze (în P11 e veioza noastră).

Este închis miercurea, în timpul restul zilelor de lucru este deschis doar pentru cină (19:30- 23:30), iar în zilele week-end-ului se poate lua aici inclusiv prânzul (12:30 - 15:00).

E un restaurant destul de scump (dacă studiam problema de acasă, cu siguranță aș fi ales altceva; așa – doar aici am găsit loc). Genul: mâncare tradițională, reinterpretată de un bucătar „cu școală”, servită într-un spațiu modern și dichisit. Cu paste home made, ingrediente de la producători locali, meniu scurt – în fine, înțelegeți ideea. Promovează – și am văzut pe multe mese – „selecția bucătarului” , platouri cu trei/cinci feluri, la prețuri nu chiar mici (45-55 de euro). Chelnerii stau lângă tine și te ajută să alegi vinul, dacă nu te pricepi la asta 😊.

Noi am decis să comandăm mâncare tipic bolognesă: Tortellini in crema di Parmigiano Reggiano (20 euro), Cotoletto alla Bolognese (24 euro), la care am fost aproape forțat (de către chelner) să adaug Il gratinato di stagione (8 euro), bere locală (8 euro), Tiramisù (8 euro). La început ni s-a pus pe masă Acqua micro filtrata (pe care am regăsit-o pe nota de plată, 2 euro). Plus Coperto (2 x 3 euro).

Tortelini și Tiramisù cică au fost grozave. Ce am comandat eu... așa și așa. Cică: Cotoletto alla bolognese nu are deasupra brânză ordinară, ci un strat de Parmigiano Reggiano de 30 de luni de la firma Rosola, iar acesta acoperă un strat de prosciutto Galloni care se topește într-o tigaie cu o picătură de bulion, și se acoperă cu o glazură creată cu lichidul în care s-a gătit, plus unt. Probabil că e ceva din cale afară de rafinat, dar pe mine nu m-a dat pe spate. Mi s-a părut sărat și atât, papilele mele gustative nu au reușit să treacă dincolo de acest gust dominant. Iar legumele gratinate au fost prea moi. Lipsă de educație culinară din partea mea, desigur.

Dar nu am avut curajul să comentez nimic de rău. Pe Google, la fiecare dintre (puținele) recenzii negative, Dario (managerul, cred) intervine prompt și îl desființează pe cel care spune ce nu se cuvine. De unde credeți că știu eu care e treaba cu Cotoletto alla bolognese? I-a explicat el unui alt needucat! Iată încă o mostră:

Luigi (client): Restaurantul – micuț, nescorțos, confortabil, genul de loc în care intri pentru un prânz de duminică după câteva cumpărături. Ragù? Aromă plăcută, ingrediente de bună calitate, puteți gusta. Dar carnea e tăiată prea mare, ar fi nevoie de un bucâți mai mici pentru a se topi cu adevărat în sos. Tagliatelle-le nu au fost făcute manual, și vă puteți da seama de asta, dar tot s-au combinat plăcut cu ragù. În general, mâncare decentă. Un sfat pentru bucătar: mai ușor cu sarea.

Dario (manager): Ei bine, Luigi, noi oricum te iubim. Ragù-ul bolognez trebuie să fie cu granulație mare, dar înțeleg că tu, ca non-bolognez, nu ai de unde să știi asta. În plus, în Bologna nu există noțiunea de „sos” , doar se adaugă mai mult ragù și asta e tot. Greșești și în ceea ce privește tagliatelle-le, care sunt făcute la sucitor, manual, de furnizorul nostru de paste, Gallina Bolognese. Pe scurt, ar fi fost mai bine dacă ai fi continuat cumpărăturile în loc să ocupi o masă, să mănânci două porții de paste și să bei ceva apă, ca apoi să ne critici fără să ai habar despre ce vorbești.

Mărturisesc că m-am distrat copios citind recenziile acestui restaurant 😊.

Una peste alta, ne-am simțit bine. Mai puțin atunci când am achitat nota, dar asta e, obrazul subțire... știți dumneavoastră cum se ține. Ne-am revanșat în zilele care au urmat, în Ferrara și în Padova, unde am mâncat cam la jumătate de preț (și mai gustos).

La plecare am vizitat Basilica Santuario Santo Stefano – Il Complesso delle Sette Chiese, am trecut pe lângă Turnurile înclinate Garisenda și Asinelli, iar înserarea ne-a găsit în Piazza del Nettuno, unde erau adunați mii de oameni: urma să se aprindă, în mod oficial, bradul de Crăciun. Am încărcat un filmuleț cu numărătoarea inversă.

După care: ura și la gară, să prindem trenul de Ferrara vezi impresii.

---

VIZUALIZĂRI: 57 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI