Cam ce se poate mânca în Berlin? Și care-i treaba cu bursa de bere?!!

TIPĂREȘTE

Deliciile gastronomice nu s-au aflat, nici pe departe, pe lista mea de priorități pentru sejurul de 6 zile în capitala Germaniei. Mâncarea nemțească, atât de grea și consistentă, bazată în mare măsură pe carne de porc, cartofi și varză, nu figurează printre favoritele mele și nu mă așteptam la nimic bun la acest capitol... ????

Și oricum, închiriasem o garsonieră cu chicinetă, deci eram asigurată, chiar dacă asta a însemnat căratul alimentelor, cale de 4 stații de autobuz, de la magnificul hypermarket Ulrich din zona Grădinii Zoologice până la domiciliul temporar. Pentru că mă bazasem pe un mini-market din apropiere când, în fapt, astfel de magazine - vă reamintesc - nu comercializează decât ziare, bilete la loto, bere și alte băuturi.

Neavând, așadar, așteptări mari, am avut totuși parte de câteva surprize.

Prima a fost celebrul currywurst, așa-zisul cârnat picant. L-am încercat, urmând sfaturile cunoscătorilor, la una dintre tonetele Curry 36 care împânzesc orașul, și am constatat că e de fapt ceea ce noi numim „polonez” , carnea nefiind tocată și deloc picantă. O servesc fie cu „ketchup” , care la ei înseamnă pastă de roșii, fie cu maioneză, o combinație pe care o găsesc de-a dreptul dezgustătoare. ???? 5-6 îmbucături costă 3,50 euro! Cu tot cu o sticlă de bere sau de suc - 5 euro.

Totuși tonetele astea sunt în permanență luate cu asalt - de neînțeles pentru mine! Singurul lucru pozitiv pe care îl pot spune în legătură cu ele este că sunt într-adevăr un exemplu excelent de fast-food, în sensul englezesc al termenului fast, nu și în cel românesc????: în 3-4 minute îți poți astâmpăra foamea și setea. Și să-ți golești portofelul de 3,50 euro...

Drept dovadă a fascinației localnicilor pentru acest produs, în Berlin există un Currywurst Museum - currywurstmuseum.de.

Să fie la ei, acolo!

Dacă te dai în vânt după mâncarea stradală, nu-i mai bine să încerci pizza? O felie 2 euro. Și nu prea ai cum să dai greș.

Apropo de bucătăria italiană: Berlin este, fără îndoială, un oraș cosmopolit, și aacest aspect multietnic se reflectă în marea diversitate a localurilor cu specific național: în afara celor italiene, am văzut și spaniole, chinezești, vietnameze, indiene, thailandeze. Și austriece - despre asta, mai încolo în review.

Din listă nu puteau, bineînțeles, să lipsească bucătăria turcească și faimosul döner kebab, care ar fi fost inventat chiar aici în anii ’70. Uite că asta n-o știam! Mai mult decât atât, în capitala Germaniei sunt cca. 1.600 de localuri turcești de variate feluri (mai multe decât în Istanbul! ????), de la tonete stradale, la restaurante în toată puterea cuvântului, care vând döner kebab.

Familia noastră este adepta home cookingului - soțul meu e un bucătar excelent (kilogramele mele stau dovadă????), așa încât în București mi se întâmplă extrem de rar să mă destrăbălez cu preparate cumpărate la colț de stradă. Și uneori, în deplasări, atunci când mă răzbește foamea, profit de ocazie. Din păcate, la Berlin, deși îmi propusesem să încerc gustul döner kebabului, nu știu cum se face, dar nu am apucat.

A doua surpriză a fost absența berăriilor „pur-sânge” , înlocuite de cafenele. Am poposit și noi la câteva, ba la cea lipită de catedrală, ba la o alta de pe Friedrichstraße, sau pe parcela ierboasă de pe Unter den Linden. Am tras concluzia că berea nu e în capitala Germaniei obiectul unei pioase venerații????, ca în Bavaria, de pildă. Asta ca să nu amintesc de Praga!

În fine, o a treia surpriză, la fel de neplăcută, a fost numărul mic de localuri - părerea mea - pentru o metropolă recunoscută pentru oferta variată în materie de distracție și viață de noapte, activități concentrate însă, din câte am văzut și citit, în anumite zone pe care bine ar fi să le identifici, ca turist, înaintea vizitei.

Am vrut să testez totuși gastronomia locală, așa încât am mers la

Die Berliner Republik

Din multitudinea de cârciumi cu bucătărie nemțească am optat pentru aceasta din două motive: 1) amplasamentul cu terasă pe malul Spreeului; 2) discountul de 25% cu Welcome Card Berlin, o facilitate scumpă dar merituoasă (53 euro pentru 6 zile) despre care am povestit în primul review din serie.

Republica asta berlineză de pe strada Schiftbauderdamm numărul 9 se află în compania multor altor restaurante turistice, înșirate pe malul drept al Spreeului, în apropierea podului Weidendammer, chiar vizavi de unul din punctele de îmbarcare în croaziere. Așa încât, imediat după ce am coborât de pe vas, ora fiind tocmai potrivită pentru a lua prânzul, am traversat râul și ne-am înființat pe terasă, unde n-am găsit loc chiar în primul rând dinspre apă, dar tot cu vedere spre râu și stația U-Bahn și S-Bahn Berlin Friedrichstraße.

Mese și scaune din lemn (noroc că aveau perne) și pături roșii, destul de necesare, căci era un soare cu dinți. Nimic special, prin urmare. Decât Trabantul postat în fața intrării, cu o reclamă ce zice esențialul despre Berliner Republik: că este „pubul capitalei” și că oferă mâncare nemțească de casă, 18 tipuri de bere la butoi☝☝☝, posibilități de a urmări live evenimente sportive și - cireașa de pe tort - „bursa de bere” .

Ce-o mai fi și asta?

Explicația o găsiți pe site-ul die-berliner-republik.de (are și versiune în engleză, dacă apăsați pe butonul prin care solicitați acest lucru; au și cont pe Facebook pe FB).

Nu știu dacă am înțeles foarte bine cum decurge această bierbröse: se pare că începând de la orele 17, prețurile diverselor sortimente sunt lăsate pe seama „brokerilor” . Sunt afișate pe o tabelă electronică și fluctuează în funcție de cerere, așa încât poți să te alegi cu chilipiruri, dacă ești pe fază. Mai mult decât atât, există momente când bursa „se prăbușește” și ai parte de bere gratis.

Zic unii pe Tripadvisor că e amuzantă treaba, și bănuiesc că au dreptate. Oricum, Republik este cu certitudine unul dintre localurile cele mai populare din Berlin, frecventat masiv de noctambuli (în sensul de „puși pe distracție” ????), fiind deschis până la 6 dimineața - sau cel puțin așa scrie pe site-ul lor.

Roasă de curiozitate, am intrat și în salon, situat de cealaltă parte a străzii. Atmosferă tipică de pub: bar cu tejghea înaltă, bănci și mese din lemn, pereți tapetați cu fotografii și reclame din epoca RDG (localul se află în cartierul central Mitte din Berlinul de Est), tavanul acoperit cu o pictură înfățișând câțiva eroi importanți ai acelor vremuri (Mitterand, Ronald Reagan) „zburând” printre îngerași. Drăguț, dar parcă prea încărcat decorul. În fine, chestie de gusturi...

Ia să vedem acum meniul. Slavă Domnului, e și în engleză. Pe copertă, alte două vestigii ale trecutului recent: fostul cancelar german Helmut Schmidt șoptindu-i la ureche fostului prim-ministru britanic Margaret Thatcher ceva de genul „Vai, dragă, ce păr frumos ai” (las la latitudinea voastră interpretarea acestui text subtil????), iar dedesubt o imagine stilizată a Porții Brandenburg.

Oferta de bere draft e cu adevărat impresionantă iar prețurile se situează între 2,90 și 3,40 euro pentru un pahar de 0,3 litri, respectiv între 4,20 și 4,90 euro pentru unul de 0,5 litri. La capitolul mâncare, la loc de mare cinste figurează cârnații, ciolanele de porc, șnițelele, steakurile, ceva pește și pui, printre care se strecoară, modest, niște salate. Plus niște tarte, la desert

Prețurile sunt măricele spre mari - le puteți vedea în fotografiile anexate.

Adrian a comandat genunchi de porc la cuptor în sos de bere neagră, cu găluști de cartofi și garnitură de varză murată (18,90 euro), iar eu tocană de gât de porc fiert în bere Paulaner cu garnitură de ceapă fiartă înăbușit, cartofi prăjiți și bacon (14,80 euro). Nu ne-am aventurat să gustăm tipuri de bere mai „exotice” , și acum îmi pare rău, dar asta e: Adrian a băut o halbă de Radeberger iar eu un pahar de Bitburger.

Mâncarea a fost excelentă, carnea se topea în gură, crusta de grăsime a ciolanului era nemaipomenit de crocantă, și deși inițial am crezut că nu vom dovedi porțiile foarte mari, până la urmă am izbândit! ????

Cu Welcome Card am beneficiat de un discount de 25% și totalul consumației a fost 33 euro. Așa cum am povestit în primul review din serie, am fost admonestată cu superioritate de către chelner pentru că nu am prezentat cardurile înainte de a da comanda. Nu am știut că așa trebuia procedat și l-am făcut să meargă înapoi înăuntru la casă pentru a modifica bonul... Săracul! ????

Uitându-mă acum pe Tripadvisor (unde Berliner Republik nu are un scor foarte mare), am remarcat că nu sunt singura care a cârcotit în privința serviciului, sunt destule reviewuri negative care acuză fie lentoarea, fie impolitețea personalului, fie ambele...

De o experiență foarte diferită am avut parte la

Restaurant Vogelweide

Am nimerit întâmplător aici în ziua în care am ajuns la Berlin, mai bine zis la garsoniera noastră din Olivaer Platz. După ce ne-am cazat, am ieșit ca să cercetăm împrejurimile și am dat de acest local pe o stradă din apropiere - Bayerisch -, la numărul 32.

Site: restaurant-vogelweide-berlin.eatbu.com; deschis 12-23, sâmbătă și duminică 14-23.

Este un restaurant cu gastronomie austriacă și carintiană (Carintia este regiunea cea mai sudică din Austria și o străbătusem în urmă cu niște ani fără să știu că se numește așa), și oricât de tare mă trăgea inima mai degrabă spre ceva cu specific nemțesc, chiorăiturile din stomac au fost mai puternice. Era ora 3 după-amiaza și ne-am oprit aici pentru masa de prânz.

Nu numai foamea ne-a îmboldit, ci și aspectul primitor al terasei mici și intime, acoperită cu o prelată roșie și protejată pe laturi de vânt și ploaie prin folii de plastic. Decorul era completat de câteva jardiniere cu flori cam ofilite, de scaune din lemn cu pernuțe roșii și de mese acoperite cu fețe în carouri alb cu roșu, culorile drapelului austriac.

În interior nu am intrat, dar am văzut ulterior poze pe net și mi-a plăcut.

Din păcate, meniul era numai în germană, așa că am fost nevoiți să cerem ajutorul chelnerului, un tânăr foarte drăguț și relativ bun vorbitor de limba engleză, care ne-a asigurat un serviciu rapid, pentru care l-am recompensat corespunzător.

Am atașat niște fotografii din care puteți să vă faceți o idee despre prețuri - eu zic că sunt mari, dar din câte am observat, aliniate la trendul general al Berlinului.

Care mie nu mi s-a părut a fi un oraș ieftin, cel puțin în privința costurilor meselor la restaurant, decât dacă le compari - poate - cu cele din Paris, Luxemburg sau Țările Scandinave.

Cum ne era foame, Adrian a comandat supă cremă de legume (mai precis, conopidă - excelentă, am gustat și eu), în timp ce alegerea mea a fost supa gulaș, cam nepicantă totuși. La felul doi soțul a poftit la un steak de porc marinat cu cartofi și bacon la cuptor, în timp ce eu am optat pentru piept de pui cu crochete de cartofi, ceva legume și nelipsitul bacon. Ne-am întins la masă destul de mult ca să ne tragem sufletul după ora pierdută aiurea în aeroport și să planificăm traseul pentru ziua următoare, și prin urmare cantitatea de băutura a fost direct proporțională cu durata șederii????: două pahare de bere de 0,33 l (eu), respectiv două halbe mari și un pahar mic Adrian. Bere austriacă, desigur, marca Puntigamer - foarte bună.

Total consumație 53 euro. Of! ????

Am uitat să precizez că la restaurante, cafenele și în mai toate locurile de interes pentru turiști se poate plăti cu cardul.

Dulciuri

Recunosc, sunt o mare iubitoare de foitaje și prăjituri, iar la Berlin am avut surpriza (plăcută, de această dată) să descopăr că nu sunt singura... Localnicii par să adore produsele de patiserie și ciocolata Ritter și Lindt, magazinele specializate fiind foarte multe la număr și unicele în fața cărora am văzut cozi!

Nu puteam rata, așadar, Pfannkuchen sau Berliner, un fel de clătită cu umplutură de gem, pe care am savurat-o de la patiseria de vizavi de garsoniera noastră, de unde am mai cumpărat și niște prăjituri cu căpșuni și gogoși. Le-am înghițit atât de iute, încât am uitat să le pozez, dar vi le recomand: sunt divine! ????

Și tot în preajma locuinței noastre am găsit o bombonerie de unde am achiziționat specialități cu ghimbir și altele cu marțipan, dar în cantități mici care au făcut pe vânzătoare să strâmbe din nas. Erau produse artizanale scumpe - în jur de 5-10 euro/suta de grame...

Un scurt popas neplanificat am făcut într-o dimineață la

Barist Restaurant/Pizzeria/Gelateria

Ne aflam în plimbare prin Hackesher Markt, o zonă de magazine și restaurante, și ochii mi-au căzut pe o ofertă specială: café crème și prăjitură cu cireșe la 5,50 euro. Deși nu îmi era foame, nu am putut rezista tentației, și l-am obligat pe consort, neamator de dulciuri, să se așeze cu mine la masă și să bea o bere, cu toate că nu-i era sete. Dar s-a sacrificat, ce să facă?!! ????

Așa cum vă spuneam, eram în Hackesher Markt, și adresa localului împricinat este pur și simplu Einkaufsbahnhof Berlin Hackesher Markt, iar site-ul de unde puteți culege informații suplimentare se cheamă www.barist. de.

Braseria asta e la parterul unei foarte frumoase clădiri Art Deco cu ornamente din teracotă iar în jur sunt localuri italienești, turcești, spaniole și un Irish Pub, toate închise la ora aceea matinală.

La Barist îți poți însă începe ziua la 9 a. m. cu un mic dejun internațional iar între 12-15 poți comanda meniul zilei. Bucătăria este italiană, franceză și austriacă.

Înțeleg că fac niște pizze minunate și, atenție! au propria gelaterie. De încercat pe vreme mai călduroasă.

Eu m-am mulțumit cu prăjitura și cafeaua mea, ambele excelente. Serviciul a fost însă îngrozitor de lent iar chelnerul cam obrăznicuț a încercat să facă glume cu noi, numai că nu i-au ieșit - engleza lui era rudimentară.

Sobri și demni???? ne-am ridicat de la masă imediat ce ne-a fost adusă, cu mare întârziere, nota de plată, și am părăsit terasa, Adrian plictisit iar eu încântată de prăjitură și enervată de serviciu.

Cam prea multe interacțiuni nu tocmai fericite cu chelnerii și vânzătorii din Berlin... Să fi avut noi ghinion?!! ????

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI