La restaurant de Valentines Day

TIPĂREȘTE

Banc local

Trei lucruri mă interesează în mod special într-o călătorie exotică! Pe primul plan sunt oamenii, apoi obiectivele turistice și nu în ultimul rând îmi place să încerc și dacă este cazul chiar să savurez bucătăria locală. Nici aici nu am făcut excepție din acest ultim punct de vedere, mai ales că este o zonă foarte ofertantă. Vita argentiniană ori cea uruguayană sunt dintre cele mai gustoase din această lume, iar conceptul de churascaria cu rodizio este unic din câte știu. Mai au și japonezii ceva asemănător cu o masă care se învărte cu tot felul de preparate, dara ici este doar despre carne.

Mâncasem eu deja vită uruguayană delicioasă, dar vroiam neapărat să încerc și churascaria cu rodizio. Rodízio (sau „espeto corrido” ) este foarte popular și în Paraguay, influențat de tradiția de churrasco sud-american. Conceptul este asemănător cu cel Brazilian, plătești un preț fix, iar ospătarii vin constant la masă cu diferite tipuri de carne friptă și taie direct în farfurie până când spui că te-ai săturat.

Cum funcționează rodizio? Plătești un meniu fix (rodízio), ceva asemănător cu all inclusive. Ai un bufet mare cu tot felul de legume, fructe, prăjituri, înghețată, până și sushi am văzut. Pe masa ai un cartonaș cu două fețe, verde sau roșu. Verde înseamnă că vrei ca ospătarii să-ți pună carne, roșu că nu vrei. Chiar mă amuzam anterior că erau diverși vloggeri români care se plângeau că nu sunt băgați în seamă de ospătari. Păi dacă e pe roșu nu te bagă nimeni în seamă. E drept că am mai văzut locuri unde nu erau aceste cartonașe. Atunci trebuie doar să faci un semn discret către ospătari. Ospătarii vin continuu cu churasco, adică cu frigărui mari și taie felii proaspete din diverse tipuri de carne. Dar o să vorbesc de asta un pic mai târziu.

Contrar aparențelor nu sunt foarte dese aceste localuri și trebuie să fii un pic informat. In Sao Paolo am fost la unul foarte cunoscut, care nu mi-a plăcut. Așa că aici în Asuncion am zis că e musai să găsesc unul ca lumea, pe gustul meu.

Prima data am intrat într-unul din apropierea noastră numit extrem de sugestiv Rodizio Churascaria! Doar că țeapă. Intrăm frumos acolo, ne luăm câte o bere și așteptăm. Grătarele erau încinse la maxim, doar că ospătarii nu roiau în jurul nostru. Atunci am realizat că numele restaurantului nu are absolut nicio legătură cu specificul acestuia. Era tot un concept sud American de tipul all you can eat, doar că aici plăteai la suta de grame. Orice îți puneai în farfurie îți era apoi cântărit, iar la sfârșit plăteai în acord cu câte grame ai în farfurie. E și ăsta un concept interesant, pe care l-am mai întâlnit prin Argentina, doar că eu căutam altceva.

Așa că am apelat la amicul tripadvisor care mi-a recoamndat restaurantul La Cabrera. Acesta era destul de departe, așa că am luat un uber până acolo. Doar surpriză, la fața locului aflăm că a devenit un restaurant a la carte. Mi-era prea foame așa că ne-am pus la masa, dar când am văzut ce prețuri au am zis pas. Asta cu toate că ne aduseseră coperta, aperitivul impus pe care îl aduc de fiecare data și pe care ni-l pun apoi în nota de plată.

Ne-am întors la hotel și ne-am pus mai temeinic pe căutat. Era și 14 februarie așa că era musai să scot mândra în oraș. Am găsit vreo trei restaurante până la urmă cu acest concept. Doar că aveau program limitat de la 12.00 la 15.00, apoi de la 19.00 la 22.00. Fiind și ziua îndrăgostiților și ne-având programare am zis că mai bine să mergem la prânz, să fim siguri că prindem loc.

Aveam de ales între trei localuri cu acest specific, O Gaucho care avea reputația de a fi top în Asuncion. Paulista Grill care are un stil de churrasco brazilian + rodízio și este considerat unul dintre cele mai bune restaurante de tip rodízio din Asunción ori Brasa y Leña churrascaria cunoscută pentru carnea foarte fragedă și o atmosferă mai relaxată și ultimul Acuarela Churrasquería cu o atmosferă mai elegantă.

Până la urmă am optat pentru O Gaucho. De abia acum când scriu acest articol am realizat că am mai fost în 2019 la un local din același lanț la Igguzu și am mâncat foarte bine.

Am ajuns la restaurant în jurul orei 12-00, abia ce se deschisese și deja era o mulțime de lume. E drept era sâmbătă și era ora prânzului, dar nu-mi venea să cred. Am fost întrebați dacă avem rezervare și chiar dacă nu am avut tot au mai găsit o masa și pentru noi. Restaurantul s-a umplut rapid și asta cu toate că era de sute de persoane, iar prețurile erau destul de piperate. Se strânsese aici toată lumea bună a orașului erau total diferiși față de cei de pe stradă, semn că acest tip de local nu este accesibil tuturor.

Întâi am comandat câte o capirinha și apoi am mers la buffet să ne luăm ceva legume. Cum am găsit și sushi am zis că ar fi cazul să nu ratăm. Grătarele sfârâiau la maxim și în vreo jumătate de oră au început spectacolul de rodizio cu diverse tipuri de carne. Chiar dacă nu este indicat am ciugulit din toate noi nefiind cunoscători. Erau diverse tipuri de frituri de la bună la excelentă. Dacă am fi știut am fi ales doar excelentă, dar noi vroiam să încercăm din toate.

Ospătarii se învârteau pe la toate mesele, fără absolut nicio discriminare. Aveam cartonașul pe verde și dacă era cazul le mai făceam și câte un semn discret. Cele mai frecvente la rodízio Paraguayan erau picanha cea mai apreciată bucată de vită, Costilla / Costela respective coaste de vită sau porc, Vacio carne fragedă din abdomen, Chorizo cârnați condimentați, Pollo asado respectiv pui la grătar ori Cordero miel (mai rar) dar extrem de gustos. Pe lângăm aceste bunătăți mai veneau cu banana sau ananas prăjit ori cu organe, Coração de frango adică inimi de pui.

Nu vreți să stiți cât de bun era totul! Eu sunt de felul meu mai carnivor, dar a mea soție preferă legumele. Vă dați seama de cât de bun a fost că a consumat și ea cu preponderență carne. Era și păcat să nu o facă.

După capirinha am trecut pe bere, fiind foarte cald afară. Toată băutura se plătește suplimentar. Pentru rodizio există un preț fix pe persoană. La final am încheiat cu prăkituri și cu înghețată.

Credeam că o să petrecem acolo cel puțin trei ore, dar după o oră jumate eram caput. Mai era loc, dar nici nu vroiam să mănânc atât să mi se facă rău. A fost de-ajuns.

Toată distracția cu taxa de servicii cu tot a fost în banii noștri 370 de lei. Atunci mi s-a părut cam mult, dar după ce am văzut preșurile din Uruguay am zis că am scăpat chair ieftin.

Evident că dacă ajungeți cumva prin America de sud nu ocoliți un restaurant de acest tip, churascaria cu rodizio. Vita argentiniană și cea uruguayană sunt absolut delicioase. Eu sincer nu sunt fan all inclusive, dar aici poți face o excepție.

Evident restaurantul era decorat de această sărbătoare a iubirii cu tot felul de inimioare roșii, dar majoritatea clienților erau cam de vârsta noastră, semn că totuși dragostea trece prin stomac.

---

VIZUALIZĂRI: 81 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI