Prin tavernele din Zakynthos

TIPĂREȘTE

Prin tavernele din Zakynthos

Aflată vremelnic, ca și suratele ei ionice, sub diferite stăpâniri de-a lungul Evului Mediu, insula nu-și dezice trecutul nici în ceea ce privește partea sa gastronomică. Influențele din partea continental-nordică a Greciei, alături de cele estic-italiene și chiar turcești (mai ales în sectorul dulciurilor) își spun cuvântul, alcătuind o bucătărie poate nu atât de rafinată ca în Lefkada, dar cu siguranță foarte atrăgătoare. Părerea mea.

Pentru că era primul an în care vacanța noastră se desfășura sub semnul pandemiei de Covid 19, am fost destul de nesiguri de ceea ce urma să ne ofere din punct de vedere culinar Zakynthos.

La Metsovo (vezi impresii) nu am simțit vreo diferență față de timpurile normale, exceptând numărul clienților de la mesele tavernelor!

Aici, prima tavernă vizitată a fost Kalamaki Beach, de pe plaja cu același nume, unde o excelentă mousaka cu parmezan, un gyros cu garnitură de cartofi și salată, alături de trei beri și o apă la litru ne-au costat în jur de 32 euro.

A urmat una din numeroasele taverne înșirate de-a lungul falezei capitalei Zante, unde pentru un platou pescăresc, două beri, o salată grecească și nelipsita pâine (care ți se oferă, de cele mai multe ori, fără să te întrebe), am plătit puțin peste 30 euro. Cu mențiunea că fructele de mare au fost foarte bine gătite, servirea ireproșabilă și că terasa se adresează doar acelora care nu sunt deranjați că iau masa în mijlocul... trotuarului!

Aminteam în review-ul trecut, dedicat plajelor insulei, despre dificultatea drumului spre Dafni Beach. Câțiva kilometri buni te strecori printre livezile de măslini, pe un drum îngust de pământ cu câteva pante de vitezele 1-2, dar spectaculoasă plajă te face să dai totul uitării! Cu șezlongurile și umbrelele oferite gratis de cele două taverne care administrează plaja, Porto Mela și Antonio Bel Mare, te simți aproape obligat să mănânci ceva la una dintre ele! Am preferat-o pe prima, care dis-de-dimineață ne oferise cafele din partea casei! Ne-am delectat papilele gustative cu îndrăgitele mele costițe de miel, friptură de porc, vin alb și apă. Două porții de înghețată au dus totul la circa 30 de euro.

Taverna Paradisos, din exrema sudică a plajei Baracuda, din Tsilivi, a fost gazda noastră pentru un prânz reușit, într-o zi dominată de vânt și valuri! Situată în apropierea unui promontoriu, deasupra mării, oferă o priveliște superbă spre larg. După miel și porc în ziua anterioară, acum am ales compania unor calamari prăjiți și a unei porții de vită în sos tomat, bucate stropite cu un șpriț de vară! Prețuri obișnuite, aproape 30 de euro cu cafele cu tot.

Despre apusul de la capul Keri am povestit, pe larg, în review-ul trecut, dar și acum, când scriu aceste rânduri, gândul îmi fuge la acea frumusețe de nedescris în cuvinte! Îmbătați de magnificul spectacol al contopirii astrului zilei cu marea, am plecat din extremitatea sudică a insulei când se îngâna ziua cu noaptea. Până am ajuns la Taverna Keri (după câțiva kilometri) se făcuse noapte de-a binelea, dar ospătarii erau în plin avânt, luând comenzi sau chiar dirijând parcarea autoturismelor pe marginea drumului. Pe cerul înstelat al Eladei o lună de poveste întregea un cadru nocturn din care nu mai doream să evadez! “Cruda” realitate ne-a îndemnat să vedem și de cele lumești, așa că ne-am orientat spre un menu alcătuit din câte o porție de friptură de capră (specialitatea casei), respectiv miel. Vinul și înghețata au ridicat nota de plată spre 40 de euro.

Plaja Gerakas face parte dintr-un complex dedicat țestoaselor Caretta-Caretta, pe plajă (de mărime considerabilă) fiind sute de cuiburi ale acestora. Accesul motorizatelor e interzis înainte cu câteva sute de metri de locul unde începe coborârea pe scările din lemn, către plajă! Cele două taverne și alte câteva mici magazine cu alimente și suveniruri sunt așezate în zona de parcare, astfel că cine dorește să ia prânzul trebuie să părăsească șezlongul și să se deplaseze spre acestea. La taverna Gerakas am găsit o umbră binevenită, un ospătar care o rupea binișor pe românește și... un vin rece care făcea uitată canicula zilei! Am gustat dintr-o salată grecească, un piept de pui la grill și un souvlaki de porc, prețul încadrându-se în media ultimelor zile.

Pe moderna plajă din Alikes am fost oaspeții Paradiso (a nu se confunda cu Paradisos din Tsilivi). O panoramă încântătoare și un prânz delicios compus dintr-un platou grilled într-o prezentare deosebită, acompaniat de nelipsita salată grecească și zilnicul vin rece!

Exohora nu este o tavernă, ci un mic sătuc aflat în zona muntoasă, care se laudă cu cel mai bătrân măslin din insulă! Nu știm dacă este chiar așa, oricum măslinul arată impresionant, iar în imediata lui vecinătate cei din familia Giorgos Korfiatis își prezintă produsele hand-made: vin, lichioruri, măsline, miere. Am degustat, am cumpărat, am apreciat…

În Laganas plajele se întind de-a lungul întregii deschideri a golfului pe care marea îl formează în dreptul localității. Sectorul Harbor House e dominat de taverna Harbour și de snack-barul Oasis. Într-una din zilele petrecute aici, în urmărirea țestoaselor, am prânzit pe terasa tavernei. O masă ușoară formată din pui a la greck și pancetta, plus oarece baclavale! Am revenit după două zile când am savurat o excelentă mousaka și o porție de pește spadă, udate cu un demi-sec rece, pentru care am plătit aproximativ 27 euro.

Cu trei zile înainte de plecare, “il dottore” (gazda noastră) ne aduce o veste mare: seară grecească la taverna Dennis din Lithakia, la circa 10 km de Keri! Nici gând s-o ratăm, așa că rezervăm o masă și parcăm lângă tavernă când încă nu s-a întunecat de-a binelea. Suntem conduși la masa noastră, trecând pe lângă un rotisor imens în care se învârtea ușor un purcel de lapte! Terasa tavernei se animă încet-încet, mesele se ocupă pe rând în acorduri de sirtaki, animatorul, sărit de 60 de ani, invită tinerele la dans, atmosfera e fantastică în acest Turn Babel de naționalități! Ne delectăm cu un giant-chicken souvlaki și o porție de purcel la rotisor, stropit, bineînțeles, cu vin și finalizăm cu pepene roșu și galben! N-o să credeți, dar toată consumația nu a depășit 30 de euro! În noaptea caldă, drumul spre casă a fost o desfătare, după o seară minunată!

Ultima “ieșire culinară” din Zakynthos a fost, cum altfel, în Keri la To Stotikos, situată pe malul mării și oferind o panoramă de neuitat. Deși cina a fost delicioasă (iepure în sos tomat și un mixed grill), parcă o ușoară tristețe învăluia masa noastră... Era sentimentul pe care îl încercăm de fiecare dată când urma să părăsim aceste meleaguri binecuvântate și doar promisiunea că vom reveni anul viitor ne făcea să ne bucurăm și de aceste clipe petrecute în frumoasa insulă. Ca o notă generală, toți ospătarii, barmanii cu care am intrat în contact purtau ori mască de protecție (de cele mai multe ori, neagră) ori un dispozitiv din plastic transparent atașat în partea de jos a feței, care acoperea bărbia, gura și nasul.

Poate v-am plictisit cu atâtea și atâtea laude aduse locurilor și mâncărurilor din Zakynthos, dar vă rog să înțelegeți că aceste rânduri sunt scrise de cineva care a descoperit Grecia destul de târziu (din punct de vedere al vârstei) și care s-a îndrăgostit iremediabil de ea! Pe de altă parte, cred că aceste impresii sunt citite în marea majoritate de iubitori ai Eladei și ai vacanțelor petrecute aici, așa că mă vor înțelege și, eventual, ierta...

Datorită “delay-ului” cu care scriu aceste rânduri, față de partea dedicată plajelor din Zakynthos, vă pot spune că ne-am ținut promisiunea și anul trecut am fost oaspeții Kefaloniei!

Dar, despre impresiile din minunata insula ionică și peripețiile drumului până acolo, în viitoarele review-uri, pe care le doresc să vi le ofer cât mai curând!

Vacanțe de vis vă doresc, oriunde vă veți afla!

---

VIZUALIZĂRI: 1928 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI