REZONABIL
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Suður-Vík Restaurant
TIPĂREȘTEDacă ar fi să aleg un singur loc din Islanda despre care să povestesc, aceasta ar fi restaurantul Suður-Vík. Și spun asta eu, care nu scriu prea des despre restaurante. Iar motivul este că aici mi s-a părut că am găsit sinteza perfectă a excursiei noastre: atmosferă rustică, liniștită, fermecătoare; totul e gândit astfel încât să nu deranjeze mediul, dar să beneficieze de el cât de mult posibil; totul e scump până la cer, însă... accepți asta, ajungi să consideri că acesta este prețul pentru ceea ce trăiești și primești în Islanda.
Am stat acolo șapte zile pline (cu opt nopți de cazare, din cauza orarului de zbor) și am străbătut țara de la vest către est și înapoi, de-a lungul țărmului sudic al insulei. A fost o experiență inedită, de care ne-am bucurat în fiecare moment. Nu știu cât voi apuca să istorisesc despre planificare, traseu, cazări și cele întâmplate în Islanda, dar pe AFA sunt multe articole bune care au ca subiect această destinație.
În privința „alimentației” - în general, am mâncat „din traistă” sau ne-am autogospodărit. Asta din două cauze: 1. trei zile am locuit, practic, în sălbăticie, într-o zonă aproape nepopulată, fără magazine; 2. prețurile: am spus și mai sus, au spus-o și alții, ele sunt, cu adevărat, înspăimântătoare. Totul costă enorm chiar la supermarket, iar la restaurante nici nu mai vorbim. Am avut hotel cu mic dejun 2+2 zile: adică în două dintre zile a fost excelent, în alte două (prima și ultima) doar o glumă proastă. Și ne-am mai permis trei mese „în oraș” , una la un bistro aflat în incinta unui supermatket, iar celelalte două la Suður-Vík.
Vík este cea mai sudică localitate din Islanda, aflată cam la mijlocul distanței vest-est. Către vest este „civilizația” , în partea cealaltă începe „pustiul” . Am întâlnit-o pe traseu atât la dus, cât și și la întoarcere. La dus, am făcut aici o aprovizionare temeinică; la revenire, ne-am zis că merităm o masă caldă după trei zile de uscături.
Are vreo 300 de locuitori și aproape 200 de case. Probabil că unii trăiesc singuri, dar cred că, mai curând, multe dintre case sunt spații de cazare pentru turiștii care vizitează insula. Fiind, practic, oprire obligatorie pentru cei care o traversează, în Vík există o grămadă de locuințe de închiriat și... vreo zece restaurante. Am căutat unul cu referințe bune (are 4,6 pe Google), unde să găsească fiecare dintre noi ce să comande și cu „scoruri” mai civilizate; cât de civilizate, puteți judeca singuri, consultând meniul din P23-P24 (1500 de coroane înseamnă 10 euro sau 50 de lei).
Fiecare turist are o viziune proprie asupra a ce înseamnă o destinație interesantă; unii vin pentru natură, alții pentru mâncare, unii pentru cultură și istorie și alții pentru a cunoaște oameni. Restaurantul Suður-Vík din Vík í Mýrdal combină toate acestea și multe altele cu vederi splendide asupra stâncilor pitorești care se ridică din ocean, cu delicatese preparate local, o clădire istorică și o afacere de familie locală.
Casa este poziționată pe un deal cu vedere panoramică. Este una dintre cele mai vechi clădiri din Vík, construită în 1902 și care a fost parte integrantă a comunității de atunci și până în prezent: folosită ca școală de muzică, azil de bătrâni, grădiniță etc. Interioarele surprind istoria sa, cu mobilier și decorațiuni romantice, fapt care o face un loc liniștit și cald, cu un simț al istoriei plutind în aer.
Așa este prezentat restaurantul într-un articol din presa locală, probabil publicitate plătită, găsit pe pagina sa de Facebook; de pe aceeași pagină am preluat P25-P29, care prezintă vederea panoramică despre care se face vorbire. Vedere de care noi nu ne-am bucurat, deoarece „descinderile” noastre au fost una pe la ora 18, a doua la 17, ambele pe întuneric. P2 e tot ce s-a putut :) .
Mesele sunt situate la etaj; la cea de-a doua vizită erau goale (ora 17), atunci am făcut pozele. Fotoliile din P11, din holul de la parter, fotografiate la sosire, le-am găsit ocupate la ora plecării din restaurant, ba multă lume stătea și în picioare. Nu se pot face rezervări: cine vine, este preluat de cineva din personal și fie este condus la o masă, dacă e una liberă, fie este rugat să aștepte. Deși cred că există peste 40 de locuri la mese, aproape 20 de persoane așteptau să se elibereze ceva.
Cu motiv: mâncarea este excelentă, rareori am savurat cine mai gustoase. Meniul este unul restrâns, anume exact cele două pagini din P23-P24. Una dintre ele conține câteva sortimente de pizza (este specialitatea casei, proprietarii se laudă sunt oameni care vin cale de trei ore doar pentru a regăsi minunatul său gust 😋) - am comandat în a doua seară (P20), este, cu adevărat, foarte foarte bună.
De pe prima pagină a meniului, dat fiind că am fost un grup de șapte și de două ori, am avut ocazia să văd pe masă aproape toate felurile. Toată lumea a avut doar cuvinte de laudă. Eu am încercat ciorba de pește (P16) și fileul de miel cu piure (P19) - niște minunății. La cea de-a doua vizită, ciorba era tăiată de pe listă, din câte ne-a spus chelnerița se terminase sezonul de pescuit pentru respectiva specie pe 31 octombrie. De altfel, din pozele de pe Google, se pare că meniul variază de la un anotimp la altul, în funcție de ce cultivă / pescuiesc furnizorii locali. Totul e proaspăt și din zonă. Doamna a fost setată pe pește: o dată „local charr” , un fel de somon (P17), a doua oară cod (P18). Prăjiturile au fost, mi s-a spus, grozave. Berea a fost, o spun eu, bună de tot.
Despre servire, doar cuvinte de laudă: rapidă, discretă, eficientă - oamenii așteptau la intrare, nu se cădea să ținem masa ocupată prea mult :). Sigur, însă, nu ne-a zorit nimeni. La masa noastră s-a perindat tot personalul (tineri cu toții). Am plătit la bar, cu cardul, nu se obișnuiește bacșiș. Nu am văzut opt zile cum arată banii islandezi, nu am schimbat euro în coroane și nu am extras cash de la bancomat. Toate plățile, inclusiv la toaletele publice, se fac folosind cardul și nu a existat niciun „procent” pentru servire pe nota de plată - așa că nu am dat nimic.
Dar: un fileu de miel este 47 de euro, o porție de pește 44, un pahar mic de bere 10 euro, o prăjitură 15 euro, o ciorbă de pește 22 de euro etc. Am lăsat acolo, de fiecare dată, cam 110-120 de euro / două persoane, fără a lua nimic sofisticat (un fel principal și o ciorbă, sau un fel principal și un desert). Pe de altă parte, știind cât am plătit prima oară, am revenit - și asta spune ceva despre cât de mult ne-a plăcut.
Trimis de adso in 07.11.24 23:43:09
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ISLANDA.
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Unde am mâncat prin Islanda, [ALTE ZONE]" (nou-creată pe sait)
Rog așteptați...
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
@adso: Io-s mai greu de cap, de felul meu și nu știu dac-am înțeles bine. Adică articolul cu cîrciuma asta e tot ceea ce vrei tu să ne povestești despre Islanda? Pfff, deși cu ceva feluri de mâncare prezentate, îmi place să cred că e doar” aperitivul” . Aștept cu interes” felul doi” ,” felul trei” , ...” felul n” , unde n> (n-1).
Ce ironie. În dreptul căsuței în care scriu ecoul, in dreapta sunt P16 și P17. Arată într-un mare fel farfuriile alea. Mai scriu un cuvânt, mai trag cu ochiul la poze.
Scump, așa cum ai zis și tu. Dar banii vin, banii pleacă. Amintirile rămân. Și-apoi nu mănânci în fiecare zi în Islanda. Felicitări pentru excursie, felicitări pentru articol. Eu sper în continuare că e articolul introductiv, dar tu știi cel mai bine cum e cu timpul liber.
@adso: Să vă fie de bine! Aștept cu interes Islanda dar și Uzbekistan! Te înțeleg și eu când eram în activitate nu aveam timp să scriu despre tot ce am văzut, începeam dar nu ajungeam până la capăt și acum îmi pare rău. Eram prea perfecționistă, trebuia să scriu despre obiective și despre cum pot ajunge acolo.
Acum am timp dar au intervenit altele, vârsta, nepoții, conservăreala...
Apropo am fost pe urmele tale la Hotel La Mamounia, mi-a plăcut mult grădina, preambul pentru a doua zi la Majorelle.
@adso: Ați fost cu adevărat răsfățați la restaurantul ăsta. Să vă fie de bine!
Acu' fac și eu ca și @Pușcașu Marin: luminează-mă, că nu vreau să rămân în neagra ignoranță! Dacă zici că ai "găsit sinteza perfectă a excursiei" voastre, înseamnă că asta este tot ce primim? 
Ce-i drept, articolul ăsta ne-a introdus în atmosferă. Aia apetisantă! Mă bucur că ai ajuns la un astfel de restaurant și că ni l-ai prezentat, că altfel rămâneam cu o impresie tare greșită despre gastronomia islandeză.
Mi-amintesc de un documentar pe care l-am văzut odată, în care un tip ajunsese în Islanda la un localnic, unde a asistat la pregătirea pentru conservare a peștelui - în niște butoaie metalice din alea de vreo 80 de litri - cu o substanță care conținea sodă caustică... fără nicio glumă! La finalul demonstrației, islandezul a desfăcut unul dintre butoiele alea păstrate ca delicatesă - cam cum păstăm noi românii pălinca în butoaie de lem de dud. În secunda doi, băiatul ăla a ieșit afară cu tot cu cameramanul după el, abia abținându-se să” facă o pizza” și după multe guri de aer proaspăt a putut să spună că” aromele” ce s-au răspândit la deschiderea butoiului erau de nesuportat. M-am întrebat atunci, dar nici acum nu am găsit răspunsul: cum mâncau islandezii peștele ăla?
Deci: aștept continuările cu Uzbekistanul și Islanda - aurora boreală neapărat! Știu că nu ne vei dezamăgi. 
Ptiuuuu! Ce bine arată mâncarea! Nu sunt fan pizza, dar, parcă aș lua o felie din acea pizză, P20
Aș lua puțin și din P17,18,19, că prea arată bine! Ca să nu mai spun de deserturi! 
”... Fotoliile din P13, din holul de la parter, fotografiate la sosire, le-am găsit ocupate la ora plecării din restaurant...
Cred că ai vrut să scrii P11... P13 este vitrina cu obiecte insolite și cu scheletul
Prețurile, într-adevăr, sunt de speriat pentru buzunarele noastre!
Să vă fie de bine!... și, ca toți colegii de mai sus, aștept și eu continuările! Felicitări și... 
Aș zice că după mesele” pantagruelice” savurate de la” traistă” - după cum ziceți - ceea ce ați mâncat la restaurantul Suður-Vík, nu a fost nicicum răsfăț ci doar o masă normală, pentru oameni care încercau să-și refacă caloriile pierdute și care nu vroiau să uite ce înseamnă o masă” ca lumea” de acasă.
Acuma, na, despre prețuri ce să mai zic, dacă v-a fost bine (și așa se pare) atunci mâncarea nu a fost scumpă și, vorba unui prieten,” pentru că meritați” .
Ca atare:” să vă fie de bine!”
@Pușcașu Marin: Mulțumesc că mă încurajezi să scriu. Să știi, însă, că am intenții bune și curate, chiar vreau să povestesc și îmi place să fac asta. Doar că nu mă mai ajung cu timpul, of.
Uite, eu sunt, ca și tine, leneș la scris articole, dar harnic la ecouri. Tu ai observat asta cândva, doar te citez . De o bucată de vreme, nici ecouri nu am mai scris - dacă se înțelege aluzia. Și mă simt vinovat, că au apărut pe aici câteva articole grozave (inclusiv ale tale!), la care aș fi avut câte ceva de comentat.
Dar, iarăși te citez: toate trec, noi să fim sănătoși! Bine că apucăm să ne mișcăm; om povesti, din urmă, la pensie.
Abia aștept să văd ce ai mâncat prin Vietnam!
@mprofeanu: Da, despre asta e vorba:
” Eram prea perfecționistă, trebuia să scriu despre obiective și despre cum pot ajunge acolo.
Până și la minunea asta de review despre un restaurant am stat câteva ore bune, simt că nu pot da drumul unui articol chiar așa, oricum. Și, dacă știu că nu am orele alea, de cele mai multe ori nici nu mă mai apuc. Oricum, m-am mai profesionalizat și eu, scriu mai repede decât acum doi-trei ani.
” Apropo am fost pe urmele tale la Hotel La Mamounia, mi-a plăcut mult grădina, preambul pentru a doua zi la Majorelle.
Am aflat din ecoul pe care l-ați scris ieri lui @AZE că vă întoarceți din Maroc. Felicitări pentru excursie, este o destinație foarte interesantă. Despre care eu am apucat să scriu doar trei-patru articole, poate dvs veți reuși mai mult!
Acum un an și jumătate, când am revenit de acolo, am spus că never again. Între timp, am ajuns în Egipt și în India. Prin comparație, Marocul pare Paradisul. Așa că... facem planuri să mergem din nou. Prima dată am văzut Marrakech și Casablanca, acum încercăm Fez, Rabat, Meknes.
@k-lator:
” Mi-amintesc de un documentar pe care l-am văzut odată, în care un tip ajunsese în Islanda la un localnic, unde a asistat la pregătirea pentru conservare a peștelui
Nu am văzut acel documentar, dar din ce povestești mai departe cred că nu e vorba despre conservarea peștelui (asta e o treabă banală, necesită doar sare, vânt, eventual fum), ci despre fabricarea „delicatesei” numită garum. E un sos împuțit, dar foarte scump și cu mare succes în rândurile cunoscătorilor, din cele mai vechi timpuri și până în ziua de azi, La o căutare rapidă, ce crezi că mi-a apărut? en.wikipedia.org/wiki/Garum
” Deci: aștept continuările cu Uzbekistanul și Islanda - aurora boreală neapărat! Știu că nu ne vei dezamăgi.
Peste trei săptămâni se face anul de când ți-am promis că scriu despre Castel Mimi. Îmi amintesc și ce am spus atunci: „ține aproape!” . Acum spun... Doamne ajută!
@adso:
”ci despre fabricarea „delicatesei” numită garum. E un sos împuțit, dar foarte scump și cu mare succes în rândurile cunoscătorilor
... cel mai probabil să fie așa. Am văzut filmul cu foarte mulți ani în urmă... detaliile le-am uitat.
În ceea ce privește promisiunile, da, este greu să te ții de ele. Eu zic să nu promiți și să se îndeplinească! 😂
@doinafil:
” Cred că ai vrut să scrii P11... P13 este vitrina cu obiecte insolite și cu scheletul
Așa este, aveți perfectă dreptate. Am editat, mulțumesc!
” Prețurile, într-adevăr, sunt de speriat pentru buzunarele noastre!
Da, vacanța în Islanda a fost, de departe, cea mai scumpă pe care am avut-o. Pentru a vă face o idee, o pâine ordinară la supermarket este 600-1000 de coroane, adică 20-35 lei (nu mă refer la specialități cu 7 sau 17 semințe). De fructe nu te poți atinge.
Cazări la 100 de euro găsești doar fără mic dejun, în dormitoare comune și cu toaleta pe hol. Un apartament obișnuit ajunge la 150 de euro, un hotel 3* cu MD sare de 170-180, și asta dacă e în câmp, la 5-10 km de localitate. În orașe, prețul trece de 200-250. Dacă nu vedeam cu ochii mei, nu credeam că se poate așa ceva.
Mulțumesc pentru pupici și La mulți ani soțului!
@Mitica49: Vă mulțumesc pentru ecou și urări!
Acum, cu caloriile, nu știu ce să spun: mesele din traistă au fost mai bogate din punctul ăsta de vedere decât cele de la restaurant. Dar aveți mare dreptate, nu se compară două sandvișuri cu o porție de miel bine gătit. Ne mai și răsfățăm din când în când, chiar și atunci când nu ne permitem .
Pentru că merităm, exact cum spuneți!
@adso: Mulțumesc pentru răspuns și pentru urarea către Mihai! 
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată