Drumul (partea 1) spre Hotel Turnu Moeciu (partea 2)

TIPĂREȘTE

Dragii mei, vad ca odata cu venirea primaverii, apar multi ghiocei sub forma de rws despre locatii diverse din tara sau din strainatate. Nu stiu, poate ca asa este moda pe AFA, atunci ma inclin, vorba amicului le_maitre. Dar pentru ca toate astea imi fac o poftaaaaa de scris, o sa ma inscriu si eu in tendintele primavara-vara 2012 si voi scrie cateva vorbe mastesugite (trag nadejde) despre o pensiune-hotel drag sufletului meu. Deocamdata va spun ca am fost anul trecut de doua ori acolo, primavara si toamna.

Va spun inca de la inceput ca am impartit rw in doua, drumul si hotelul propriuzis. Am facut acest lucru pt ca ar fi fost un rw prea mic daca as fi vorbit numai despre Mausoleul De la Mateias. Rog Webmaster-ul sa nu se supere.

Partea 1- Drumul

Ca sa cresc suspense-ul (mai ceva ca Agatha Christie) va voi povesti drumul pana acolo. Dupa cum v-ati dat seama din titlu, trebuia sa ajung la Moeciu, nu am tinut minte niciodata daca cel de Jos sau cel de Sus. Whatever...

Nu am mers pe drumul obisnuit: Bucuresti, DN1, la intrarea in Predeal stanga spre Bran, apoi Moeciu. Am hotarat, just for fun, s-o iau pe Pitesti, Campulung, Rucar, Moeciu. Si bine am facut pentru ca drumul (desi cu multe gropi, atentie) ne-a purtat rotile pe la Mausoleul Eroilor din Razboiul 1916-1918 sau Mausoleul de la Mateias, aflat intr-o zona frumoasa (ca toata tara noastra) in Valea Mare Pravat, din judetul Arges. Mausoleul are 2 parti: o cladire orizontala ai carei pereti sunt acoperiti de placi de marmura pe care sunt gravate numele ostasilor cazuti pe frontul primului razboi mondial, si unde se afla si o racla cu oasele gasite in aceasta zona si un turn cu foisor unde sunt cripte cu osemintele ostasilor. Cand am fost noi in sept 2011, turnul era inchis. In muzeu se afla expuse uniforme vechi, desene cu scene de lupta. Este deasemenea si un spatiu unde se petrece oarecum live o scena de lupta din acea vreme (focuri de arme, tun, soldati manechine etc). Impresionant in special numele miilor de ostasi care si-au pierdut viata in razboi (nu vreau sa spun „cazuti la datorie”, bine? Mi se pare asa un cliseu). Cu istoria in suflet si-n simtiri, am plecat mai departe la Moeciu.

Partea a 2a Hotel Turnu Moeciu

Si acum sa va spun povestea unei familii adevarate care stie sa faca turism si-si respecta oaspetii. Imi este greu sa nu recunosc si sa apreciez niste merite ale unor oameni cu un bun simt iesit din comun. Patronii sunt familia Tanase, pe doamna am cunoscut-o mai putin, dar domnul Dan este o prezenta continua si discreta a tuturor activitatilor din hotel. In primul rand locatia este extraordinara, pe un deal, spre iesirea din Moeciu (asa mi s-a parut, sper sa fie adevarat) cu o priveliste minunata. Din parcarea incapatoare, trebuie sa urci niste trepte de piatra, ce-i drept cam multe, ca sa ajungi la hotel. Sa nu va ingrijoreze cine va duce bagajele pana sus. Mie mi le-a dus patronul. Asta ca sa vedeti ce fel de om este. Dupa ce intrati, ajungeti la receptie, dar nu veti putea sa nu remarcati bunul gust al amenajarii interioare. Culorile peretilor interiori sunt calde si primitoare. Sunt piese de mobilier vechi, obiecte vechi (telefoane, masini de calcat etc). Veti gasi si un pian.

Aveti de unde alege la cazare. Detalii de preturi si tipuri de camere gasiti aici: hotelturnul.ro

Eu am avut o camera la etajul unu, cam 13, dupa cum vedeti nu sunt deloc superstitioasa. Si ma bucur ca nu sunt pentru ca privelistea de pe balconul „imbracat” cu muscate, desi da spre drumul principal, este minunata. Vedeti in pozele atasate. Tip pentru camere: nu stati in camera de la parter, din stanga receptiei, daca aveti somnul mai usor. Dincolo de peretii camerei, afara in curte, langa cladire, este centrala cred (nu sunt sigura), care de cate ori este folosita apa in hotel, incepe sa uruie. Prima data in primavara am fost cazata acolo, dar receptionera a fost f draguta si ne-a dat alta camera a doua zi dimineata.

Camera este mare, cu balcon care avea atasata (era oferta promotionala) o privelisteeeee. Mi-a placut ca avea lemn mult, lucru care mi se pare potrivit pentru un hotel/pensiune de la munte. Saltelele, dupa spusele colegilor care se pricep, sunt cele mai bune pt ca sunt ferme. Eu am cam intepenit, pentru ca acasa am saltele moi, chiar daca nu sunt tocmai potrivite pentru coloana, ca cele mai tari. Baia foarte curata si frumos amenajata. Prosoapele albe ca zapada si mirosind a curat de munte.

Veti gasi aici: pian, sauna, sala de conferinte, crama, un caine ciobanesc enorm si foaaaarte bland (sa nu va speriati de statura lui). In spatele hotelului sunt leagane pentru copii. Sssst, sa nu-i spuneti patronului ca m-am dat si eu in ele. Sa ramana secretul nostru. Mai este si un foisor si un loc special unde se poate face un foc de tabara, asa cum am facut noi. Vezi poze.

Mancarea este f gustoasaaaa. Doar doua lucruri o sa laud (pt ca daca ma gandesc prea mult, fac gaura in bugetul familiei cu un drum pana acolo, ca sa mancam). Fac o ciorba de fasole in paine, nu stiu care este denumirea, dar pot sa va spun ca este minunata cu niste ceapa rosie alaturi. Iar placinta cu mere este cea mai buna placinta cu mere pe care am mancat-o ever. E chiar mai buna decat a mea. Stati n-am terminat, nu pot sa nu pomenesc si muzica ce se aude in restaurant, in receptie. Este o selectie frumoasa de melodii, pe toate gusturile si varstele. Data viitoare cand ne vedem vin cu un CD blank. Pe scurt un hotel cu o servire, mancare, ospitalitate care ar trebui date de exemplu. Si toate aceste nu sunt „saritoare” in ochi, sunt discrete si cu bun simt. Felicitari domnule Dan.

Nu stiu ce se poate face daca sta cineva mai multe zile. Din cate imi aduc aminte se puteau organiza si excursii in imprejurimi cu ajutorul celor de la hotel, de care nu am putut beneficia pentru ca nu am stat decat 2 nopti. Poate cine sta mai mult afla ce se poate vizita, daca este ceva de facut in zona.

Si nu, nu suntem rude. Asta a fost experienta proprie si personala. Bine ca nu am scris atunci imediat rw pentru ati fi vazut multa pasiune (pasiune de leoaica) izvorand din vorbele mele. Acum sunt mai potolita pt ca a trecut atata timp. Mergeti si convingeti-va.

---

VIZUALIZĂRI: 3075 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI