Turnul Galata – aventuri în Istanbul

TIPĂREȘTE

Am aflat de excursia la Istanbul cu o săptămână înainte de data plecării; bucurie mare, pregătiri bagaje și documentare la greu. Ce puteam face într-o zi întreagă și în alte două jumătăți de zi? Am căutat informații pe internet, am răsfoit câteva ghiduri tipărite, am citit impresii de pe saiturile de specialitate, am printat hărți cu trasee per-pedes. Am înțeles că sunt foarte multe obiective de vizitat astfel încât m-am documentat cu seriozitate și am încercat să fiu obiectiv și să selectez doar o parte din ele. Bineînțeles că de pe listă nu puteau lipsi Basilica Sf. Sofia, Palatul Topkapî, Moscheea Albastră, Hipodromul, Marele Bazar, Podul și Turnul Galata. Datorită timpului scurt au rămas destule monumente/locuri/biserici/moschei de vizitat.

Un „must see” pe care îl stabilisem din țară a fost Turnul Galata sau Galata Kulesi. Și nu așa la orice oră, ci tocmai la ora apusului. Citisem că acest moment este extraordinar dacă îl vezi din balconul Turnului Galata; chiar am văzut fotografii superbe efectuate aici. Astfel am căutat ora la care apune soarele în acea sâmbătă și mi-am anunțat colegii de excursie că eu doresc să vizităm turnul la apusul soarelui, cu condiția ca cerul să fie senin.

Istoria Turnului Galata. Dar care este istoria acestui simbol al Istanbulului? Galata a existat ca oraș de sine stătător încă din antichitate, el fiind înconjurat cu ziduri de apărare de împăratul Constantin cel Mare și apoi anexat capitalei Constantinopol de către împăratul Theodosius. În vremea împăratului Justinian se efectuează o „reașezare” a Galatei, moment din care datează și începuturile acestei construcții, undeva în prima treime a anilor 500. Forma actuală va fi însă dată de constructorii genovezi, la 1349, care beneficiind de privilegii consistente din partea împăraților bizantini vor ridica aici în secolele al XIII-XV-lea o înfloritoare colonie. Turnul va face parte din fortificațiile coloniei și va fi numit „Turnul lui Iisus” de către comercianții genovezi și „Marele Turn” de către bizantini. Până la cucerirea Constantinopolului de către turci în 1453, colonia italiană acaparase întreg comerțul din zona Bosforului. Mehmet Cuceritorul pune capăt hegemoniei genoveze și începe „turcizarea” zonei Galata. Fortificațiile și Turnul Galata sunt utilizate pentru supravegherea traficului naval pe Bosfor. La 1509 un cutremur devastator va afecta fortificația; de asemenea multe incendii vor devasta cartierul Galata de-a lungul timpului. Zidurile de apărare și bastioanele vor fi demolate treptat după 1864.

Turnul Galata a fost utilizat ca închisoare de către Suleiman Magnificul, apoi, pentru o perioadă scurtă de timp, la sfârșitul secolului al XVI-lea a jucat rol de observator astronomic. În secolul al XVII-lea Hezarfen Ahmet Çelebi încearcă să zboare din vârful turnului folosind o pereche de aripi artificiale. Bineînțeles că va avea o perioadă și funcția de foișor de pază împotriva incendiilor, dar și far călăuzitor pentru ambarcațiuni.

Descriere. Diverși sultani își vor pune amprenta asupra construcției de piatră cu ocazia reparațiilor efectuate din cauza deselor incendii. Astfel va fi ridicată în vârf mai întâi o mică cameră de lemn, apoi la începutul secolului al XIX-lea se mai adaugă două etaje și celebrul acoperiș conic. După furtuna puternică din 1875, acoperișul va fi reparat abia în anul 1960. Turnul are o înălțime de 67 m, din care 4,3 m este înălțimea acoperișului conic. Diametrul exterior al impresionantului turn este de 16,5 m, inelul interior e de aproape 9 m iar grosimea zidurilor atinge valoarea de 3,75 m – o bijuterie arhitectonică care, din fericire, s-a păstrat pentru deliciul turiștilor de azi. În anii 1999-2000 a suferit o renovare generală și acum se află în administrarea unei firme private. Două lifturi urcă până la etajul 7, apoi trebuie să continui pe scări pentru a ajunge în balcon.

Aventură la apus. Deși eram obosiți după vizitarea Palatului Topkapî, a Basilicii Sf. Sofia și a Moscheii Albastre, am pornit din Sultanahmet pe linia tramvaiului T1 spre Podul Galata (podul are de asemenea o istorie bogată: prima variantă a fost construită în 1845, au urmat mai multe consolidări/reclădiri; actualul pod a fost inaugurat în 1992). Trecem pe lângă o mulțime de restaurante, fast-food-uri, cofetării – toate cu vitrinele plin de dulciuri, cu mirosuri îmbietoare. Deoarece mâncasem doar un simit de 1 liră stomacul a început să își ceară cu insistență „drepturile”. Vis-a-vis de stația de tramvai Sirkeci am ochit o „shaormerie” (impropriu-zis totuși) animată și am intrat. Papilele gustative au început să miște – am comandat câte un donner-kebab la pachet și am mers repede-repede pe malul Cornului de Aur pentru a ne înfrupta din bunătate de kebab. Bineînțeles că nu seamănă cu ceea ce se vinde pe la noi, adică e mai light, fără sosuri peste sosuri și alte „încărcături” – oricum a fost delicios. Am mâncat cu poftă, privind către ambarcațiunile care se perindau cu repeziciune una după alta prin fața ochilor. Însă ceasul ticăia și ne indica faptul că trebuie să o luăm la picior dacă vrem să vedem apusul din turn. Traversăm Podul Galata, pe sus (nu am „îndrăznit” să trecem prin zona restaurantelor), simțim clătinarea ușoară a panourilor de sub picioare, pozăm vasele ce trec pe sub pod. Dintr-o dată aparatul foto al colegilor de călătorie „moare” – se terminase bateria fără un „anunț” (a se citi indicator baterie pe roșu) prealabil. Mă „potolesc” și eu cu fotografiile – eram deja la jumătate de energie la cea de a doua baterie schimbată în decursul zilei. (P. S. Sfatul principal este să aveți 2-3 baterii de rezervă, pe lângă cardul de capacitate mare, mai ales dacă umblați o zi întreagă fără a trece vreo oră pe la hotel. Totuși am văzut încărcătoare cu fise, în caz că purtați în rucsăcel încărcătorul de baterii al aparatului foto). Pe malul celălalt ne mai oprim 5 minute în fața unui cărucior plin cu rodii și cu 1 liră savurăm un pahar de suc proaspăt fabricat în fața noastră – delicios. Astfel de vânzători ambulanți veți întâlni peste tot în zonel turistice ale Istanbulului, iar prețul sucului proaspăt stors variază în funcție de fructul ori combinația de fructe utilizată.

Începem să urcăm pe o alee în trepte, îngustă, în stânga liniilor de tramvai. Scările alternează cu bucăți drepte de alee. Se pare că am ales calea cea mai abruptă de a ajunge la turnul medieval. Cu ochii pe ceas, mai era aproximativ o oră până la apus, dar și la vitrinele și măsuțele cu diverse obiecte expuse de-a lungul acestei străduțe ieșim în piațeta Turnului Galata. Brusc în fața noastră se ridică maiestos cilindrul masiv de piatră. Oameni veseli și totodată nerăbdători formau o coadă al cărui capăt era ascuns de mărețul turn. Îl ocolim frumușel și ne așezăm la rând, cu îndoială în suflet – nu vom mai prinde soarele coborând sub linia orizontului. Vin turiști din toate părțile și coada se lungește; probabil toată lumea dorește un apus magnific la înălțime. Treptat avansăm și după calculele noastre avem șanse. Pentru destindere cumpărăm o cafea și o bere de la magazinele din zonă; în apropierea scărilor de acces în turn există și o cafenea. Deodată acorduri suave de chitară se împrăștie în piață: un chitarist boem încântă mulțimea aflată la coadă ori în trecere către Istiklal Street și Piața Taksim (chiar vindea cd-uri cu creațiile sale muzicale). După aproape o oră intrăm în turn, ora apusului se apropie vertiginos, lumina scade în intensitate. Plătim prețul cerut la ghișeu (6,5 euro/persoană, adică vreo 19 lire la cursul din martie 2014) și așteptăm la unul din cele două lifturi, care au o capacitate mică de transport.

Liftul urcă rapid cei peste 50 m și ne revarsă la etajul 7 parcă. De aici traseul continuă pe o scară destul de îngustă, în spirală. La etajul 8 e o cafenea, iar la etajul 9 un restaurant – oferă priveliști minunate prin ferestre. Furnicarul se blochează la ușa de ieșire pe galeria-balcon ce înconjoară la exterior turnul. Degeaba exista o plăcuță ce indica faptul că direcția de mers este spre dreapta: mulțimea de turiști începe să se înghesuie haotic pe balcon. Ieșim și noi cu greu afară și încercăm să ne strecurăm spre dreapta; după câțiva pași totul se blochează. Începuse momentul mult așteptat apusul de soare peste Galata. Balconul este îngust, abia se strecoară două persoane una pe lângă cealaltă. Privim panorama ce ni se așterne la picioare; pe lângă înălțimea turnului adăugați încă 35 de metri ai colinei pe care se află situat: peisajul e magnific, lucru de necontestat. Însă scopul nostru era să ajungem pe partea cu Cornul de Aur pentru a prinde măcar o bucățică din discul solar la ceas de înserare. Cei care se aflau pe partea „norocoasă” nu se mai mișcau din loc, așteptau „momentul”. Noi ceilalți încercam să ajungem să vedem și noi „ceva”. Nimeni nu vroia să se miște; cu chiu cu vai ne tot strecurăm pe lângă oameni și ajungem într-o poziție mai bună; fac câteva fotografii – deja bateria clipește „pe roșu”. Un grup de tinere rusoaice gălăgioase nu vor cu nici un chip să facă puțin loc pentru a înainta. Mă plâng în engleză că îmi este puțin rău și trebuie să ajung la ușă pentru a coborî; în final mi se face loc și ajungem la fix pentru a mai prinde câteva cadre. După acestea bateria aparatului foto „moare”. Noroc cu telefoanele astea inteligente care ne ajută să mai surprindem câteva imagini. Ajung în acest punct din balcon și rusoaicele care mă dojenesc puțin pentru „minciuna” nevinovată ce o spusesem; ajungem la consens însă și chiar mă roagă să le fac o fotografie.

Soarele coboară sub linia orizontului, noi coborâm spre lifturi. În interior poți degusta o prăjitură ori o cafea. Există chiar toalete, lângă lifturi. De asemenea, într-un colț ți se oferă posibilitatea de a face o fotografie îmbrăcat ca un sultan ori în compania unor personaje îmbrăcate tradițional turcește (la preț de 5 Euro/fotografia). Coborâm la baza turnului, coada turiștilor încă se întinde pe o lungime considerabilă; Istanbulul privit pe întuneric, de la înălțime, e la fel de frumos. Coborâm din nou pe străduțele înguste și mai privim încă o dată peste umăr la turnul de piatră, acum scăldat într-o lumină galbenă.

Morala: dacă aveți ocazia, nu ratați un apus de soare în Turnul Galata. Lumina caldă îmbracă Palatul Topkapî, marile moschei, podul Galata, țărmul asiatic, Cornul de Aur. Roșul aprins ori portocaliul șters crează peisaje fabuloase. Orașul văzut de la înălțime se așterne la picioarele tale cu toate comorile lui.

---

VIZUALIZĂRI: 6109 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI