Turnul Dunării, panorama asupra Vienei care te lasă fără răsuflare

TIPĂREȘTE

Mergând pentru prima oară la Viena, am urmărit să vizităm, atât cât ne-a permis timpul și așa destul de limitat, clasicele și reputatele obiective pe care le deține frumoasa capitală a Austriei. Acestea sunt comori de netăgăduit, fără de care ți-e rușine să spui că ai fost la Viena și nu le-ai văzut: Stephansdom, palatele Hofburg, Schőnbrunn, parcul Prater, etc.

Deși Turnul Dunării a fost cel din urmă obiectiv rezervat, dar și vizitat, debutez cu acesta povestirile despre ce am făcut la Viena și nu începutul, pentru că așa am simțit și pentru a nu ieși cumva din categoria oamenilor suciți, așa cum mă văd și eu pe mine însămi.

Nu am luat Vienna Pass (am fi putut lua pentru două zile), din cauză de croazieră pe Dunăre, voi povesti la un moment dat. După mai multă vreme de aprofundări și analize, încropisem un plan cu ce am putea să vizităm și în ce măsură s-ar realiza, primisem undă verde de la soț, apoi am purces la a face rezevări online pentru a fi mai eficienți la fața locului. Concentrasem bine cele două zile pline vieneze, însă nu-mi dădea pace Turnul Dunării căruia nu-i găsisem loc inițial, pe urmă l-am vizat cu gândul că-l înghesuim noi cumva printre picături. Dacă pentru celelalte obiective principale am rezervat ziua și ora de vizită, la Turnul Dunării am observat că biletele cumpărate online erau valabile un an de la data achiziționării, deci în situația în care nu mai reușeam să-l vedem, aveam un motiv temeinic de a reveni în mai puțin de un an la Viena pentru o priveliște de neegalat!

Așadar, am încheiat apoteotic minivacanța la Viena, urcând în Turnul Dunării de unde am avut vederi splendide asupra Vienei la apus. Și am avut parte de un asfințit superb, pe care nici măcar nu l-am căutat special ca în alte locuri, ci pur și simplu a venit de la sine ca o încununare a acelei plăcute șederi.

Localizare: Parcul Dunării, coordonate: 48.24021100 N, 16.40984200 E

Adresă: Donauturm Aussichtsturm- und Restaurantbetriebsgesellschaft m. b. H

Donauturmplatz 1,1220 Vienna, Austria

Website: https://www.donauturm. at/en

E-mail: reservierungen@donauturm. at

Tel. :+43 1 2633572

Orar: 10,00-23,00, ultima ascensiune la 22,30, ultima coborâre la 22,45

În câteva cifre, Turnul Dunării se prezintă ca cea mai înaltă construcție din Austria (252 m), ridicată între anii 1962-1964 ca turn de observație și agrement (cu aspect filiform) și inaugurată în 16 aprilie 1964, cu prilejul Salonului Internaţional al Grădinilor. Arhitectul principal a fost profesorul vienez Hannes Lintl. Are o platformă (la 150 m înălțime) la care doritorii sunt primiți pentru a admira de sus Viena, precum și o cafenea elegantă și un restaurant de soi, prima la înălțimea de 165 m, cel de-al doilea la 170 m. De reținut că restaurantul se rotește lin, așa încât vizitatorii au parte la masă de o panoramă completă (360º) și uluitoare asupra orașului în timp ce-și savurează deliciile preferate. Există și o terasă interioară vitrată, în care accesul este permis tot timpul anului, și dă posibilitatea vizitatorilor să se bucure de perspectiva oferită din turn și în situația în care condițiile meteorologice nu sunt dintre cele mai prielnice.

Din 2016, Turnul Dunării este proprietate privată, iar în 2018 a fost renovat complet și modernizat. La baza sa, a fost extinsă oferta gastronomică diversă prin localurile Donau Café și Donaubräu, iar magazinul de suveniruri a primit o nouă față, inclusiv grădina spațioasă pentru oaspeți amenajându-se pe măsură, toate acestea fiind deschise vizitatorilor în noua formă din februarie 2019.

Cert este că Turnul Dunării reprezintă unul dintre simbolurile Vienei și, în același timp, a devenit o locație populară pentru evenimente de tot felul: cereri în căsătorie, vernisaje, aniversări, întâlniri diverse, etc.

Sursă de informare: website-ul propriu

Încă de acasă, am cumpărat biletele, se-nțelege, online (16 €/pers.), valabile un an de la data achiziționării, cum am mai zis. Am ajuns acolo, cu metroul pe linia U1, până la stația Altedonau și de acolo două stații cu autobuzul 20A, iar la întoarcere, am mers pe jos până la metrou, pentru a ne bucura un pic de plimbare prin parc. Informațiile acestea le-am regăsit în e-mailul primit cu biletele atașate, indicațiile fiind extrem de utile.

Biletele standard (cumpărate și de noi) asigură doar ascensiunea cu unul dintre cele două lifturi rapide, până la terasa panoramică aflată la 150 m altitudine, fiecare dintre acestea având capacitate de câte 15 persoane (cu tot cu personal autorizat), urcând cu o viteză de 6,2 m/s, care face ca în câteva zeci de secunde să fii deja la o înălțime amețitoare. Urechile începuseră să mi se înfunde imediat de la presiunea ridicată. Desigur că în situații excepționale, turnul poate fi accesat pe cele 779 scări existente, însă cazurile acestea de urgență nu cred să se întâmple decât foarte rar.

Puteam opta și pentru un bilet combinat, desigur mai costitsitor, cu intrare la restaurant sau cofetărie, pentru care am fi avut nevoie și de rezervare, dar cum nu știam nici măcar dacă vom mai ajunge acolo, am lăsat pentru altcândva bucuria aceasta. Pentru că tot suntem la capitolul bilete combinate, trebuie spus că există mai multe feluri, combinația fiind făcută și între accesul în turn și grădina zoo din parc, trenulețul din parc sau chiar cu Roata Mare (Riesenrad), rezultând prețuri mai avantajoase.

De reținut ar fi că timpul petrecut pe terasă este nelimitat, fiind permis fiecăruia să rămână cât dorește să stea și să admire priveliștea absolut spectaculoasă. Pe platformă sunt montate câteva ecrane informative, tactile, despre Viena și ceea se vede din turn, pe care le poate consulta oricine, iar terasa are marginea (parapetul) înaltă, mai sus de brâu, în scop de protecție, precum şi zăbrele solide în sus, aşa ca o colivie. Se spune că pe vreme senină, vizibilitatea foarte bună asigură să poți zări până la 80 km depărtare de Viena.

După ce am sosit, am intrat la parter, am arătat biletele, apoi am fost invitați în zona lifturilor pentru a fi preluați în momentul când ar fi sosit primul. Odată poftiți în ascensor, suntem întrebați dacă urcăm pe terasă sau la restaurant, răspundem că acum ne mulțumim doar cu priveliștea, data viitoare vom experimenta și cafeneaua sau restaurantul. Nici nu apucăm bine să ne dumirim, că ne și trezim sus pe platformă. Priveliștea este senzațională, din orice locșor. Îți taie respirația, nu alta! Se zăresc foarte bine Roata Mare (Riesenrad) din parcul de distracții Prater, Stephansdom cu turnurile sale, Primăria (Rauthaus), colina Kahlenberg, iar Dunărea și insula sa sunt de-a dreptul fantastice. În plus, ajungând la apus, iar acesta fiind perfect vizibil, deoarece ziua fusese senină, nuanțele cerului transpuse în oglinda apei și atmosfera erau feerice, chit că era cam aglomerat, pentru că alți vizitatori vânaseră special aceste momente.

Ne-am desprins cu greu din loc, practic după ce soarele a coborât de-a binelea după coline și, pe urmă, îmbătați de atâta frumusețe, am luat-o ușurel pe aleile parcului până la stația de metrou.

Pot spune că urcușul în Turnul Dunării a fost o experiență minunată pe care aș mai repeta-o negreșit cu ocazia revenirii la Viena. S-a dovedit deopotrivă de frumoasă și de relaxantă, nu degeaba înșiși vienezii folosesc această capodoperă tehnică ca pe un loc de recreere în care merg să vadă orașul de la înălțime și să-și încarce retinele cu imgini de neegalat. Îți clătești ochii, nu alta!

De la o vreme, de pe adresa de pe e-mail a turnului primesc constant invitații pentru petrecerea de Crăciun sau Revelion la restaurant, inclusiv meniu și program, prezentate într-o formă aproape irezistibilă. E clar că vienezii știu să atragă clienții într-un mod foarte plăcut.

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=V9HPC-uTkko

---

VIZUALIZĂRI: 1910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI