Jurnal de expeditie

TIPĂREȘTE

Ideea cu LV a fost initial lipita de Hawai’i, dar pentru ca nu am mai gasit bilet la concertul din 2 aprilie in LV, la Colloseum, am renuntat la destinatie. Totusi, ideea a inflorit tot mai mult si, dupa sedimentarea cu Hawai’i am inceput documentarea cu LV si imprejurimi.

Am calatorit din nou cu A380 din FRA la SFO, apoi cu o cursa “interna” a UA. Dupa 2 ore de asteptare sa fie reparat scaunul comandantului, am decolat. Prima imagine la iesirea in aeroport a fost un sir de “pacanele’! Si deasupra, cunoscutul panou Welcome to Las Vegas. Apoi luminite colorate peste tot. Vacanta. Asta se vedea pe toate fetele; chiar si pe cele ale insotitorilor de bord care isi impartaseau destinatiile de maine: Denver- Austin…. Recuperat bagaj, apoi “calatorit” pana la iesire. Pentru ca nu am avut informatii sigure sau macar convingatoare, m-am lasat pe taxi; informatiile spuneau ca va costa cel mult 15 $, cu bacsis cu tot.

La taxi, fara imbulzeala romaneasca… Un culoar, cu gardut, direct la masina… Cei drept sunt cateva locuri de acces, dar trebuie sa iei in ordine masinile. Soferul a pus bagajele, am urcat si am raspuns intrebarii: la ce hotel? A pornit usor, a dat drumul la aparat… si … stop! Luxor, please. Si a inceput conversatia despre marele eveniment. Da, am ajuns chiar dupa ce un dement a tras in multimea de spectatori. Luxor e hotelul aflat chiar vis-s-vis de locul cu pricina. Zona era inchisa si pazita de politie, doua mari bulevarde: Las vegas South si Flamingo Blvd. Hop-asa! A sunat la hotel pentru informatii despre cum se ajunge, pe unde, la ce intrare. Norocul meu ca hotelul are doua intrari. Am ajuns, in timp ce soferul se tot scuza ca dureaza asa mult si ca va costa cam dublu fata de cat este in mod normal. Asta e. Trebuie sa spun ca sunt facinata de plata cu cardul la taxi in State. Toate intrebarile pe care ti le pune aparatul montat pe tetiera scuanului din dreapta soferului… cash? Card? Tip? Si varinate din care sa alegi: $1, $2, $3 sau cat vrei! Totul apare pe bon. Perfect fiscalizat. Vrei chitanta? Nu uita sa o ceri soferului… Dar te intreaba si el, mai ales cand observa ca esti strain… Parca se simtea vinovat ca se intamplase tragedia si afecteaza turistii…. Si primul contact cu ceea ce inseamna aglomeratia unei metropole, pe autostrada care strabate orasul, de la sud la nord, paralela cu bulevardul cu atractii turistice.

Si am ajuns…. A urmat un “drum” sinuos spre receptie… Spatii imense, probabil imitand interiorul piramideor... Si un miros, o aroma care m-a urmarit mereu la intrarea si iesirea din hotel. Ceva suav, un amestec de vechi, de plante verzi si uscate, o aroma fascinanta…

Inregistrarea a fost foarte rapida, mai ales ca sunt cam 20 de ghisee pentru check in/ check out! Si 7-8 barbati zdraveni, sa faca fata bagajelor… mai ales la plecarea turistilor. Hahahaha. Doamna a fost amabila, am facut conversatie, am spus ca vreau sus, cat mai sus! Avea o mapa de birou cu poze cu camerele si mi-a arata poza camerei rezervate, sa corespunda cu ce vreau eu, Perfect! Etajul 27! Wooow! Hotelul construit cu perspectiva: lifturi in cele 4 colturi ale piramidei mari- si probabil inca 4 pentru piramida mica. Fiecare grup de lifturi deserveste un numar limitat de etaje! Adica, in functie de unde stai, de acolo iei liftul.

Si hai pe hol si lispsesc numere si iata si camera mea, 5 cifreee! Logic sa lipsesca numere, doar piramida se micsoreaza… Camera, exact ca in pozele de pe net! Renovata, curata, odihnitoare. Vedere spre vest si piscine. Privind in jos trebuia sa-mi dea ameteli, dar senzatia a fost de curiozitate si prospectare. Dus, haine usoare si valea la plimbare. !

Oboseala celor 22 de ore de la plecarea de acasa am resimtit-o cand am dat cu ochii de toate luminile din jur, colorate si schimbatoare… reclama, hoteluri iluminate diferit, pasarele cu parapet de sticla… The Strip, O fasie lunga de boulevard larg, cu toate “minunile” lumii la un loc…

Recunosc, am urmarit cu cativa ani in urma un documentar despre Las Vegas si hotelurile sale. Totul parea un mare kitch. Probabil asta este. Dar cand esti aici, acolo, totul pare altfel. Toata lumea trebuie sa se bucure de ceva si au ales variant asta de spectacol, incat fiecare sa gasesca ceva ce sa-I placa. Zic ca au reusit. Totul e un spectacol. Fiecare hotel in parte si fiecare ansamblu de hoteluri si tot bulevardul. Un show. Mai multe scene. Magnific as spune.

Si stiti ceva? Am regasit ABC-ul din Honolulu aici! Gustari, suveniruri adaptate la loc dar si o multime de produse din Hawai’i. Mai multe si mai ieftine decat acolo. Si da, sunt japonezi, proprietarii, chinezi erau doar vanzatorii in Honolulu.

Desi e plin de restaurante, fast food-uri, gasesti supermarket-uri, mari, cu de toate! Mancare, bautura, haine, medicamente fara reteta, cosmetice…... cadouri… Ce bun a fost kebabul turcesc din, nici nu stiu cum sa-I spun? O piateta cu fast-fooduri si restaurante langa Paris. Restaurantele si terasele pline la jumatatea serii. M-am intors la hotel si am facut o mica aprovizionare cu apa, o salata si o gustare de la unul din magazinasele din hotel; erau 2 deschise permanent.

La tv erau doar emisiuni despre tragedia din timpul concertului. Am dormit regeste in patul mare si moale, daca reginele dorm neintoarse.

A doua zi a fost rezervata explorarii pe lumina a orasului si a definitivarii planului pentru urmatoarele zile.

Poti strabate orasul, de fapt The Strip, bulevardul relaxarii si distractiei, cu transportul in comun. Autobusele circula non-stop, cu o frecventa buna, cu exceptia orelor de varf., cand e aglomerat, iar din caatul de sud iese spre autostrada si revine in centru, “fentand” cateva statii; este bilet lipit in statie…... Traseul de noapte este mai scurt pentru ca zona de outleturi este inchisa, deci…. In fiecare statie sunt automate de unde cumperi biletele de calatorie, cu bani sau cu cardul. Ador cumparaturile cu cardul in State. Cea mai buna varianta este cea de $8 pentru 24 de ore. Urci si cobori cand vrei, unde vrei. Daca iti calculezi bine ora de inceput: se contorizeaza de la ora cumpararii, deci nu cumperi de azi pe maine… te plimbi, frate. Asa am ajuns in zona Fremont street. Cateva hoteluri cu cazinourile aferente si o strada pietonala cu o multimer de distractii, inclusive cele 2 variante de zipline! La cele doua capete ale strazii, cate o scena pe care cantau 2 formatii rock. O muzica placuta, cu o sonorizare spectaculoasa! Nu tu basi nebuni, nu tu tiuituri de microfonie, nu tu galagie sa nu te poti intelege cu cei din jur. Se canta si se danseaza! Chiar te poti bucura de fiecare spectacol in parte: interpreti ambulanti, care cantau unul langa celalalt, pe rand: un Elvis si un saxofonist extraordinar! Cu respect fiecare pentru celalat. O multimer de … cum sa le spun? Fete aratoase, natural, imbracate in stilul show-rilor americane, cu care iti faceai poze, contra-cost, evident. Tinere, frumoase, cu pena-tocuri si echipament in culorile si stelele steagului American, stralucitoare! De la sosete pana la machiaj. Tineri de “toate varstele” se bucurau sa le imbratiseze. Nimic extravagant, nimic vulgar, nimic deranjant. Un spectacol de culoare, lumini si muzica excelenta. Restaurante, magazine cu suveniruri, chinezesti si amerindiena. Cel mai interesant lucru, strada se intersecteaza cu alte doua si este acoperita. Spectacolul-spectacol este cel al luminilor acoperisului.

O experienta interesanta este si cea a cumparaturilor. Se poate ajunge cu busul, cu taxiul si mai ales repede si ieftin cu Uber-ul. Soferii de taxi si cei de Uber au fost toti foarte simpatici si binevoitori, dornici de a discuta si a afla noutati de pe planeta de la non-americani. Chiar si cei de bus, la capat de linie unde mananca un sandwich sau fumeaza o tigara, iti vorbesc, daca nu sunt foarte obositi.

Pentru ca am ajuns tocmai in perioada doliului, marile atractii: fantana de la Bellagio si vulcanul Hawaiian de la The Miraje m-au bucurat abia in ultima seara. Intr-adevar, vineri seara peste tot se revarsau rauri de turisti. Pentru ca era octombrie, deja incepeau petrecerile dovleacului si era plin de mascati care faceau mici spectacole sau “glume” pe strada. Mastile sau mascatii favoriti erau din vesnicul Razboi al stelelor. Dintre tufe mai iesea cate o mana insangerata sau o strambatura, dar simpatico. Pe mine s-a suparat unl ca am exclamat placut surprinsa ca e haios! Cica trebuia sa ma sperii de el. HAhahaha!

The Venetian a fost locul care mi-a placut pentru reusita kitch-ului. Hahaha! Stiu ce spun. Prin comparatie cu Palazzo-urile venetiene autentice, aici chiar iti poti imagina stralucirea de odinioara a celor folosite ca modele. Trebuie sa recunoastem ca Venetia e putin … obosita. Aici spectacolul e maxim. La etaj, un canal unde te poti plimba cu gondola. Pretul poate fi mai mare decat pe Canal Grande, iar gondolierii se straduie mult sa cante ceva, cat mai aproape de original… Mi-a placut ca vanzatoarele din magazine luxoase au vrut sa faca conversatie. Cand se prind ca nu esti nativ, te intreaba de unde esti si incep sa-si etaleze cunostintele… Uite asa m-am facut cu un “sac” de mostre de crème…. Daaa! “Testeaza si te astept maine sa cumperi. Maine plec la prima ora… sorry. Daa? Ei, uite cateva in plus… “

Sa fie, oare, alta planeta? Vanzatoarele nu stau la povesti, ci isi fac de lucru aranjand rafturi, umerase, cutii, curele, pantofi… Si sunt gata oricand sa intoarca magazinul pe dos, doar-doar gasesti ceva ce-ti place si cumperi…. Logic, a trebuit sa cumpar si un geamantan nou… Si trebuia cumparat cand l-am vazut, pentru ca a doua zi l-am luat fara reducerea de 30 de $!

Restaurantele sunt aproape pustii in intervalul 14-16 si este perioada de happy hours. Dar! Dar oferta in meniu este limitata, adica poti comanda doar anumite mancaruri. Buddy! Giada’s! Stratosphere! Dar cu rezervare pe net. Cu 3 luni inainte eu am gasit plin pentru serile cand mi-ar fi placut sa merg acolo pentru cina. Oricum, indifferent de specificul restaurantului, oriunde intri gasesti multe feluri de pizza! Nici un flamand pe strazi.

E un oras -minunte! Aici te plimbi cu bautura in mana, fara teama. Am vazut barbati cu figuri tematoare care se simteau ciudat ca sunt cu berile in mana. Cum sa crezi ca poti face asa ceva pe starda? Si reclama la cele 3 magazine de “iarba”. Si invitatiile pentru barbati la spectacole dedicate. Si Publicitatea la cele mai” hot girls”! Fara probleme. Aici e permis totul! Pana faci prostii. Cu siguranta atunci apare politia. Nu am vazut oameni beti pe strazi. Nu am vazut batai intre prieteni sau turisti. Nu am vazut cearta… Am vazut in schimb un spectacol al curateniei. Seara, pe la 9, apar oamenii cu curatenia. Carucioarele ca la hotel cu maturi si mai ales galeti cu apa si mult detergent, incep sa spele trotuarul; mai ales treptele pasajelor supraterane, pasarele, pe unde poate a scapac cineva o inghetata sau cafea sau bere. Dar nu spala asa, sa-ti dea cu mopul peste picioare! Nuuu! Mai intai jumatatea din dreapta cum urci, apoi cea din stanga. Si cand trece multa lume se dau la perete si asteapta sa se imputineze. Apoi isi vad de treaba. Sunt calmi si rabdatori, mai fac si cate o gluma cu cei care se mai sperie cand vad mopul. Interesant! Desi e spuma multa, in spate ramane doar curat nu si lipicios! Prima data cand am vazut asta am incercat un exercitiu de imaginatie: spalat cu mopul in Bucuresti?!!! Cine? La noi se matura gunoiul in tufisuri, de spalat, Doamne, unde traim???

Cum sa nu iti doresti sa revii? Dar cand? Unde? Mai vedem….

---

VIZUALIZĂRI: 1869 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI