La Grand Hotel, birjar...

TIPĂREȘTE

Mi-am dorit mult sa ajung aici. La Iasi mai fusesem dar nu in acest hotel. De aceea, prima oprire de concediu, direct la Grand Hotel Traian

Am fost in primul rand atrasa de istoria acestei locati cu parfum de epoca. Cam pe la 1882, cel care avea sa devina celebru mai tarziu datorita Statuii Libertatii din Statele Unite sau aTurnului ce-i poarta numele din Paris, Gustave Eiffel, gandea planurile hotelului din Iasi.

O sa iau cu copy/paste pentru mai multa acuratete (si imi cer scuze, pentru plagiat) de pe situl hotelului cateva evenimente la care acest hotel a fost martor de-a lungul timpului:

1884 - banchetul celei de a XXI-a aniversări a Societății Literare Junimea.

1884 - centenarul răscoalei lui Horia, eveniment la care au participat Mihai Eminescu și Ion Creangă.

1918 - pe timpul primului război mondial - aici a funcționat Guvernul României.

1934 - oferă ospitalitate "divinei" ecranului Greta Garbo.

1980 - cu ocazia trecerii Flacării Olimpice în drum spre Moscova, cazează delegația condusă de I. Păun.

Plasat in Piata Unirii, hotelul permite accesul pe jos spre Palatul Culturii si zona pietonala. Pentru cei ce au chef de o plimbare mai lunga cum am facut noi in prima zi, puteti ajunge chiar si in parcul Copou, un pic mai departe ce-i drept.

Ajungem dupa un drum lung, direct de la Bucuresti si intram in parcarea mica din fata unde erau locuri libere.

Hotelul arata de exceptie atat pe afara cat si inauntru. Culoarea pregnanta este un albastru ceea ce ii da insa un aer usor mai rece si distant.

La receptie ne primim imediat cheia camerei suita junior (asa era trecuta in rezervare).

Camera este la mansarda. Se intra intr-un mic holisor, cu baia pe dreapta, zona de zi pe stanga si de aici in dormitor.

In zona de zi este o masuta cu fierbator de apa pentru ceai si cafea, o canapea si dulapul de haine.

In dormitor un pat mare, o alta canapea, televizorul prins de perete si un minibar care nu are ce cauta acolo.

Mobilierul alb cu influente frantuzesti din pacate este foarte chinuit, scartie la orice miscare, in special patul s-a dovedit un dezastru pe timpul noptii „tipand” din toate scandurile.

Minibarul l-as fi asezat in living. Se oferea o sticla de vin roze spre vanzare si tare am fi vrut sa o bem dar :1, n-am gasit desfacator, 2, nu erau pahare de vin in camera (defapt erau doar paharele din baie.) Asa ca ne-am hotarat s-o bem in oras.

Aerul conditionat de tip duct este ok, se poate regla si bate cumva din living deci nu deranjeaza. Daca ai vrea sa deschizi geamul insa nu ai plase si intra insecte.

Eu sunt „fan” cladiri istorice si de aceea o sa iert micile neajunsuri ale acestei camere dar trebuie sa faca ceva cu mobilierul in curand.

In baie ramanea blocata clapeta la toaleta si trebuia sa astepti sa vezi daca se opreste sau nu.

In dimineata urmatoare am coborat la micul dejun in restaurantul hotelului. Si aici, o sala impresionanta cu tavan inalt, mese rotunde si atmosfera de epoca.

Micul dejun ok, nimic in plus, nimic in minus. Cafea la espresor, ma declar multumita.

Daca nu va omorati dupa istorie, acest hotel o sa vi se para usor invechit si poate nu e pe gustul tuturor. Dar eu sunt dispusa sa-i iert una, alta doar pentru frumusetea lui. Cine e "fan" cladiri frumoase poate citi si ce am scris aici

PS:Am vorbit cu domnisoara amabila de la receptie si i-am spus ca si-a pierdut clientii aspiranti la sticla de roze pentru ca nu au avut pahare de vin si tirbuson. Ne-a zambit si ne-a spus ca in general turistii au tendinta sa plece cu tirbusonul asa ca au renuntat sa-l mai puna. Cat despre pahare... acuma sper ca nu plecau si cu ele...

---

VIZUALIZĂRI: 1962 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI