Grand Hotel Traian - o alegere excelentă în inima Iașului

TIPĂREȘTE

Pe la sfârșitul lui noiembrie am avut treabă la Iași. Și pentru că treaba asta avea să se întindă peste weekend, iar eu nu conduc, Tati a fost de acord să vină și el. Ceea ce însemna că ne trebuia o cazare-ceva, de preferat în centrul orașului, cât mai aproape de sediul „trebii” . N-a fost greu deloc. În anii trecuți am stat la Hotel Select, chiar de 2 ori, la el mi s-a dus gândul din prima, dar am mai studiat un pic și mi-a făcut cu ochiul ceva ce părea cel puțin la fel de fain: Grand Hotel Traian. Clădire istorică, recenzii bune, preț ok, poziționare perfectă, parcare... Adjudecat: cameră dublă cu mic dejun inclus, 2 nopți, 756 lei; drept de anulare gratuită până în ziua sosirii, la ora 18:00!

Am ajuns seara aproape de 8, am sunat de pe drum să întrebăm de programul restaurantului, că nu știam ce fel de restricții or fi în vigoare prin Iași... Ni s-a spus că ultima comandă se ia la 8:30 sau 9, nu mai rețin exact, rețin doar că eram un pic la limită cu timpul (oricum, e foarte posibil ca în momentul de față lucrurile să stea un pic diferit).

Hotelul e fix în inima Ieșilor, pe una din laturile Pieței Unirii și are o parcare nu foarte spațioasă chiar în față, prevăzută cu barieră. Tati a oprit provizoriu pe marginea străzii, eu m-am dus la recepție să anunț că am venit, să ne dea drumul în parcare. Deși locuri erau, nu știu din ce motiv am fost direcționați spre parcarea subterană, care se află cumva în spatele hotelului. Procedura e destul de ciudată, trebuie să aștepți să vină un nene să ridice ușa mobilă (la fel la plecare) și nu există intrare directă în hotel de acolo, trebuie să-l ocolești pe trotuar și să pătrunzi tot prin față.

Am intrat în holul spațios, în față e Recepția, în stânga se face intrarea la restaurant, iar în dreapta, după ce cobori câteva trepte, sunt câteva zone de socializare și tot aici se găsesc cele 2 lifturi. Erau deja împodobiți 2 brazi de Crăciun, iar drapelul României l-am văzut plasat la loc de cinste.

Procesul de cazare a durat foarte puțin, angajata a fost drăguță și ne-a răspuns la toate întrebările. Am primit 2 cartele magnetice pentru camera 211 situată, desigur, la etajul al 2-lea (ultimul).

Un pic de istorie

Clădirea s-a dorit a fi cel mai modern și frumos Teatru Național; pentru acest demers, primarul de atunci al Iașului, avocatul Scarlat Pastia, l-a angajat pe însuși ing. Gustave Eiffel, „părintele” turnului omonim parizian. Edificiul a fost finalizat în 1882, dar, din motive financiare, între timp primarul fusese nevoit să-l cedeze omului de afaceri Adolf Theitler (am încercat să găsesc detalii despre personaj, dar în afară de faptul că un urmaș al său ce trăiește în prezent în Israel a reventicat 20 și ceva de proprietăți prin Iași, inclusiv actualul hotel Traian, altceva n-am aflat).

Scopul noului proprietar fiind profitul, avea să schimbe destinația clădirii, transformând-o în hotel. Acesta va găzdui oaspeți de seamă, printre care actrița Greta Garbo, iar în anii 1916-1917 a avut nevoie de recompartimentare pentru a primi o bună parte din burghezia bucureșteană refugiată din calea războiului. Ba chiar, în 1918 aici a funcționat Guvernul româniei. Tot aici s-au petrecut evenimente mondene cu răsunet, printre care (1884) aniversarea centenarului Răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan, ocazie cu care I. L. Caragiale avea să citească „O scrisoare pierdută” ; au fost prezenți M. Eminescu și I. Creangă.

În 1942, imobilul avea să fie expropriat (părăsit de proprietar?!), iar autoritățile au intenționat să-l facă Palat Municipal. În acest scop, după război, a fost renovat pe banii Primăriei. Abia în 1950 avea să fie naționalizat și vreme de 2 decenii să adăpostească organizații sportive; la mansardă a funcționat un club pentru radioamatori, iar la parter un restaurant și o braserie. Anul 1970 a adus consolidarea întregii structuri, stâlpii de fontă inițiali au fost dublați cu piloni de beton armat; după acest moment, clădirea redevine hotel.

În 1980, aici a fost cazată delegația română ce-a purtat flacăra olimpică în drumul său spre J. O. de la Moscova, iar în luna sept a aceluiași an, Ceaușescu a cuvântat de la balconul central al hotelului Traian, cu ocazia Adunării Populare. Imediat după Revoluție, în 1990, edificiul revine S. C. Turism Moldova S. A. (capital de stat). Are loc o amplă reabilitare între 2003 și 2006 (peste 4 mil euro), care aduce hotelul la clasificarea actuală, cea de 4*. În 2015 aici s-au filmat scene dintr-un film cu Fl. Piersic Jr. Și Marcel Iureș, în 2015 este înscris pe lista monumentelor istorice ieșene. Din 2019 a fost preluat de un grup de oameni de afaceri, aceiași care au reabilitat Motelul Bucium.

În prezent, Grand Hotel Traian oferă oaspeților 68 de camere în regim single sau double, suite și apartamente și 2 restaurante, dintre care cel principal a fost denumit Gustave, în onoarea lui Eiffel.

Camera

Am urcat cu liftul la etajul nostru; trebuie să fiu sinceră și să spun că de fiecare dată aveam să folosesc liftul, cumva mereu aveam mâinile încărcarte și am avut și lenea de a căuta scările (dar ele există, cu siguranță). Coridorul e lung și frumos, podeaua acoperită cu mochetă curată, într-o culoare neutră, pereții cu tablouri cu imagini din vechiul Iași, câteva aplice sunt plasate din loc în loc.

Camera – de-a dreptul uriașă, de mult n-am mai stat într-o cameră atât de mare! Prima impresie – spațiu, căldură, lumină, acasă. Am avut un pat matrimonial încadrat de noptiere, măsuța de bagaje și o canapea micuță pe un perete, încă vreo 3 (!) măsuțe dispersate pe lângă ceilalți pereți, 4 scaune în total. Un dulap în 3 uși (cea din mijloc cu oglindă) și un cuier pe hol. Absolut tot mobilerul era din același film, lemn vopsit în alb-crem, tapiserie din catifea gri-verzui, delicate brizbrizuri.

Salteaua de calitate, lenjeria albă, din bumbac, câte 2 perne de fiecare. În tăblia tapisată a patului, deasupra fiecărei noptiere, erau întrerupătoare și prize, iar veiozele erau fixate mai sus, pe perete, încadrând un tablou cu flori. Pe una din noptiere, un telefon retro (funcțional). Am primit câte un pet mic de apă gratuit, iar în minibar ne așteptau încă alte băuturi și crănțănele (contra-cost, desigur, dar prețuri rezonabile). TV cu ecran plat.

Întreaga suprafață a camerei era acoperită cu o mochetă groasă de culoarea coniacului (mi-a plăcut maxim; mai ales senzația de a păși desculță!), în ton cu draperiile ce atârnau în dreptul celor 2 ferestre lungi și înguste, ce dădeau spre Piața Unirii. N-am avut balcon, niciuna din camerele de la etajul al doilea n-are balcon, doar cele de la primul etaj dețin balconașe în stil franțuzesc. Căldura din cameră putea fi setată, noi n-am simțit nevoia să modificăm temperatura.

Baia este și ea destul de spațioasă și modern dotată și decorată, în aceleași culori calde. Am avut cabină de duș, prosoape albe, impecabile și ceva consumabile: pe lângă hârtie igienică, flaconașe de șampon, săpun solid, căști de duș. Cred că erau și altele prin dulap, gen trusă de cusut și chestii pentru curățat pantofii, dar nu mai rețin exact.

Micul dejun se servește în fiecare dimineață în restaurantul Gustave, sub formă de bufet suedez. N-am pozat, dar nu țin minte să ne fi lipsit ceva; erau mezeluri și brânzeturi de mai multe feluri, ouă gătite în fel și chip, bacon prăjit, preparate de casă, gen salată de vinete și zacuscă. Fructe, legume, lapte, iaurt, cereale, chifle și pâine feliată, ceva dulciuri. Apă, sucuri, iar ceaiul sau cafeaua (în mai multe variante) se cereau la bar. A fost bun și îndestulător.

Am mâncat și prima cină la Gustave, oricum era prea târziu să mai încercăm prin alte locuri, iar privirea aruncată restaurantului ne-a dat curaj. Mi-au plăcut mai ales scaunele tapisate în culori vesele și faptul că mesele erau distanțate regulamentar. Mi-au plăcut plantele verzi „aruncate” ici-colo și pomul de Crăciun frumos împodobit.

Nu era prea mare aglomerație, doar câteva mese ocupate, așa că am fost serviți prompt. Eu am luat ceva cu piept de pui, Tati porc, am primit niște sofisticării, că nu-mi mai pot da seama din poze exact ce-am mâncat! :) Cred că sosul meu a avut șofran, țin minte că era finuț și delicios, Tati a avut mai multe legume și amândoi un fel de chips-uri cârlionțate deasupra (cartof dulce, posibil). Pe scurt, prezentare frumoasă, gust deosebit, am fost foarte mulțumiți. Am trecut nota pe cameră și-am plătit la final, odată cu contravaloarea cazării. O să pun câteva foto cu pagini din meniu, să vă faceți o idee despre prețuri. A, și mi-a plăcut că 3 sau 4 pagini din meniu erau dedicate istoriei hotelului, cu fotografii sugestive (de acolo am selectat informațiile de mai sus).

Deoarece cursul meu s-a terminat duminică mult după prânz, Tati a fost cel care a predat camera și a achitat tot ce-a fost necesar. Pe urmă a lăsat bagajele în camera specială de la recepție și și-a făcut de lucru pe unul din fotoliile din hol. La prânz a mâncat o ciorbă la restaurant. Ideea e că nu l-a dat nimeni afară, l-au tolerat până am venit eu să-l recuperez. Drăguți oamenii... Singurul lucru pe care l-aș avea de reproșat ar fi că nu prea dădeau importanță măsurilor anti-covid – masca mai mult în barbă, iar de certificat verde nici nu s-a pus problema, nici la cazare, nici la restaurant. În schimb, erau recipiente cu dezinfectant din loc în loc și a fost extrem de curat pretutindeni.

Una peste alta, Grand Hotel Traian a fost o experiență plăcută, odihnitoare, pe care aș repeta-o fără să clipesc!

Personalul nu purta corect masca de protecție. Nu ni s-a solicitat certificat verde nici la cazare, nici la restaurant. În rest, nimic de reproșat!

Am reușit să mă relaxez, chiar dacă n-am venit chiar la distracție...

---

VIZUALIZĂRI: 870 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI