TIPĂREȘTEIubit și adorat de public, cântăreț de origine spaniolă, născut pe 8 mai 1975, Enrique Iglesias a debutat în 1995, este fiul lui Julio Iglesias și al jurnalistei Isabel Preysler. Artistul atrage prin look-ul său simplu, mișcări dezinvolte și fără fițe, nu numai prin muzica sa.
Joi, 12 mai ora 20, aveam să particip la un spectacol incendiar, un concert care a făcut parte din turneul ”Sex and Love”.
Dimineața am fost cumințică, am plecat la birou, aveam emoții. Am reușit ”să fug” mai repede spre casă, doream să mă pregătesc pentru concert. Am ajuns în timp util la Romexpo, locul în care avea să se desfășoare evenimentul, adică pe la ora 18.
Biletul meu a fost un dar din partea unei tinere drăguțe. Acesta a costat 399 lei, un bilet Fan Pit. Întreb copilul: ”Mami, dar nu-i cu locuri la banii ăștia? / Care locuri, e un concert pentru tineri, toți stau în picioare! ” A, da? Super, chiar mi se potrivește! -mi-am zis în gând. Așa a și fost.
Privesc puțin planul sălii pentru a-mi face o idee despre locul în care aș putea să-mi fixez piciorușele, și constat că scena e în formă de T. Ok, deci trebuie sa fiu lângă scenă, T-ul e măricel, înăltuț, iar eu sunt pitică, poate prind totuși un loc în față, un loc bun. Am intrat în horă, trebuie să joc!
Ajung la Romexpo, la Pavilionul Central, văd multe cozi la porțile de acces, caut ”coada” care mă interesează pe mine, cea pentru Fan Pit, o zăresc, mă așez și încep să socializez cu fetele. Ce înseamnă Fan Pit? Păi, înseamnă un preț uriaș și garanția că vei sta în picioare, în ”buricul târgului”, în fața sau în lateralele scenei. Ei, pentru o plăcere ce înseamnă o mie de dureri? Nimic important! În spatele meu coada șerpuită se lungește de la steagurile Pavilionului Central până la poarta B a Romexpo.
Am fost impresionată de tinerii veniți din aproape toate orașele țării, deci plimbăreala turistică a fost de amploare.
Accesul în interior s-a făcut numai după ora 19, după controlul și pipăielile de rigoare. Eu știam regula: fără umbrele, fără sticle, recipiente, aparate foto cu obiective detașabile, trepiede, obiecte contondente, alimente sau băuturi din exteriorul zonei de comerț și multe alte chestii neinteresante pentru mine.
Fumătorii au avut spații special amenajate în dreptul fiecărei porți de acces în zona de concert.
Am primit o brățară roșie ca focul, din hârtie, am pășit emoționată în interiorul clădirii. În jurul T-ului erau deja locurile ocupate, fac o plimbare prin sală, fac poze, observ poziționarea wc-urilor (foarte curate), un bar care comercializa sucuri, apă, e-uri la pungi și floricele în cartoane, mulți supraveghetori, fotografi de la câteva televiziuni, pompieri, personal din partea artistului, din partea firmei organizatoare.
Un DJ a întreținut atmosfera timp de două ore. Zăresc în dreapta T-ului, în laterala micuță, un spațiu suficient pentru a-mi sprijini corpul obosit pe gardul din fier, gard ce delimita scena de public. Între noi și colțul scenei erau cam 2 metri, spațiu suficient pentru cei care aveau acces acolo, dar și pentru ”plimbările” artistului cu chiloți roșii.
Alături de band-ul său, Enrique ne-a încântat urechile și simțurile cu cele mai cunoscute melodii din repertoriul său: ”Ring my bells”, ”Bailando”, ”Not in love”, ”Nochey De Dia”, ”Turn the night up”, ” Do you know”, ”Tonight” dar și ”Hero”-piesa mea preferată.
Având un loc foarte bun în sală, l-am putut observa extrem de bine. Era atât de simplu și de natural, total diferit de ”vedetele” noastre, avea în picioare ghete negre, pantalonii din piele neagră erau lărguți și ”împodobiți” cu un lanț la buzunar, tricourile purtate au fost simple, lejere, îi scoteau în evidență trupul firav. Pe cap avea nelipsita-i șapcă. Simplitatea, modestia și respectul față de fanii săi se poate observa la toate concertele susținute de artist.
Jocurile de lumini, de culori, laserele, exploziile cu confetti, tunurile cu fum, baloanele uriașe inscripționate cu numele turneului ”Sex and Love” au făcut din concert un adevărat deliciu.
Cântărețul a dansat, a coborât în mulțime, s-a lăsat atins și pipăit pe fund de fanele entuziasmate, a salutat de nenumărate ori Bucureștiul, și-a exprimat bucuria de a se afla pentru a treia oară la noi în țară.
Emoționant a fost și momentul în care a plâns și a dansat alături de mulatra superbă din band-ul său.
Amuzantă a fost inspirația sa de a alege din public un tânăr fan din Focșani, Valentin. Bietul copil parcă nici limba română n-o mai știa, engleza era deja de neînțeles pentru el. Melodia ”Stand By Me”, a fost cântată de Valentin și Enrique, acompaniați de band.
Un ecran imens era poziționat central, iar în lateralele scenei două ecrane funcționau din când în gând. Boxele au fost amplasate deasupra scenei, sonorizarea a fost ok.
Am avut norocul de a fi foarte aproape și de a face multe, foarte multe poze cu telefonul, am filmat fără a avea restricție.
Rând pe rând, melodiile curgeau, fanele țipau, bărbații cântau. Și în engleză și în spaniolă.
Am vibrat și la propriu și la figurat pe ritmuri latino, am aplaudat și am fost emoționată la interpretarea melodiei mele preferate. Am propriile mele videoclipuri, sunt încântată.
Spectacolul a durat 1 oră și 45 de minute. Ochii mei obosiți au zâmbit în lumina reflectoarelor, râsul a fost prezent, lacrimile au curs fără voie, a fost o seară reușită.
La ieșire, după spectacol, erau foarte multe gunoaie, întreg perimetru era dezolant.
Pe alei mișunau entuziasmați miile de oameni, mașinile se grăbeau să treacă printre aceștia, era o aglomerație încântătoare.
Orașul vibra la ceas de noapte, era în ton cu atmosfera pe care tocmai o părăsisem.
După cele șapte ore petrecute în picioare, corpul îmi răspundea pozitiv, spre marea mea mirare se comporta ca la 25 de ani. Am fost singură? Nu, mi-au fost alături 8-9 mii de oameni, toți am respirat același aer cu Enrique Iglesias.
Nu sunt o fană înflăcărată a vreunui artist. N-am fost și n-am să fiu. Îmi place aroma și gustul vieții, iubesc oamenii, muzica, dansul și poezia, iubesc marea, iubesc culorile, îmi place să trăiesc.
Ce-ar și cum ar fi viața fără muzică? Nici nu vreau să-mi imaginez, nu vreau să aflu răspunsul. Voi vreți?
Trimis de krisstinna in 14.05.16 10:53:54
37 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
37 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Rog așteptați...
@krisstinna - Nu, nu vrem!
Merg la zumba în fiecare duminică când sunt în București, tocmai pentru că este o formă de mișcare pe muzică și asta îmi place și mie. Au mai început genunchii mei să scârțâie dar mă țin acolo de cârd, nu mă las. Iar coregrafiile pe muzica lui Enrique Iglesias ne plac cel mai mult. Preferata mea este melodia atașată articolului tău.
Bravo, asta-i atitudinea pe care trebuie să o avem cu toții! Optimism, poftă de viață și oameni în jur. Asta-i și filozofia mea.
@krisstinna - Nici nu vreau să-mi imaginez viața fără muzică.
Așa îmi place optimismul tău, ți-am mai spus-o depordezi de energie.
Ce șansă ai avut să mergi la așa un concert. Bravo ție, nu mai contează cât a costat sau cum l-ai obținut biletul, cert este că te-ai simțit bine.
Bravo stimabila mea prietenă, tinerețe, asta am simțit citind articolul și ascultând melodia atașată (nu că noi nu am fii tinere).
Ce bine mă simt acum.
Iți mulțumesc și toate cele bune.
@krisstinna - Aproape la bustul gol in schimb cu caciula crosetata in cap si bocanci parca prea mari si grei pentru acel corp firav si slabit...
Ceva de neinchipuit pe ,,vremea mea,, un total ,,no go,,
Dar deh, s-au schimbat vremurile...
Iar in privinta intrebarii tale, retorice evident, cum ar fi viata fara muzica, cred ca depinde de punctul de vedere...
Un personaj foarte cunoscut din istoria recenta, austriac de etnie, a spus ceva curios in aceasta privinta si anume: ,,Inchipuiti-va ca sunteti fara auz, deci surzi, si va aflati intr-un concert sau intr-un local unde cinta muzica si oamenii danseaza si se strimba in toate felurile - care sunt gandurile care v-ar trece prin cap si cum ia-ti categorisi pe respectivii, ia-ti mai putea lua vre-odata in serios pe acesti oameni... ? . ,,
@Michaell - DA! I-aș lua foarte în serios, din păcate pentru tine! Nu-nțeleg sensul întrebării tale!
Ai văzut Dirty Dancing? Dacă nu, vizionează-l! Dacă da, revizionează-l!
Muzica este oriunde și oricând!
Incredibil! M-am lasat "purtata" prin tot concertul cu ajutorul dvs. Pentru noi, cei care nu locuim in Bucuresti ne este mai greu sa avem acces la astefel de evenimente. Drumul este si acela obositor si daca mai punem cele 9 ore de stat in picioare (cum ati mentionat si dvs) plus drumul spre intoarcere acasa cred ca se fac mai mult de 24h de nedormit, oboseala, adrenalina etc.
Oricum, parca am fost acolo cu ajutorul articolului dvs.
Nu stiam ca Enrique este pentru a treia oara in Romania, stiam ca mai fusese doar o data la noi.
Felicitari, veti ramane cu amintiri de neuitat...
@Aurici - Și genunchii mei scârție rău, dar foarte rău și tutuși merg pe jos în fiecare zi 2 km. Fac gimnastică și sar coarda. Singură, acasă. N-am timp de alte locuri.
Și totuși... nu mergi cu mine la o cafea? 
Mulțumesc de vizită și aprecieri!
@ANILU - Nici eu nu îmi imaginez, nu vreau să aflu răspunsul întrebării mele.
Șansa mea a fost prietena copilului meu. Din păcate, ea nu a mai putut ajunge din cauza unei probleme medicale (chirurgicale).
Doar mă cunoști, eu mă simt bine oriunde! Mi-am făcut acolo prietene și sunt foarte încântată. Nu mi-am permis să pun poza cu ele, nu le-am cerut acordul.
Mulțumesc pentru aprecieri, pentru vizită și sper să ne întâlnim curând. 
@Michaell - În premieră absolută pentru mine, te salut și-ți mulțumesc pentru vizită.
”Aproape la bustul gol in schimb cu caciula crosetata in cap si bocanci parca prea mari si grei pentru acel corp firav si slabit...
-Da, ai dreptate! Dar e stilul meu, recunosc, și eu mă îmbrac așa uneori.
Vremurile s-au schimbat, DAR...
Vestimentația ciudată e preferata mea. Pe vremuri mergeam la PMT, la concertele trupei Timpuri Noi, la Cenaclul Flacăra, la tot ce apucam ”să prind” atunci. Că era teatru, film, concert, nu conta, eu trebuia să am grijă la haine, pentru fiecare aveam altceva. Ciudățeniile vestimentare sunt preferatele mele. Îmi plac unicatele, nu copiez, nu port hainele dacă văd pe altcineva cu acelaș model. Ghetele combinate cu fustă sau pantaloni din piele, tricou cu mânecă scurtă și o căciuliță pe cap și multe alte combinații.
Acum 30 de ani mi-am cumpărat din Berlin pantofi Salamander, mama mea le spunea ”șoareci”, erau drăguți, aveau ”față” de rozătoare. Din Polonia mi-am cumpărat pantofi ”negri, de mort”, adică așa, ca cei pentru ultimul drum-spunea mama, dar erau perfecți, îi asortam cu fuste lungi și bluze largi, iar pe cap aveam o bentiță, peste părul tapat la maxim. Uneori îmi confecționam singură bluzele și fustele.
Doamne, ce vremuri!
Întrebarea era retorică, nu avea nevoie de răspuns.
Eu am scris într-o filozofare de-a mea că sunt oameni care nu aud cântecul mării, șoaptele iubitului, adică au probleme. M-am declarat mereu mulțumită, apreciez tot ceea ce mi-a dat Domnul. Întotdeauna voi lua în serios toți oamenii, fiecare în parte are nevoie de înțelegere și de dragoste. E ușor să râzi de altul și să arunci cu vorbe, mult mai greu este să înțelegi și să ajuți.
@Zoazore - Ți-am spus ceva acum câteva zile! Fiecare om are dreptate în felul său, trebuie să avem răbdare și să-i înțelegem pe toți.
Cum a ieșit articolul? Să știi că l-am scurtat mult, am tăiat din picaneriile mele aromate. Sper că nu te-ai plictisit
”Ai văzut Dirty Dancing
- răspund eu: DA! Și tare mi-a plăcut, cu toate că preferatul meu este Johnny Depp (e ciudat, așa ca mine!), pe care așa vrea să-l văd în concert pe 6 iunie! Dar cum eu vreau prea multe...
Te pup și-ți mulțumesc de vizită și apreciere!
@krisstinna -
Cand in jurul meu se spune Iglesias - in special tatal dar si fiul - devin superatenta cu emotii! N-am mult timp de comentarii si nici de citit pe aici dar pentru tine azi un bravo din Ioannina / Grecia.
@krisstinna - Cum sa nu? Am o nunta in familie in week-end si sunt stresata cu asta, dupa aia ar trebui sa-mi povestesti despre Cipru ca se apropie.
@GabrielaG - Gabriela, am un ”bebeluș” de vârsta ta, dar te rog frumos să mă tutuiești! Destul îmi ”sărută mâinile” fetele de la coafor/cosmetică și mă simt așa cum nu vreau să fiu. Indiferent de vârstă, pe AFA suntem toți tinerei, frumoși dar și deștepți!
Eu nu aș renunța la București pentru nimic în lume. Am o casă de vacanță pentru ”a ne retrage acolo”-zice soțul meu. Eu nu mă pot retrage, nu vreau la țară, vreau să fiu în mijlocul oamenilor, stau bine cu capul, nu vreau liniște. Vreau distracție, vreau să simt pulsul vieții.
Joi am stat în picioare 7 ore, am avut o zi cumplită. Pentru a putea ajunge la concert am mâncat nuci, zahăr și am băut borș pentru a mă vitaminiza. A avut grijă ”cineva” să-mi provoace niște palpitații îngrozitoare. Sunt în viață 
, am reușit ceea ce mi-am dorit: detașarea de cotidian.
Erau la concert multe tinere venite din orașe îndepărtate, acele tinere mi-au mărturisit că au fost și la Londra după artist. Ei, nici chiar așa, cu banii ăia mai bine merg în vacanță 
Mă bucur că ”ai fost acolo” cu mine!
La primul concert susținut în România, pe ”Stadionul Național”, actual Lia Manoliu, am fost prezentă cu soțul și copilul, în urmă cu 14 ani. Băieții mei au zis acum pas, i-am înțeles, dar am avut un aliat
Mulțumesc pentru vizită și aprecieri!
@elviramvio - Măi, ești culmea, citeam și nu-mi venea să cred! Știam că ești în vacanță!
Îmi place și tatăl, îmi place și tânărul, dar mie-mi cam plac mulți
Te pup dulce și-ți doresc vacanță perfectă! Mulțumesc!
La ora asta matinala, nu pot sa adorm pana nu iti scriu si eu cateva randuri, avand in vedere ca, am fost aproape si eu la acest concert datorita relatarii tale incendiare. Coincidenta... si noi am fost la primul concert de pe stadion, cand am dansat cu totii, inclusiv unul dintre noi care la inceputul spectacolului ma tot tachina, dar si-a cerut scuze dupa. Poate am stat chiar pe acelasi rand. Vezi cum ne aduna viata in aceleasi locuri. Iar muzica este... un dar pentru suflet.
@krisstinna - Salamander e ceva pentru doamne sau domni care se plimba sau joaca table in Cismigiu...
Tie, daca-mi permiti o recomandare si cu acceptul webmaster-ului, iata aici un site unde gasesti intradevar ceva de calitate: yoox.com, sau zalando. de sau aboutyou. de.
Aici cu siguranta poti gasi si caciuli crosetate si maieuri a la Iglesias...-
@Michaell: Mulțumesc, am notat! Ca fapt divers, port "Nine West", Veronica D'Anna", sunt și feminină atunci când trebuie. Eu vorbeam mai sus despre pantofi cumpărați pe vremea când aveam 20 de ani. Să știi că am și căciuli croșetate dar și din blană Ți-am scris că-mi place ineditul, mă adaptez din mers, trebuie să țin pasul cu vremea și vremurile. Am un copil care e fițos și trebuie să am grijă, să mă încadrez în tipar, ținând cont și de vârsta mea, bineînțeles.
@teona: Mulțumesc din suflet draga mea prietenă!
@krisstinna - Articolul este superb! Prima oară când îl citesc în întregime de două ori. Dar atmosfera de-acolo nu se poate descrie. Ea trebuie TRĂITĂ! Bine, eu-s mai privilegiată, fiindcă am și auzit povestea, nu doar am citit-o!
Și am răbdare, și-ncerc să-i și înțeleg pe toți, dar sunt unii poate mult prea criptici pentru bietul meu neuron obosit!
@Zoazore: Scumpa mea, ai dreptate. Ai fost prima persoană, după băiatul meu, căreia i-am împărtășit bucuria mea. Ai fost privilegiată și pentru că mi-ai văzut "bebelușul" fițos, pentru că el nu prea se arată prietenilor mei de pe AFA. Deci ești specială să știi! Și i-am transmis soțului cuvintele tale! Mulțumesc!
@krisstinna - am citit de ceva vreme articolul tau, mi-a placut, dar n-am zis nimic. am stat sa ma gandesc la intrebare.
nu conteaza ca e Enrique, Freddie Mercury, Lara Fabian, Smokie, Maroon5 sau Tudor Gheorghe. Important e sa sune bine si sa ne uneasca vocile. Existam, visam, iubim, gandim, muncim, ne bucuram, ne intristam, plangem, suntem seriosi... Traim de toate. Muzica e singura constanta din viata noastra, chiar daca acordurile le mai schimbam pe parcurs.
Iar personajul batos din povestea lui @Michaell... o fi un depresiv... Ce conteaza parerea celorlalti, cand poti alege sa traiesti frumos? Cine ar alege depresia cand s-ar putea bucura de muzica? Sunt curioasa. Michaell, e politician individul?
@Maya_C - Michaell nu e un politician individual ci e o persoana deschisa si interesata de idei si pareri diferite. Accepta afinitatiile si gusturile persoanelor care il plac de ex. pe Iglesias dar e interesat si de felul cum simt si gandesc alte persoane - de ex. ,,personajul batoas,, cum il numesti tu.
@Michaell - sper ca n-ai crezut ca ma gandeam despre tine ca ai fi politician... asta inteleg din ecoul tau.
sigur ca si batosii pot fi personaje interesante, sunt distinsi, poate-s luati in serios, dar de departe ii prefer pe cei muzicali si cu umor. au o alta atitudine fata de viata si ceea ce ne inconjoara. de regula vad partea buna a lucrurilor, sau in arta, muzica, natura, oameni, fiinte, in general. daca te inconjori de astfel de oameni ajungi sa crezi viata e frumoasa si merita cantata.
daca te inconjori de batosi... habar n-am ce se intampla, ca n-am vrut sa incerc.
@Maya_C - Draga mea ”zână” ,
Îți mulțumesc pentru vizită și aprecieri.
Nici nu mă gândeam că ai putea trăi fără muzică. Tu ești cea care m-ai făcut să plâng de bucurie deși eram în metrou, tu ești cea care respiri iubire.
Îmi plac toți artiștii amintiți de tine, sunt tristă pentru că nu pot ajunge la concertul susținut de Maroon5, dar mă consolează gândul că ieri mi-am îndeplinit o dorință uitată într-un colț al minții mele, o dorință cu... suferință
@krisstinna - Lasă că îți povestesc eu cum a fost la Maroon 5 că tocmai i-am luat fi-mii bilet pe care am dat o căciulă de bani. Dar a meritat cu vârf și îndesat! Este formația ei favorită, de când era mică, n-a îndrăznit să ceară pentru că așa e ea copil bun, dar i l-am luat și i l-am agățat făcut sul de urechea unui iepuraș de ciocolată. În dimineața de Paște i l-am pus în farfurie și am așteptat-o să mâncăm. Nu pot să-ți descriu reacția ei. I-au tremurat mâinile de emoție, nici n-a mai putut mânca. Atâta s-a bucurat că nici un ban din lume nu a mai contat.
@Aurici: ce frumos. Biletele astea sunt si cadourile mele favorite. Iar daca-s agatate de ciocolata... sunt delicioase.
@Maya_C - Ia, împărtășește-ne tu pe aici din dorințele tale că poate reușim să influiențăm Iepurașul cu energiile noastre.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2022 La Ateneu, cu Orchestra Română de Tineret, dirijată de maestrul Cristian Mandeal — scris în 16.04.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI
- Oct.2019 Cică se pensionează Andrieș! — scris în 15.10.19 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL]
- Mar.2018 Cei patru corifei - tandrețuri pentru femei — scris în 25.03.18 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL]
- Mar.2018 „La mulți ani! ”, pe clape de pian — scris în 10.03.18 de doinafil din BUCURESTI
- Dec.2017 O seară de vis - Concertul de Anul Nou al Orchestrei Simfonice Bucureşti — scris în 07.01.18 de Floria din BUCURESTI
- Oct.2016 Bășcălie la modul serios? Mihai Mărgineanu e un expert! — scris în 09.10.16 de Dragoș_MD din FRUMUşANI [CL]
- Aug.2016 Am facut-o si pe asta! VIP la Expo Antalya 2016 — scris în 08.11.16 de GabrielaG din BRASOV
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată