Virginian Suites, 'casa mea' din Washington DC

TIPĂREȘTE

Pentru că am terminat de scris despre călătoriile recente și văd că despre Washington DC nu există foarte multe review-uri, voi scrie câte ceva despre călătoriile mele de acum trei ani în capitala Statelor Unite (trei călătorii în 2011, între august și octombrie - numărul de 25 de nopți este cumulat.)

Virginian Suites este un hotel pe care am avut norocul să îl descopăr, căutând pe internet un loc în care să mă pot transfera din apartamentul în care stătusem câteva săptămâni, cu chirie. Problema cazării în Statele Unite, pentru cine stă o perioadă scurtă, este o dilemă foarte mare, pentru că acolo apartamentele se închiriază numai pe termen lung (începând de la șase luni în sus). De asemenea, pentru cine nu are mașină, problema distanțelor între obiective, sau între mijloace de transport și obiective, este una greu de rezolvat. Între dileme și probleme, cum trebuia să mă mut din Palisades (un cartier lângă Georgetown, pe malul Potomacului) într-un loc cu acces la metrou și autobuze, am căutat un hotel care să ofere accesul rapid în oraș - și am găsit Virginian Suites, pe care îl numesc de atunci "casa mea din Washington". Sunt destule hoteluri în apropiere (Best Western, peste drum; Key Bridge Mariott, la intrarea în Arlington) - sunt mai scumpe și probabil nu pot oferi servicii mult peste Virginian Suites.

Hotelul este pe dreapta de la Key Bridge (legătura între Arlington și Georgetown) mergând pe North Lynn, convergent cu Fort Myer Street și trecând de podul peste autostradă. Intrarea se face pe o stradă liniștită puțin ascunsă (Nash Street), astfel încât amabila mea gazdă, care m-a condus la hotel prima dată, s-a învârtit bine pe străzile din Arlington și pe Arlington Boulevard, înainte de a găsi locația.

Standardele de calitate și spațiu din Statele Unite sunt cu totul altele decât în Europa: acolo, o cazare la trei stele presupune servicii complete. Virginian Suites, pentru o cazare de 100-130 USD pe noapte, oferea un studio cu suprafața unui apartament într-un hotel românesc/european: un pat dublu mare, o canapea, un televizor plat imens cu o comodă cu sertare sub el, un loc pentru dining (masă rotundă cu patru scaune, lângă fereastră), un spațiu după colț (doar în unul din cele trei studiouri în care am stat), ca un mic birou sau spațiu de lucru, un dressing imens la intrare (cameră), separat de baie, cu spațiu pentru haine și valize, ustensile pentru călcat rufe, și o bucătărie complet utilată, cu cuptor cu microunde și frigider înalt, vase și tacâmuri. Curățenia se făcea zilnic, filtrul de cafea și vasele erau spălate dacă era nevoie și locatarul găsea totul în ordine, plicuri de cafea cu/fără cofeina în bucătărie. De asemenea, pentru baie, materialele erau la discreție (deși nu foarte de calitate). Prosoapele se schimbau foarte des, chiar dacă locatarul nu le atingea.

Ca servicii de completare, hotelul oferea o sală de fitness destul de bună și o piscină de mărime medie, bine îngrijită, apreciată mai ales de familiile cu copii. Exista și un centru de business, cred, dar nu l-am folosit pentru că am preferat centrele de imprimare și procesare din oraș. Un alt serviciu util era shuttle-ul care prelua locatarii de la Rosslyn Metro Station - deși distanța era mică, era foarte bine să te preia o mașină, după atâtea străzi străbătute cu piciorul.

Cum spuneam mai sus și voi mai spune și în review-urile următoare, spațiile de parcurs în Statele Unite sunt mult mai mari decât în orașele europene. Așadar, restaurantele nu erau foarte aproape de Virginian Suites - erau câteva fast food-uri și un MacDonalds pe North Lynn, în drum spre Key Bridge/Rosslyn Metro. Mai era, de asemenea, un supermarket destul de prețios pe Wilson Boulevard (de la intersecția Fort Myer cu Wilson Blvd, venind dinspre hotel, la stânga). De asemenea, deși Arlington este o locație foarte accesibilă comparativ cu alte orașe sau suburbii dependente de Washington, erau puține surse de entertainment, comparativ cu Europa. Partea de început a orașului era constituită din clădiri de birouri, ceea ce o făcea să fie destul de pustie (deși nu atât de pustie ca alte orașe pe care le-am văzut). Lângă Arlington Cemetery și Arlington Boulevard era un parc destul de virgin și de gol, care nu avea nici măcar bănci - în schimb, avea un ceas-turn care bătea rar, cu tonuri de alamă intensificate de vânt, întărind senzația de pustiu a parcului.

Locul care îmi plăcea cel mai mult în Arlington era începutul :), adică Key Bridge, podul peste Potomac care lega Georgetown de Arlington (prin care treci, de fapt, în statul Virginia). În afară de perspectivele foarte frumoase pe care le oferea de la înălțime asupra orașului și fluviului, avea niște împrejurimi foarte frumoase (o rivieră suspendată în Georgetown pentru mașini, și o rivieră pe malul fluviului, pentru pietoni - o zonă frumoasă care se întindea pe tot malul stâng al fluviului).

---

VIZUALIZĂRI: 1795 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI