Tipic englezesc într-o staţiune de coastă

TIPĂREȘTE

Ales drept loc de cazare pentru cea de-a treia noapte, Weymouth, ţinutul Dorset, a reprezentat, spre bucuria mea, încă de când am ajuns imaginea a ceea ce aveam în minte despre tipicul staţiunilor britanice aflate pe coastă.

Valurile line, plaja cu nisip, acele cabine de scândură viu colorate care ţin locul vestiarelor moderne, o şosea iar pe partea opusă aliniamentul perfect al clădirilor de 2 etaje, la fel de frumos colorate pentru a nu strica paleta cromatică.

În faţa acestor clădiri cu mici ieşiri la nivelul ferestrelor pentru a permite un mic balconaş interior din care să admiri marea, fiecare proprietar îşi îngrijeşte ghivecele de flori. Iar aproape la finalul şirului se află The Redcliff B&B, la care am rezervat o cameră cu mic dejun la preţul de 60 lire.

Cu toate că ora sosirii noastre este destul de înaintată, după 22, suntem primiţi cu căldură de gazde – Sue şi John – care se prezintă în halate şi cam răvăşiţi (scuzele noastre dacă am întrerupt ceva...) să ne deschidă uşa şi să ne predea cheia camerei.

Credeţi-mă că nici nu a contat că geamul nostru oferea privelişte în altă parte şi nu la mare.

O cameră nu foarte mare, curată, cu un pat comod ce a oferit un somn tihnit după o zi de umblătură reprezenta mai mult decât necesarul pentru doi plimbăreţi.

Mai ales că şi baia se prezenta la acelaşi standard de calitate, cu cele trebuincioase în interiorul ei.

Eram convins că în Anglia cazările nu au cum să dezamăgească şi că au un standard calitativ net superior celor din multe alte state. Deşi clasificate la acelaşi standard, condiţiile de cazare din insulă nu pot fi comparate cu cele din Turcia, Grecia sau alte părţi estice. Pe faptul acesta am mizat când le-am ales şi nu am regretat că m-am limitat la camere de 3 stele pe Booking. Cele de pe Airbnb le-am ales după recomandările antemergătorilor noştri, fler sau poziţionări pe traseul nostru.

Dimineaţa ne-a fost servit un mic dejun britanic foarte consistent la o masă aşezată într-unul din balconaşele pomenite mai înainte, cu posibilitatea de a admira întinderea nesfârşită a mării şi tumbele pescăruşilor prin văzduh.

Oferind posibilitatea continuării cu o plimbare pentru siestă de vreo oră pe malul lat şi nisipos al mării, alegerea locului de cazare s-a dovedit a fi una foarte inspirată. Deşi timpul era cenuşiu şi noros, un aer de calm şi vacanţă se simţea peste tot. Mai lipseau doar bonele cu bonetă pe cap pe stradă pentru a ne imagina în urmă cu ceva decenii în urmă, părtaşi la vacanţele de vară ale aristocraţiei britanice.

Nu am ocazia să adaug poze cu interiorul cazării întrucât nu ştiu din ce motiv nu am făcut. Şi îmi pare rău acum. Le am doar pe cele din preajmă...

---

VIZUALIZĂRI: 308 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI