Hotel Telal - o opţiune de luat în seamă la o vizită în Sarajevo

TIPĂREȘTE

Ce-a de-a doua oprire în circuitul balcanic făcut anul trecut a fost în Sarajevo, unde doream să ajung de mult, dar evenimentele petrecute în anii '90 m-au împiedicat.

Am ajuns până la urmă să vizităm acest frumos oraş, cu o istorie zbuciumată în 2012 şi pentru cazare a ales Hotel Telal, pe care l-am găsit, ca de obicei, prin booking.com.

Dacă ajungeţi în Sarajevo cu maşina personală, o mare grijă trebuie să aveţi la locul de parcare, pentru că, în special în oraşul vechi, locuri de parcare sunt foarte puţine, lucru firesc, având în vedere străzile înguste de aici. Cu această problemă în minte am pornit în căutarea unul hotel în Sarajevo şi aşa am ajuns la hotelul Telal, situat în cartierul Kovači, vecin cu Baščaršija, amândouă făcând parte din Stari Grad (Oraşul Vechi).

Ca întotdeauna, am ales hotelul după mai multe criterii (poziţie, preţ, dotări, parcare), dar şi după nota generală (7,3 în cazul acestui hotel) şi după impresiile scrise de alţi oaspeţi ai hotelului.

M-au amuzat cele scrise de un englez ce stătuse aici şi care, cu umor, povestea că nu a avut nevoie de serviciul de trezire, pentru că în fiecare dimineaţă, la ora cinci, era trezit de chemările la rugăciune, venite de la muezinul geamiei de peste drum.

Avea dreptate, peste drum este o geamie, ba mai mult, chiar de la fereastra camerei în care am stat se deschide o perspectivă largă asupra cimitirului anexat geamiei. Însă am avut noroc, pentru că, probabil datorită lucrărilor de restaurare, în timpul şederii noastre la hotel geamia nu funcţiona şi, ca atare, nu am fost treziţi dis-de-dimineaţă. Oricum însă, nu cred că ne-ar fi deranjat prea mult, având în vedere că, după o zi de umblat, seara veneam frânţi de oboseală, iar somnul ne era foarte profund.

Hotelul l-am găsit uşor, cu GPS-ul, care ne-a dus exact în faţa lui, dar prima dată l-am ratat, trecând mai departe cu vreo 30 m, unde se află un alt hotel, Hayat şi, cum străduţa este îngustă cât să încapă o singură maşină, nu am putut reveni decât făcând un mic ocol.

Clădirea hotelului este nouă, contrastând cu cele alăturate, mult mai vechi şi exploatează la maxim spaţiul mic disponibil, aşa cum se poate vedea şi în fotografiile ataşate.

Membrii personalului hotelului, toţi tineri, vorbesc, mai mult sau mai puţin bine engleza, dar fără excepţie sunt foarte amabili şi dispuşi să ajute şi să dea informaţii despre orice te-ar interesa.

La recepţie se găsesc gratuit hărţi detaliate ale oraşului, foarte utile în explorarea acestuia.

Ce mi s-a părut la început ciudat a fost faptul că ni s-au reţinut, pe toată perioada sejurului, cărţile de identitate. Ni s-a spus că aşa este procedura, ceea ce, până la urmă mi s-a părut de înţeles, dat fiind recentul război prin care au trecut şi nici nu ne-a deranjat, pentru că aveam cu noi şi paşapoartele, deşi în Bosnia, ca de altfel în toate statele din zona balcanică, se poate merge numai cu cărţile de identitate, ca în Uniunea Europeană. Doar Kosovo este o excepţie, având în vedere că România nu i-a recunoscut (deocamdată) statutul de ţară independentă.

În plus, ni s-a cerut să lăsăm la recepţie şi cheile maşinii, atât timp cât ea se află în parcare. Şi cerinţa asta, care părea ciudată, am înţeles-o văzând condiţiile de parcare. Hotelul oferă trei locuri de parcare. Unul dintre acestea este chiar garajul din clădirea hotelului, unde se ajunge direct din recepţie şi unde am lăsat şi eu maşina, dar în care nu încap mai mult de trei maşini, una fiind cea a patronului. Cea de-a doua posibilitate de parcare este pe străduţa din faţa hotelului, străduţă atât de îngustă încât nu încap decât vreo patru maşini, aranjate în şir indian. Cea de-a treia posibilitate de parcare este parcarea deschisă, din piaţa Kovači, împărţită cu hotelul vecin, Hayat. În toate cele trei parcări, maşinile sunt parcate una lângă/după alta, astfel că dacă vrei să scoţi una, mai întâi trebuie să le scoţi pe cele aflate mai aproape de intrare. De aceea e nevoie să laşi cheia la recepţie, pentru ca cineva de la hotel să facă acest lucru, fără să fie nevoie să deranjeze clienţii. Oricum, nu am auzit pe cineva să se plângă şi nici nu am citit prin impresiile de la hotel să fi fost ceva probleme. De altfel, am constatat că şi maşina noastră fusese mutată, dar totul a fost OK. Iniţial, am vrut să folosim maşina ca să mergem cu ea până la Avaz Twist Tower, aflat la ceva mai puţin de 3 km de hotel. Până la urmă, am ajuns acolo pe jos, astfel că, în cele două zile cât am stat în Sarajevo, nu am scos maşina din parcare.

În privinţa dotărilor oferite, acestea sunt unele normale: camere relativ mari, TV prin cablu, grup sanitar propriu, cu uscător de păr şi cabină de duş (gelul şi săpunul sunt la dozator). Camerele nu dispun de aer condiţionat, dar erau, probabil datorită aşezării, răcoroase.

Internet Wi-Fi este disponibil în holul de la recepţie.

Micul dejun, servit tot în holul de la recepţie, este suficient de bogat, dar nu vă aşteptaţi la delicatese şi nici la diversitate de la o zi la alta, pentru asta puteţi merge în bazarul din apropiere.

Pe pagina de pe booking, hotelul figurează că are şi restaurant, dar eu nu am văzut aşa ceva, poate doar în spaţiul unde se serveşte micul dejun să fie oferite şi servicii de restaurant, deşi nu cred. Oricum, asta nu e o problemă, pentru că în apropiere se găsesc o mulţime de locuri unde se poate mânca foarte bine, la preţuri decente.

Una peste alta, hotelul Telal, deşi nu este unul cu condiţii deosebite, prin poziţia centrală, prin raportul preţ/calitate foarte bun, prin amabilitatea personalului merită avut în vedere ca loc de popas în Sarajevo, atât pe timp de vară, cât şi pe timp de iarnă, pentru că Sarajevo este şi o foarte cunoscută staţiune de iarnă, care de altfel a fost şi gazda Jocurilor Olimpice de iarnă în anul 1984.

---

VIZUALIZĂRI: 3771 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI