Taschler House Boutique

TIPĂREȘTE

A venit iarna dar mă întreb când a fost anul acesta vară?! Am trecut peste acel anotimp într-o goană nebună plină de evenimente mai mult sau mai puţin plăcute, inerente însă vieţii. Bunele şi relele au alternat, astfel că toamna, înainte de ultima parte a concediului 2018 ne-am dat seama că nu ne-am “bucurat” de zisele vouchere de vacanţă!! Pe ultima sută de metri soţul meu a hotărât să le folosim la Sighişoara iar eu să mă ocup de cazare, doar sunt în mari amoruri cu Booking.com!! Desigur că am îndeplinit cu plăcere dorinţa soţului şi m-am pornit pe căutat prin cazările faine din centrul cetăţii transilvane. Orice găseam, nimic nu părea a mă convinge precum o căsuţă cu legende şi picturi. N-am rezervat la început de octombrie pentru că urma să plecăm din ţară. Cu câteva ore înainte de vacanţa externă, un bâzâit al telefonului mă anunţă că cineva a postat pe AFA! Deşi o lungă listă de articole necitite era în aşteptare şi eu în mare criză de timp, acest anunţ l-am deschis totuşi şi, surpriză! Doiniţa povestea - vezi impresii despre cazarea care mă fermeca pe booking!! Citesc articolul pe diagonală şi cunoscând bine autoarea, hotărârea e luată: la întoarcerea în ţară rezerv la Taschler Haus, chiar de-ar fi rămas liberă cea mai amărâtă cameră!

Ei bine, după opt zile aşa am şi făcut. Rezerv camera fără să mai caut alte cazări. Primesc imediat confirmarea şi un mesaj plăcut de la locaţie. Solicit eliberarea unei facturi deoarece soţul lucrează la o instituţie unde voucherele nu sunt vouchere, adică tu beneficiar mergi în vacanţă, plăteşti cu banii tăi având grijă ca datele sejurului să fie obligatoriu în zilele de concediu, nici o oră în afara lor, aduci factură şi chitanţă şi apoi aştepţi confirmarea şi eventual contravaloarea dacă locaţia respectivă se regăseşte pe listele ANAT care oricum sunt mobile! V-am zăpăcit?! Cred, însă pentru alţii acest “dar” a fost un adevărat cal troian sau ghici ghicitoarea mea. Dar …

Luni dimineaţă plecăm spre Sighişoara, drumul pe Valea Prahovei a fost super lejer, oprim să vizităm Saschiz, mai apoi să bem o cafea şi ne târâm puţin până în parcarea mică din cetate. Deşi aveam confirmarea unei parcări gratuite, plătim noi cei 5 lei prima zi să fim siguri că nu ne saltă careva maşina şi căutăm cazarea. O găsim relativ uşor, după pictura de pe unul din pereţi. Sunăm la poartă şi aflăm că doamna Silvia vine imediat, exact aşa a fost. Ne oferă două camere, să alegem ce dorim. Alegem camera cu vedere spre turn. Primim băuturile de bun venit, excelente, indicaţii, harta, parola wi-fi, invitaţia de a intra când dorim în cramă, desigur cheile de la clădirea unde am ales camera dar şi cardul pentru poartă să putem intra în curte, cramă şi recepţie. Apoi ne lasă să ne facem comozi.

Camera aleasă, Weber, este în al doilea corp de clădire, cu intrare din stradă, la nr. 3, chiar în faţa scărilor care duc la turn. Aici la nr. 3 este un hol larg cu paviment de cărămidă şi mobilier rustic, săsesc, cu intrare în trei camere. Pe hol se află aparatul pentru cafea, excelentă, apoi recipientele cu vişinată şi tărie de fructe parfumate, permanent un platou cu mere şi altul cu chec şi biscuiţi de bună calitate, un borcan cu bomboane, pliculeţe cu ceai, zahăr, fierbător electric. Tot aici sunt şi câteva umbrele mari de ploaie, aşezate cuminţi într-un vas metalic de lapte, cum altfel decât pictat! Dacă mi-a scăpat ceva, gazdele sunt vinovate, decorul holului te lasă fără cuvinte.

Camera! Păi ştiam din pozele booking că e mare dar nici chiar aşa! Apreciem din primul moment dărnicia gazdelor care ar fi putut face din această cameră două mai mici dar fără farmec. Uşa de lemn cu toc vechi, original cred, se deschide spre o sobă de teracotă veche. Desigur blocată şi bine gândit căci de, palincuţa şi vişinata pe hol ar putea crea probleme unor turişti mai setoşi! Lângă sobă o băncuţă numai bună pentru stat sau pus câte ceva. În faţă o ladă săsească pe post de măsuţă în dreptul unei canapele, în stânga, după uşă un alt mobilier pictat ce ascundea mini barul şi tava cu ceşcuţe, pahare, linguriţe şi tirbuşon. În mini bar era bere, fanta, cred că era şi un vin, contra cost la preţuri obişnuite oraşului. Apa, plată şi minerală, era din partea casei şi a fost suplimentată a doua zi.

În drepta intrării, o masă mare cu scaune pictate şi pe perete televizorul cu multe canale. Alături un şifonier pictat şi în interior seif-ul. Podeaua de scândură curată era acoperită parţial de un covor de lână. Puţin separat ca distanţă de restul camerei, patul generos cu tablie pictată şi cu câte trei perne de fiecare, plus pilotă, toată lenjeria de bună calitate. Noptierele, cum altfel decât săseşti, aveau deasupra frumoase veioze rustice şi mai ales câte o priză. La picioarele patului o ladă veche săsească în care se găseau ceva rezerve. Tavanul din lemn dat cu baiţ, pe bârne groase.

Baia, o cămăruţă generoasă. Cabina de duş de sticlă închisă complet, lavoar pe postament de lemn, etajeră pentru cele trei rânduri de prosoape albe şi pufoase, un covoraş plăcut de-a lungul băii. Geam mare către curte şi turn şi o banchetă sub fereastră pe care era cutiuţa cu buretele pentru lustruit încălţăminte şi două perechi de papuci de unică folosinţă. Uscător de păr de bună calitate. Coşuleţul cu consumabile avea tot ce era necesar, chiar şi un mini set dentar, lucru pe care l-am întâlnit o singură dată până acum, la Zadar. Apă caldă şi căldură la discreţie. Şi totul strălucea de curăţenie.

Seara am intrat în cramă să facem câteva poze căci gazda ne invitase deja. Atunci a venit şi domnul Jan, soţul doamnei Silvia. Am povestit puţin apoi l-am lăsat să-şi vadă de treburi: ducea oaspeţilor câte o carafă de vin alb din partea casei, aşa cum ne-a adus şi nouă. Plus două halate albe şi pufoase!!

Crama este de fapt un beci frumos amenajat, încălzit, cu mese de lemn şi decoruri de obiecte vechi din zonă. Ne-au spus că este amenajat pentru cei cazaţi, dacă doresc să stea seara acolo pe timpul iernii. Vara au locuri pe bănci şi o masă mare în curtea pietruită. Şi-au dorit să facă un foişor în locul umbrelelor mari, au adus chiar materialele necesare dar, treabă românească, multă birocraţie pentru aprobări, până la câteva luni de zile, aşa că materialele au fost depozitate în altă locaţie pentru a nu deranja turiştii!! Şi asta pe terenul lor propriu într-o curte închisă, în orăşelul în care administraţia locală nu ne-a impresionat pozitiv dar care este bine susţinută de taxele pensiunilor locale.

Am stat la Taschler Haus două nopţi. După prima noapte, dimineaţa, am găsit pe hol lângă aparatul de cafea şi tot ce am menţionat mai sus, două tichete pentru parcare, patru croissante şi un bileţel. Eram invitaţi să schimbăm camera cu alta care avea o vedere excelentă asupra turnului şi care tocmai se elibera! Desigur că am refuzat, nu merita pentru o noapte să cureţe în plus o cameră. Dar invitaţia şi mai ales insistenţa doamnei Silvia când i-am spus că nu este cazul, ne-au impresionat plăcut.

Din păcate, am plecat la drum foarte devreme căci ne grăbeam spre un ultim popas al vacanţei, căsuţa noastră musceleană, aşa că n-am reuşit să ne luăm rămas bun de la gazde. Am lăsat cheile şi cardul pe biroul recepţiei şi le-am dat mai apoi un mesaj de mulţumire la care ne-au răspuns frumos.

Cred că vă daţi seama că această cazare a fost pe gustul nostru, chiar ne-a depăşit aşteptările. Cu adevărat nota de pe Booking.com este reală, adică 9.8 şi nu m-aş mira dacă între timp nu a crescut. Cei care îmi citiţi articolele ştiţi că adorăm astfel de locuri. Taschler Haus a îndeplinit toate dorinţele noastre: a fost în centrul istoric, la doar câteva trepte de Turnul Cetăţii, am avut parcare foarte aproape (este puţină pantă spre cazare dar nu de speriat), gazdele au fost oameni calzi la suflet şi dornici să mulţumească clienţii, curăţenia a fost deosebită, primirea şi restul la fel. Plata am făcut-o cash dar se poate şi cu card. Locaţia acceptă vouchere de vacanţă tipărite. Pensiunea nu oferă mic dejun dar suplimentele ce stau gratuit la discreţie toată ziua atât la recepţie cât şi în holul clădirii unde am stat noi, asigură un minim numai bun dimineaţa. Unde găsiţi voi la primul cântat de cocoş cafea, palincă şi dulciuri?! Plus că se oferă la cerere bonuri pentru md către un restaurant partener din zonă, din păcate am omis să întreb în ce condiţii, noi n-am avut nevoie.

Pentru parcare, locaţia oferă tichete gratis. Trebuie să vă spun că parcarea se taxează pe zi calendaristică cu 5 lei. Noi am plătit prima zi şi am mai primit de la recepţie încă două tichete gratis pentru două zile. Practic am stat mai puţin de 48 ore dar însumate tichetele, s-a plătit pentru 72 ore. Bună afacerea primăriei!! Şi chiar se fac verificări, am văzut, deci aveţi grijă.

Taschler Haus a fost pentru noi o cazare ideală. Pe drum am primit invitaţia de a o nota pe Google. maps. De obicei nu mă grăbesc să fac asta dar în acest caz n-am avut nici o ezitare şi am notat-o cu toate stelele chiar fără să-mi pun ochelarii de babă (mare greşeală lipsa ochelarilor căci am mai pus două litere în plus). Pentru voi cei de pe AFA, vă recomand să combinaţi articolul meu cu cel al Doiniţei. N-am repetat istoria casei, legătura desenelor de pe pereţi cu specificul cetăţii şi nici legenda copiilor Hameln căci sunt povestite frumos de Doiniţa dar am să solicit adăugarea unui filmuleţ Disney care sper să vă bine dispună.

Cazarea o recomand cu mare drag. Are camere pentru toate gusturile, mobilate rustic sau clasic, gazdele sunt oameni cu care se poate discuta, dispuşi să ofere informaţii despre cazare şi oraş, deci tot ce este nevoie să te simţi bine ca turist. Plus că este plasată central lângă restaurante şi obiective turistice, Piaţa Hermann Oberth nr. 4.

Mult succes familiei Silvia şi Jan Cismas şi sper să fie un exemplu pentru alţi patroni români de pensiuni şi minihoteluri!

Vă rog să ataşaţi youtube Fluieraşul fermecat. Mulţumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI