Hotel Tarnovo, o cazare tocmai bună în inima oraşului Veliko Târnovo

TIPĂREȘTE

Până nu demult, revelionul nu era pentru mine un motiv de plecat de-acasă, era un eveniment pe care-l petreceam întotdeauna în urbea de reşedinţă, printre prieteni, cunoscuţi, colegi, în diverse locuri şi localuri din oraş. Asta pentru că în prima zi a noului an aveam un obicei bine înrădăcinat să merg să-mi văd mama, s-o îmbrăţişez şi să ne urăm toate cele bune, de fapt acesta era motivul care mă ţinea pe-aproape. Cum însă mama, de la o vreme, mă priveşte din cer, revelionul a devenit subiect distinct de minivacanţă şi ne-am alăturat şi noi găştii care-l petrecea departe de oraş, de regulă în Bulgaria. O bună prietenă se ocupă de organizare: ea caută cele mai bune oferte pe net, pe la agenţii, ni le propune şi noi, în mod democratic, supunem la vot alegând în final destinaţia votată majoritar. Data trecută, după ceva episoade mai frământate cauzate de faptul că acţiunea de căutare începuse mai târziu, revelionul a fost să fie la Ruse, deşi la distanţă mică faţă de noi, un revelion memorabil, un exemplu de eveniment bine organizat, elitist chiar, din anumite puncte de vedere.

Învăţare de minte de la precedentul revelion, acum agitaţia a început de la începutul lunii octombrie când toate căutările, analizele şi studiile făcute au adus în prim-plan două oferte de nerefuzat: una în Balcic, cealaltă în Veliko Târnovo. Mie şi soţului meu ne conveneau de minune şi una şi cealaltă, însă cum majoritatea a înclinat spre cea de-a doua din raţiuni de distanţă mai mică faţă de Veliko Târnovo şi de amintiri nu tocmai plăcute legate de un revelion mai vechi petrecut la mare pe vreme rea de restul grupului, ne-am conformat şi supus regulii generale.

Oferta găsită a constat în două nopţi de cazare cu mic dejun inclus la hotel Tarnovo şi masa festivă la alegere, fie într-un restaurant (Asenevets) cu DJ, fie într-un restaurant cu muzică live, la preţul final de 236 euro/familie, din care suma 55 euro/persoană reprezenta masa de revelion. Ambele restaurante se situau la distanţă mică, circa 150-300 m de hotel. Prietena responsabilă cu organizarea ne consultă pe fiecare în vederea stabilirii tipului de masă festivă dorit şi alegerea a fost în unanimitate: oferta cu DJ. A comunicat agenţiei, dar după câteva zile agentul respectiv o sună şi-i spune că înţelegerea cu firma parteneră din Veliko Târnovo a rămas valabilă numai pentru restaurantul cu muzică live. În atare condiţii, noi ne gândeam că la mehana Bolyari, aşa numindu-se restaurantul cu muzică live, aveam să ne întâlnim toţi cei care cumpăraserăm pachetul, căci aşa ne făcuse să înţelegem doamna de la agenţie. De fapt, n-a fost aşa, am aflat loco şmecheria: ea a aranjat pentru toţi ceilalţi turişti compatrioţi din hotel, veniţi tot cu agenţia ei, masa la restaurantul cu DJ, însă nemairămânând locuri acolo, pe noi ne-a repartizat la mehana cu muzică live, ceea ce s-a dovedit până la urmă un mare câştig pentru noi. Despre mehana am scris deja aici.

Cert este că asupra locurilor din camerele hotelului n-a putut interveni (glumesc!), ele au fost la fel pentru toată lumea şi nu au fost rele deloc. M-am bucurat când am aflat că hotelul este situat central, pe strada Marno Pole, nr. 25, lângă parcul Marno Pole şi monumentul Maika Bulgaria, cu un înainte stătuserăm lângă stadion, la hotel Arena Târnovo, un pic mai departe, iar acum, iarna drumul pe jos ar fi fost mai anevoios.

De cum am intrat în oraş, ne-am introdus şi noi în peisajul hibernal ce pusese stăpânire pe fosta capitală a ţarilor bulgari. Zăpada mare îngreuna accesul cu maşina, utilajele de deszăpezire abia începuseră să lucreze. Hotel Tarnovo n-a fost greu de găsit, doar că trebuie bine dibuită direcţia dinspre care vii cu maşina, căci strada are sens unic. Am bâjbâit un pic, dar ne-am descurcat şi iată-ne ajunşi în faţa hotelului unde câţiva conaţionali dădeau la lopată omătul din faţa lui. Ne dăm bineţe şi ei ne anunţă pe un ton vesel că ne aşteaptă şi pe noi, că mai au lopeţi şi pentru noi.

Hotelul, cotat la trei stele, rezidă într-o clădire de patru etaje, renovată în ultimii ani, de culoare bej, cu aspect modern. La o prima evaluare, îţi dai seama repede că nici una dintre camere nu are balcon şi dacă-ţi arunci privirea alături, constaţi că în dreapta se învecinează cu poliţia orăşenească. La parter, lipită de hotel, se află o bisericuţă cu hramul Sf. Mina.

Din cele citite pe saitul hotelului, acesta dispune de 32 camere, cele mai norocoase având vedere către parc, cetatea Tsarevets, colina Sveta Gora şi rezervaţia arhitecturală Arbanassi, alte camere către clădirile laterale şi din spate. La fel, opt camere din total sunt ceva mai mari, putând primi încă două persoane în plus, celelalte doar câte una.

Intrăm, în stânga se află sala de mese unde aveam să luăm micul dejun, drept în faţă recepţia, generoasă, suntem bine primiţi, cu zâmbetul pe buze al recepţionerului de serviciu. Ne înmânează repede cheile a două camere duble de la etajul al treilea, ne întreabă şi de celelete trei perechi ce urmau să sosească, ne spune că şi ele vor sta lângă noi la acelaşi cat. Ne arată sugestiv lopeţile frumos aşezate în hol, la intrare şi ne invită să ne degajăm locurile de parcare din faţa hotelului, asediate de zăpadă. Ne mai spune că hotelul dispune şi de o parcare subterană a cărei intrare e lipită de hotel, costă 10 leva/zi, dar şi până acolo trebuie făcută pârtie. Ne înţelegem din priviri că vom elibera locurile din faţa hotelului de sub povara omătului, ducem bagajele în camere şi băieţii se pun pe treabă, la debarasat zăpada.

Tot la parter se află şi sala de conferinţe, destul de modestă, aş zice mai mult o sală de şedinţe, de asemenea, camera de bagaje. Accesul către etaje se face cu liftul şi, fireşte, pe scări. Ceea ce mi-a plăcut chiar de la început a fost aspectul luminos al interioarelor, al camerelor, lumina răzbătea bine chiar şi pe holuri.

De cum am descuiat, am intrat într-un hol micuţ, pe dreapta se află baia, drept în faţă camera.

Camera nu este chiar o glumă, este de dimensiune medie, dar are tot ce vrei ca şi confort. În primul rând ne-a întâmpinat încă din prag căldura din calorifer, foarte necesară în acele zile şi debordantă. Apoi, mobilierul, destul de modern, nu chiar nou, însă în stare bună, deschis la culoare, accentua luminozitatea prezentă pusă în valoare mai bine de culoarea portocalie a jaluzelelor şi a cuverturilor de pe paturi. Paturile de-o persoană erau lipite la mijloc creând impresia de unul matrimonial, încadrat la fiecare capăt de câte o noptieră cu veioză aferentă. Deasupra paturilor am remarcat un tablou interesant ce înfăţişa o imagine medievală. Mai târziu, tot citind pe sait am aflat că toate interioarele hotelului sunt decorate cu picturi ale cunoscutului artist bulgar Ianko Ianev.

Pe linia din faţa patului erau dispuse unele lângă altele: dulapul în două uşi, destul de încăpător în care am găsit pilotele învelite în cearceafuri, perne de rezervă, multe umeraşe, pe urmă măsuţă joasă cu taburet, cuier cu oglindă şi sertare, perii de încălţăminte, minibar şi, în fine, un alt dulap cu doar o uşă. Minibarul avea sucuri, apă minerală, bere şi chipsuri, iar pe toaletă am găsit preţurile lor, dar şi tarifele de cazare, de parcare subterană. Pardoseala camerei este îmbrăcată în mochetă nu neapărat nouă, dar foarte curată, de fapt curăţenia a fost cuvântul de ordine din acele zile, s-a efectuat zilnic, la fel şi gunoiul a fost ridicat cu aceeaşi frecvenţă. În hol şi baie, e de înţeles, pe jos era gresie.

Baia m-a impresionat în primul rând prin largheţe, apoi prin aspectul de strălucire dat de curăţenia impecabilă şi, cel mai important, prin faptul că aveam cabină de duş şi nu doar perdea. Recunosc că nu-mi place să văd podeaua udă pe unde stăm, de aceea cînd văd cabină de duş, sunt bucuroasă. Obiectele sanitare sunt moderne, pereţii erau placaţi cu faianţă aleasă cu bun gust, lângă oglindă pe perete era agăţat un uscător de păr. Am mai găsit consumabile personalizate de genul săpun, gel de duş şi şampon, dar şi nepersonalizate gen hârtie igienică, şerveţele umede. Scurgerile funcţionau fără reproş, la fel şi bateriile. Tot în baie am găsit şi prosoape imaculate, moi şi pufoase.

Aş mai completa inventarul camerei cu existenţa unui telefon fix aşezat pe măsuţă, al aparatului de aer condiţionat suspendat deasupra patului dinspre fereastră, al multor prize de alimentare la curent electric, spre satisfacţia mea, şi a unui televizor cu diagonală mică, de tip vechi (un minus), dar perfect funcţional, aşezat tot pe măsuţă. L-am folosit pe post de înveselitor de dimineaţă, căci îl porneam pe-un program local de muzică unde preferaţi erau interpreţii români.

Trebuie să amintesc şi de semnalul foarte bun de wi-fi poate şi pentru că routerul era în camera alăturată, parola o găsisem discret scrisă pe-un bileţel tot pe toaletă.

Micul-dejun a fost cam dezamăgitor faţă de alte cazări din Bulgaria, comparabile ca şi clasificare. De fapt, era foarte simplu, fără diversitate de produse, dar nu puteai să spui că rămâi flămând. Exista un singur fel de brânză, un singur fel de caşcaval, un singur fel de şuncă. Multe legume, măsline delicioase, omletă, dulceţuri, unt, iaurt, lapte, ceai, cereale, fructe, etc. Cafeaua era foarte bună, tare, aromată şi neagră, aşa cum o prefer. Mai neplăcut a fost că în cea de-a doua dimineaţă multe dintre produsele existente în prima, n-au mai fost de găsit, deci al doilea mic dejun a fost mai sărac. Însă, repet, nimeni n-a murit de foame!

Se pare că hotelul asigură şi alte servicii, mai multe informaţii despre hotel, inclusiv tarife şi posibilitatea de a rezerva direct, găsiţi aici.

Ospitalieri şi amabili din fire, vecinii bulgari de la hotel Tarnovo s-au străduit şi au reuşit să ne ofere o şedere plăcută în frumosul lor oraş, foarte căutat de turiştii români.

Cu siguranţă, la următoarea vizită în „oraşul marelui turn” vom reveni tot aici, în pofida micilor inconveniente pe care nici nu le-am prea băgat în seamă, atmosfera fiind plăcută, relaxantă, iar printre prieteni buni totul capătă valenţe şi mai agreabile.

De reţinut: hotelul este micuţ, destul de intim, şi mai ales poziţionat în inima oaşului, lângă Universitate, ceea ce-i conferă un atu de necontestat. Merită să fie luat în calcul de către cei ce-şi doresc să viziteze Veliko Târnovo, să locuiască central şi să nu plătească prea mult!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=n6qQ3MX_vWk

---

VIZUALIZĂRI: 2548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI