SunConnect Atlantique Holiday Club, Turkey …. prea conectat cu soarele…!

TIPĂREȘTE

SunConnect Atlantique Holiday Club, Turkey

…. prea conectat cu soarele…!

Dupa ce in 2016 ne-am uitat de peste gard (a se citi “de pe net”) la aceasta locatie, in urma diverselor probleme turcesti, am zis pas destinatiei, nu fara a remarca ca in timp ce marile resorturi turcesti aveau reduceri de pana la 50% in plin sezon, la Atlantique n-a fost nici o reducere, deci resortul avea clienti destui… Anul acesta am inceput devreme seria de cercetari privitoare la destinatia estivala, si ne-am hotarat: Atlantique sa fie! Avea sa fie a 3-a vacanta la Inalta Poarta si al 2-lea sejur in Kusadassi…

Cercetarea avea sa fie anevoioasa, putinele firme din RO care vindeau Atlantique umflasera bine pretul, asa ca ajutat de o doamna inimoasa de la agentia cu care plec de obicei, am gasit pe la nemti camera SSW la 120 euro pe noapte… Cum eram deja tarziu cu vacanta ne-am bagat, sosirea voucerului cu doar cateva zile inainte de plecare avea sa ne dea ultimile emotii …

Deci: DRUMUL

Cum suntem la categoria avansati cu plecarile, plecam dupa cateva ore de somn la aproape 5 dimineata, traseul ramane prin Giurgiu, la Russe luam vigneta cu 15 leva de la ghereta transformata in chiosc, mai luam si 200 leva de buzunar, ulterior facand calcule am constatat ca schimbul lei-leva a fost in defavoarea mea cu vreo 40 ron, dar asa-i cand ai serviciul la botul calului (al masinii de data asta!) si dam bice prin Byala, Veliko, Gurkovo, la Nova Zagora nu mai urcam pe autostrada ci mergem prin Polski Gradets spre Svilengrad, drum in general bun spre foarte bun mai putin cateva sute de metri in Polski Gradets unde am fost bucurosi sa avem masina mai inalta… Intentionam sa luam benzina la Svilengrad dupa autostrada, acolo era plin santier, revenim la autostrada si intram la Kapitan Andreevo unde stiam ceva benzinarii, pustiu peste tot, gasim doar Luk Oil deschis, facem plin si cu curaj constatam ca nu putem trece spre vama din cauza de ceva garduri, si trebuie sa revenim la autostrada pe unde iesisem… Coada de TIR-uri ca la balamuc, ne strecuram si cam intr-o ora, trecem in TR, dupa ce ne-a facut bagaj control un turcalet cu moaca de pusti cu pantaloni lasati si cu pistol la cingatoare, moment de remember la ultima trecere pe la Hamzabeyli! Practic ochiul de “expert” m-a pus sa-i arat continutul unui rucsac si a fost ok, dupa care a dat cu destu’ pe o tableta si mi-a dat drumul in sistem.

Deci TR, rulam un pic, schimbam driverii, intram pe autostrada si ocolim Edirne, dupa care mai pe ploaie, mai pe vant, ajungem la Galipoli constatand ca drumul expres si-a pierdut din farmec dupa ce i-au crescut semafoare si restrictii de viteza, in schimb drumul spre Eceabat s-a maturizat si a devenit aproape expres si ca mai are si doua tuneluri inca nedeschise ce-i drept, oricum sunt turcaletii mai tari decat ai nostri pe la Comarnic- Brasov…

La Eceabat am gasit ferry aproape plin, intreb de pret in euro si este doar 10 euro fata de 12 in 2014, si am mai primit si o firfirica rest, intram pe ferry si ne dirijeaza turcaletii de nu putem iesi decat pe usa soferului, si imaginativa pe mandea repudiat de echipaj pe bancheta din spate cu cele peste 100 de kile facand spagat si ceva yoga sa ma extrag in scaunul soferului, fiind impins de jos in sus de oaresce nevoi…

Trecem Dardaneaua a 5 oara, este cam tarziu si trebuie sa ajungem sa ne cazam la Kukukuyu, schimbam iar driverii, iesim de pe ferry si talpuim masina tragand cu coada ochiului la scimbarile din ultimii ani si care nu sunt putine… Bravo la turcaleti!

Ajungem spre orele 22 la Kukukuyu, dupa ce ajungem pe serpentine in coloana cu toate masinile care ne-au depasit pe drum, intram direct la Berk unde mare este Allah, s-a schimbat personalul, turcul tinerel stie bine engleza si-mi da camera dubla tot cu 25 euro…

Ne pregatim de somn cu regretul ca n-a incaput in acea zi nici cetatea Eceabat si nici Assos… Poate alta data…!

Dimineata imi fac o cafea si ies in balcon, unde constat ca mai erau 4 echipaje de RO de pe la Alba, care erau mai grabiti decat noi, si inainte de ora 8 s-au pus in miscare, chiar daca unii inca dormeau… Ne facem si noi alea-alea de dimineata, si cand predau cheia, aflu de la gazdoi unde este PTT sa schimbam ceva lovele… Ne miscam, gasesc PTT-ul cu pricina, ma iau turcii la ochi ca nu iau bon, de unde sa stiu eu? , ma conformez si schimb euro cu 3,9 TL oficial, cu chitanta si cu comision de 10 TL…. Deci s-au invatat sa ia comision si la PTT, asta-i viata… Dupa ceva mic shoping intr-un market de la bordura, consiliul director hotaraste sa bagam un Assos ca cine stie, asa ca vira pe unde se poate si iesim pe un drum secundar pe malul marii, si unde ar fi multe de povestit dar nu-i timp, asa ca dam trap, ajungem in zona cetatii Assos, sunt semne severe de prea cald, totul este piatra, maslini si pamant uscat, o baba nebuna se pune pe capota sa ma opreasca sa-mi vanda oarece, ma conformez si cand vine la portiera imi vad de drum, oprim sa facem poze, cetatea este impresionanta, ziduri de piatra cioplita, coboram la mare pe un drum pietruit fara parapeti intrebandu-ne daca mai iesim de acolo, aproape jos o parcare mica de vreo 3 masini inchisa cu lant si un turc la umbra care ne evalueaza, nu vrem sa stam, mai coboram putin si gata drumul… De fapt drumul continua dar este blocat cu mesele carciumilor din zona, asa ca intorc in loc din mai multe miscari si ies din gaura cu aprobare unanima… Dupa cetate, dam de alta baba care pune mana pe capota sa ne opreasca, aplicam aceeasi tactica si ne vedem de drum ca este deja de pranz… Am vazut printre ruine cativa turisti mai harnici decat noi, insa cum mai avem de mers, ne vedem de cale… Revenim la drumul expres, si ne punem la drum spre Edremit, undeva este politie si salvare la o masina care a spart parapetul si a cazut in gol, la Edremit pasarela este gata si a aparut un nod rutier elegant, aceeasi problema cu expresul cu limitari de viteza si semafoare pe masura ce ne apropiem de Izmir creste aglomeratia si ajungem sa stam mai multe ture la un semafor… Aceeasi aglomeratie aveam sa o gasim si pe centura Izmirului si mai apoi spre Soke unde urma sa iesim.

HOTELUL

Undeva dupa ora 17 ajungem la hotel, ghereta pe dreapta, agentul discuta cu mine prin geamul din dreapta masinii, isi prinde urechile in voucherul scris in nemteste si care are 6 foi, cobor sa-l descalcesc, si ma intreba de nume si gata sunt welcome ca-s pe lista de intrari… Ma mai informeaza ca vine bellboy-ul in parcare si pac, bariera sus.

Parchez si nu mai astept masinuta, imi iau actele si copilul si plec dupa miros sa caut receptia, care dupa costructia aquaparcului a ramas undeva in mijlocul resortului, pe drum agat bellboy-ul si-l lamuresc ca vreau sa vad camera first, la receptie treaba merge rapid, aceeasi problema cu vaucherul, receptionera incepe sa-mi explice de una de alta, imi da mie si copilului bratara si ma roaga sa vin cu consoarta sa-i puna bratara, eu vreau sa vad in ce pavilion este camera... Imi arata pe harta pe care o primisem, avem FrontSW, dau sa-i spun ca eu platisem SideSW, tipa nu pricepe din prima, profit si imi musc limba, in fond atata ma agitasem pentru FSW si acuma ma freca constiinta…

Trag cu ochiul la tarifele afisate la receptie si constat ca sunt cu cel putin 50% mai mari fata de ce platisem noi… Pe un panou in lobby sunt afisate conditiile de a’la carte, n-am rezistat sa nu fac ulterior o poza, barem aici treaba era pe fata, sa nu se mai duca unii sa astepte mai mult decat au platit… Am schimbat ulterior la receptie euro in TL la 3,8, in conditiile in care oficial era cursul 3,9, iar la PTT am iesit tot la 3,8 dupa ce au tras comisionul. …

Am cheia, am harta si conceptul, imi iau copilul si urcam la camera. Camera ok ca-n oferte, vezi si linkul (https://www.youtube.com/watch?v=fmsh9tqd3uk) care nu-mi apartine, cam mica pentru noi- un soi de comunista de a noastra, sifonier jenant de mic in doua usi, baie marisoara, vedere la mare absolut superba care face toti banii…

Zdranganeaua de la cheie are cip, curentul nu porneste fara cip, asa ca le divortez si las AC-ul pornit si revin la masina, dupa ce trec pe la receptie sa-i spun bellboy-ului sa vina in parcare peste 15 minute, sa apuc sa scot din masina alea-alea…

In drum spre masina inregistrez din mers ce si cum in curtea vasta, raportam treaba cu camera, extrag bagaje, bineinteles ca bellboy-ul intarzie cateva minute, ne imbarcam la masinuta, escala la receptie pentru bratara consoartei, iesim din receptie si bellboy-ul nicaieri, evident si bagalele fractionate… Dau roata cu ochii, si dupa o cotitura a scarilor il vad pe flacau trudind la trolerele mai mari… ajunsese aproape la ultimul etaj unde era camera… insfacam si noi resul de bagaje si hopa sus. Dau flacaului cinci lire spaga, tine sa imi spuna ca AC are senzor la usa si ca se opreste cand deschizi usa la balcon, multumesc de info si luam contact a doua oara cu camera care deja se mai racorise.

Despre AC trebuie sa spun ca era cam la limita, de fapt la o scanare vedeai ca majoritatea aparatelor erau vechi, doar pe ici, pe colo unde crapasera erau inlocuite…

Se desfac bagajele, nu prea incapem, noroc ca trolerele sunt la set si intra unul in altul, pana la urma asta este, nu am venit sa stam in camera, iesim pe balcon, imagine de poveste cu Samosul in plan indepartat, se pune de briza, valuri, peisaj absolut super, este timp sa punem si noi de un dus si schimbat tinuta, dupa care mergem la masa.

RESTAURANT!

Prima impresie vizavi de restaurant este usor dezolanta, mobilierul nu este nou, am vazut scaune cu tapiteria rupta si reparata inestetic, este un pic de buluceala peste tot, lume pestrita, majoritatri sunt turcii, gasim greut o masa libera, merg sa mai iau o bere si intre timp mi se ia farfuria desi nu terminasem, probabil fac o mutra nashpa cand ma iau de fatuca care se ocupa cu debarasarea, si cand am mai stat in sectorul ei intreba daca poate lua blidul chiar si gol…

Am fost placut surpins sa fiu intrebat carei natii apartin de debarasorii surprinsi probabil de faptul ca la masa noastra nu ramaneau stive de mancare, iar farfuriile erau asezate stiva pe capatul mesei, numai bine sa la ia…

Mancarea bine gatita, nu prea multe sortimente de carne in primele zile, ne-am prins pe urma ca era o suprapunere de serii, si de aia si prajiturile erau cam putine si cam uscate… dupa 2 zile ca prin miracol a crescut paleta la toate sortimentele si un mare bravo la grataragii care nu dadeau drumul la carne daca nu era cum trebuie… la fel si la prajituri, a crescut paleta si s-a schimbat calitatea in zilele ce au urmat…. La fructe, 4-5 feluri permanent, la salate unele combinatii erau mai ciudate pentru noi, de exemplu varza murata combinata cu varza cruda, dar daca nu-ti convenea ceva sigur aveai si alta optiune. A existat mereu baby corner de unde mai saltam si noi cate un copanel sau cateva nughets, am mancat pastrav, macrou, curcan, pui, kebab si un gratar de vita care se topea in gura… Cu mezelurile nu ne-au impresionat, in schimb faceau un soi de pizza (pida se numea in alte parti!), cea cu branza foarte buna dar nu o faceau mereu, apoi cu carne tocata de oaie, un fel de subelek de pe la noi, care deschidea bine calea la bere, in schimb cea cu sunca nu era prea reusita…

La snack bar, foarte ok hamburgherii, salate foarte fresh, mai erau si hotdog, dar din astia cunoastem de pe la noi…

Bauturi bune in general, coktailuri pentru adulti si pentru copii incluse singura tristete a fost vinul alb care era usor otetit, asa era tot lotul peste tot pe unde erau bauturi… Am insistat asupra problemei, recomandandu-le sa-l puna la salate ca era mai potrivit pentru dressing, fara vreun rezultat in afara de a-l retrage de la servire …

PISCINE!

Cea de langa restaurant era asa zis de relaxare, aici neavand acces copii, am pacalit salvamarul cand a plecat la masa si s-a bagat si plodul meu asa, ca sa nu zica ca n-a incercat-o si pe aia… Intr-o zi am stat la umbra unui pin mediteranean si ploua din el cu ceva rasina, si asa am aflat de ce era personalul sarguincios pe zona aia!

Piscina de activitati era un loc foarte populat, aici avand loc si programul de animatie de zi care era doar pentru adulti.

Pentru copii se organizau activitati in clubul de animatie din aquaparc, unde copii intrau gratis, intr-o zi au facut ceva bucatarie, in alta zi am gasit copii in amfiteatru stand pe jos in asteptarea unei franghii pentru ceva jocuri, si am zis pas…

Aquapacul face toti banii, zona pentru pici cu apa de 40 cm si cu umbrare, tobogane de toate neamurile, lazy river, piscine de balaceala, dusuri peste tot… Poate singurul inconvenient era pietrisul fin de pe alei care devenea abraziv pentru talpile imbibate de apa…

PLAJA!

Cu o lungime de 160 metri, pazita permanent de doi agenti de paza, cu personal care ridica des gunoiul si paharele goale si aseza sezlongurile daca plecai, intrare in apa lina, nisip peste tot, ponton de beton la larg de pe care poti face poze, sarituri sau sa dai la peste…

GRADINA!

Absolut superba, lucru cunoscut si de fotografii locului care ieseau seara la vanatoare de clienti si cadre deosebite… Locatia era ingrijita de patru gradinari, care in fiecare zi aveau de treaba, chiar daca curgea apa de pe ei stand ghebosi sa pliveasca buruieni sau sa faca alte lucrari…

PERSONAL!

Amabili, discreti, seful mare al resortului manca adesea la cateva mese de noi, o usoara unda nationalista pe unele zone unde serveau intai turcii si pe urma strainii, dupa o vreme au inteles ca banul vine si de la noi si s-au adaptat…

CLUB DE ECHITATIE!

Langa pool barul de la relaxare, un afis despre subiect, asa l-am cunoscut pe LEO care era in charge pe subiect, si contra sumei de 10 euro, copilul meu a luat prima sedinta de calarie vreme de un ceas…

ANIMATIE SI ANIMATORI!

Tineri si de gasca, care isi faceau treaba pana la exces, program de seara ok la amfiteatru, dupa care eram invitati la clubul de la plaja unde bauturile erau la juma’ de pret… N-am inteles juma’ din ce… toata lumea lua bauturi de la pool bar si asculta muzica disco din anii 70-80 pusa de un DJ care trebuia reciclat de mult… In seara turceasca a fost ceva discoteca la club cu participarea animatorilor, evident piese predominant din zona, treaba care a durat pana dupa doua noaptea…

Dupa opt nopti, cu tristete a trebuit sa strangem jucariile si dand piept cu caldura care frigea efectiv cu cele 43-45 grade de peste zi, am iesit la drumul mare si spre casa… Ziua urmatoare eram pe litoralul bulgaresc, unde am constatat ca era comparabil de cald ca la turci, shoping la Burgas si la Varna, dupa care prin Calarasi intram in tara, unde dam de ploaie si descarcari electrice cum vezi doar prin filme!

Chiar daca nu toate lucrurile au fost perfecte, Atlantique ramane o locatie super, in care as reveni oricand cu placere, iar pentru mine se dovedeste inca odata ca studiul atent al viitoarei destinatii de vacanta nu poate dezamagi… Am sa fac si o selectie de poze pe care am sa o urc, si daca vreti o vacanta reusita, indrazniti!

---

VIZUALIZĂRI: 3097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI