Conditii excelente

TIPĂREȘTE

Primul contact cu Hotelul Stoderhof l-am făcut pe net, pe saitul lor oficial, nu că m-ar fi interest ceva în mod special, ci pentru vroiam să văz cu ochii mei cum arată la moacă, ca să nu ratez cumva prima întâlnire. Surpriza cea mare a venit când am constatat că fotografiile oficiale de pe sait nu-l pun în valoare. Mă simt dator să adaug că nu e un hotel în adedvăratul sens al cuvîntului, mai degrabă o pensiunea ceva mai măricică, ridicată pe două caturi. Totuşi, hotelul de dar, la care te trimite slujba, nu se caută la stele, că doar nu eram în luna de miere. Patru stele scrie pe saitul oficial, patru stele am numărat şi eu pe faţadă şi am constatat şi la faţa locului.

Încă de la intrare te primesc 3-4 mese cu umbreluţe şi o cascadă impresionantă de flori, cred că o combinaţie de muşcate şi petunii curgătoare. Cine se simte deranjat de prezenţa unor animale de companie, să ştie atunci că proprietarul hotelului are în custodie trei mâţe grase şi un căţel de talie mică, extrem de blând care nu latră şi nu muşcă, doar stă ca milogul pe la mese să capete ceva de ronţăit.

Recepţia nu e mare, are doar o canapea pe care poţi sta tolănit fără probleme şi un raft în care veţi descoperi zeci de pliante cu informaţii utile despre pârtii şi tot ce mai mişcă prin staţiune. Hotelul este exact la jumătatea distanţei (nici 100 de metri) dintre două supermarcheturi şi la 50 de metri de prima telecabină care urcă la pârtii.

Camera în care am fost cazat e destul de măricică şi pentru o familie cu copii; pat matrimonial şi o canapea extensibilă, singurul inconvenient fiind mobila destul de veche şi faptul că pe jos aveau parchet, simplu, fără o treanţă ceva, aruncată acolo pe jos. Televizorul este convenţional, cu diagonală mare, dar n-am avut curiozitatea să-l deschid, iar singurul contact cu ultimele isprăvi ale Oanei Zăvoranu, l-am avut prin intermediul netului (wireless free la recepţie şi cablu în cameră). Ce mă enervez că n-am o fotografie făcută în baie! Trebuie să stau să povestesc acum că e mare, fără closet (acesta e separat) cu cadă de baie, dulapuri pentru accesorii, şampoane, prosoape ca la mort, uscător de păr, oglindă adiacentă pentru bărboşi. Curăţenia în cameră se făcea în două feluri: curăţenie tailandeză şi curăţenie austriacă, în funcţie de camerista de serviciu. Extrem de discrete, încercau să mai repare câte ceva prin ţoalele mele şi se cruceau (austriaca) de fiecare dată când intrau pentru că încăperea arăta ca după un atentat cu bombă. Le mulţumesc pe această cale pentru înţelegere.

Era să uit balconul. Prima dată când am văzut aşa ceva: trei metri lăţime, vreo zece sau mai mult lungime, comun pentru trei camere (n-au fost probleme cu vecinele-colege, duduiţa blondă de la secţia decontări şi porumbiţa şatenă de la serviciul personal). Tot balconul, în afara unui sector de lemn, era gazonat. Habar nu am cum au reuşit asta, având în vedere că era la etajul unu. În balcoane o să găşiţi şezlonguri, o masă de 1/1 şi două scaune. Dar nu asta-i găselniţa, ci priveliştea încântătoare pe care ţi-o oferă Alpii austrieci.

Hai să coborâm niţel la sala de mese. Intră lejer o cumetrie de pe la noi. Masă în regim bufet suedez, cu mâncare în cantităţi industriale, dar fără a socoti cumva asta ceva de genul unei orgii culinare. Spun lucrul ăsta pentru că austriecii sunt extrem de cumpătaţi, nu-ţi oferă nimic în plus faţă de ce este stabilit şi nici nu încearcă să te păcălească. Ora mesei este păstrată cu sfiinţenie, dacă spun că la ora 10 se închide programul pentru cină, ei bine, atunci să ştiţi că la ora 10 şi o secundă totul este strâns de pe mese. Auf Wiedersehen, adicătelea, şi, ce poţi face? ... Fuguţa la pizeria din colţ... Hotelul dispune de două restaurante, primul e cel cu masa de care vă povesteam, al doilea este în sistemul bar, cu canapele din piele, însă fără loc de fumat. Cam nasol! Tot din bar, se intră la SPA. Ţineţi-vă bine că are piscină încălzită, 5-6 duşuri, cabină de saună, salon de masaj cu angajate tailandeze (nu ştiu dacă era tot camerista la butoane).

Curtea hotelului e impecabilă şi pentru că proprietarii ştiu să pună în valoare fiecare colţişor, îl tunează fie cu flori, fie cu obiecte tradiţionale. Mă simt dator să vă spun câte ceva şi despre proprietarul hotelului, un domn despre care s-ar crede la prima vedere că este rece ca mai toţi arienii, atunci să ştiţi că găsea de fiecare dată când ne întâlneam găsea o vorbă bună şi un zâmbet. Extrem de amabil, mi-a împrumutat de fiecară dată bicicleta personală să mă deplasez prin Hintertstoder, atunci când starea fizică nu-mi permitea să conduc.

Hotelul este destinat turiştilor care vin iarna pentru schiat. Aceştia trebuie să ştie că există, la subsol, un rastel destinat echipamentului, iar scrile de acces sunt îmbrăcate în ceva special ca bocancii de schi să nu facă zgomot.

În preţul cazării am primit un card personalizat prin care aveam acces gratuit la o piscină alăturată hotelului şi pe instalaţiile de urcare de pe munte. Vorbitor de engleză, de fapt l-am întrebat într-o zi: „Auzi bre, da matale eşti din Bronx că ai un accent... ? “ La care mi-a răspuns că e austriac născut în New York şi m-am lămurit imediat de ce nu-i înţelegeam toate cuvintele. Ceilalţi angajaţi, cei de la bar şi bucătărie sunt unguri, nu vorbesc decât germana şi limba maternă probabil, însă înţeleg bine comenzile scurte în engleză şi nelipsitele înjurături româneşti.

Despre preţuri nu m-am interesat, date fiind condiţiile în care am fost la acest hotel. Ştiu că preţul unei camere pe noapte este de 80 de euro cu mic dejun inclus, prânz şi cină. Iarna, m-a lămurit proprietarul, preţul pentru o persoană pe zi este de 80 de euro în plin sezon şi scade la 65 în extrasezon, cum mic dejun inclus şi ceva ca o gustare seara. Din păcate, în preţ nu e inclus niciun fel de skipass.

Saitul oficial al hotelului este: www.stoderhof. at

Concedii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 2347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI