Ce-i cu atâta grabă? Hai să mai facem un popas. La Perama!

TIPĂREȘTE

În drum spre Ammoudia vezi impresii, gazda sejurului nostru tradițional pe malul mării în bătrâna Eladă, o primă oprire am făcut la Pension Vergina vezi impresii, cu scopul declarat (și îndeplinit) de a vizita mormintele regale de la Aigai, prima capitală a Macedoniei antice vezi impresii.

Studiind (acasă) harta și calculând distanțele, am ajuns însă la concluzia că se impunea o a doua cazare intermediară, căci Muzeul Policentric de la Aigai/Vergina avea să ne ia destul de mult timp și am fi ajuns la Ammoudia seara târziu, ratând prima zi de plajă. De neconceput! :)

Prin urmare, m-am orientat spre zona Ioanninei, cu gândul de a revedea orașul și a face o plimbare pe insula fără nume de pe Lacul Pamvotis pentru a da binețe stafiei lui Ali Pașa :D. Zis și făcut! vezi impresii

Inițial, am căutat un studio în Ioannina, însă fie prețurile erau prea mari, fie vila/hotelul nu avea parcare și ideea de a abandona mașina pe cine știe ce stradă într-o localitate mare nu-i surâdea șoferului. ”Dând ocol” orașului, am descoperit la numai 4 km un sat al cărui nume, Perama, adică ”pasaj, trecere, coridor”, mi s-a părut a fi de bun augur pentru o noapte de tranzit. Și nu m-am înșelat.

Pe AFA am găsit un review mai vechi despre vila Stis Kyra-Vasilikis, care corespundea cerințelor noastre vezi impresii, singura mea nedumerire referitoare la descrierea, altminteri fidelă, fiind legată de atribuirea a trei stele. Pe site-ul booking.com, pe care am făcut eu rezervarea, în dreptul acestei vile nu e trecută nicio stea (ceea ce mi se pare mai plauzibil), și nici pe panoul de la intrarea în curte nu am zărit vreo constelație...

Dar pe mine nu stelele mă interesează la o cazare, și cu atât mai puțin la una de o singură noapte. Criteriile mele sunt prețul, localizarea și dotările, care trebuie să asigure un minim de confort. Și la toate aceste capitole Stis Kyra-Vasilikis a punctat bine.

Prețul

Pentru camera noastră twin am făcut rezervare în luna februarie pentru sfârșitul lui august, prețul fiind de 30 euro. A fost o rezervare cu posibilitatea anulării gratuite până înainte cu o săptămână de data sosirii.

Plata am făcut-o, așa cum se specifica de altfel pe site, în numerar, și - evident - nu am primit chitanță. ;) Dar nici n-am cerut-o...

Localizare

Perama fiind practic un sat, nu mi-am făcut probleme că nu vom nimeri rapid vila. Mai mari emoții am avut la traversarea Ioanninei, căci acesta este drumul recomandat, preferabil de departe celei de-a doua variante (pe care am testat-o a doua zi, la plecare, de mi-am blestemat zilele :( ), de intrare din autostrada Egnatia Odos pe E92, care înconjoară pe la nord Lacul Pamvotis într-un șir interminabil de serpentine. Amatorii de senzații tari pot însă încerca și această soluție.

Revenind la opțiunea mai cumințică a traversării Ioanninei, trebuie să recunosc că temerile mele nu au fost îndreptățite, căci drumul prin oraș e nemaipomenit de simplu și practic ”te duce” el spre Perama: la primul indicator spre Ioannina se iese de pe Egnatia Odos cotind la dreapta pe EO Artas Ioanninon, pe care se merge și se tooot merge până se transformă în Leof. Dodonis Kountourioutou, o arteră din nou lungă, ce dă fix în cetate. Aici e nevoie de un pic de atenție pentru a coti la stânga pe Leof. Geor. Papandreou, care înaintează pe malul Lacului Pamvotis până se intersectează cu E92. Odată ajunși pe această șosea, după vreo 2 km veți zări un indicator la stânga spre Perama.

Ca pentru a simplifica și mai mult lucrurile, pe tot acest parcurs, din loc în loc sunt plantate indicatoare spre ”Perama Cave”, peștera descrisă de prietena @elviramvio într-un review vezi impresii. Dacă veți urma aceste indicatoare, sigur nu vă veți rătăci prin Ioannina.

Peștera este într-adevăr una dintre atracțiile turistice majore din zonă și, spre marea mea surpriză, obișnuită fiind cu grote situate mai în creierii munților, departe de civilizație, treptele ce urcă spre intrarea în ea pleacă chiar din stradă, mai precis din prima arteră de pe mâna stângă, cum intri din E92. Perama are două străzi perpendiculare pe E92, ambele cu sensuri unice, cea pe care se află peștera și cea pe care, la nr. 77, se găsește vila Stis Kyra-Vasilikis și care se numește 25 Martiou, legătura dintre ele fiind făcută prin intermediul unor alei înguste.

Pentru a ajunge la Stis Kyra-Vasilikis se trece de peșteră și se cotește pe prima străduță la dreapta, apoi încă o dată la dreapta, vila fiind situată pe colț.

Câteva cuvinte merită spuse și despre Perama, o localitate cu aproape 2.000 de rezidenți care se ocupă, în mare, din câte mi-am dat seama, cu turismul, dovadă stând numărul mare de vile cu spații de cazare, de unde ai ce alege, precum și magazinele de suvenire, blănuri etc. și tavernele. De la un mini-market, încă deschis după 7 seara într-o zi de duminică când am revenit din excursia făcută pe insula de pe Lacul Pamvotis, ne-am aprovizionat pentru micul dejun din dimineața următoare iar la taverna din imediata apropiere a intrării în peșteră am luat cina, în compania unei pisici obraznice :) (vezi foto). Fiind târziu (și duminică, pe deasupra), mâncarea se cam terminase, așa că am fost nevoiți să ne mulțumim cu un beef burger și un cotlet de porc, stropite cu un litru de vin alb, rece și sec, așa cum ne place nouă, nițel - dar numai nițel - îndoit cu apă gazoasă. Total consumație 24 euro.

Vila

Ca marea majoritate a clădirilor din Perama, vila care ne-a găzduit preț de o noapte are două etaje, e zugrăvită în alb și nu are curte. Mașina se poate parca fără grijă în față sau, dacă nu găsiți loc, în susul ori în josul străzii.

După ce ne-am lăsat bidiviul pe patru roți să se odihnească, am urcat cele câteva trepte de la intrarea în vilă și am sunat. Ne-a deschis o doamnă în vârstă care nu vorbea decât limba greacă, dar când am rostit cuvântul magic „reservation” a dat din cap iar când am adăugat ”Adrian”, i-a aruncat o ocheadă consortului și a părut de-a dreptul fericită =)). Aici se impun două precizări: 1) rezervările le fac eu (documentarea, fotografiile, scrisul pe AFA - tot eu, muncă titanică!), dar pe booking folosesc numele lui Adrian pentru că așa am apucat în urmă cu vreo 15 ani, când am început să mă ocup serios de trebușoara asta cu călătoritul, și pe urmă n-am vrut să schimb ca să nu pierd avantajele statului ”genius”; 2) soțul meu drag și scump a avut dintotdeauna ”lipici” la sexul opus, și chiar și acum, la 65 de ani, stârnește... nu, nu pasiuni (sau, mă rog, așa cred eu ;) ), ci mai degrabă simpatie la doamnele trecute de o anumită etate (și nu numai) - de vină o fi mustața? :-??

În fine, hai să las baltă subiectul și să revin la descrierea vilei...

Camerele de închiriat se află la etajul doi și sunt cinci la număr (cred că primul etaj este administrat de o altă familie iar la parter locuiesc proprietarii ambelor, care - bănuiesc - sunt rude, așa cum se întâlnește des în Grecia). Din descrierea de pe site rezultă că au camere duble, triple și cvadruple - aviz familiilor cu copii.

Scările sunt suficient de late pentru a căra fără probleme bagajele și din ele se pătrunde într-un hol mobilat cu o canapea, un scaun și o măsuță pe care stăteau înșirate câteva pliante cu restaurante din Ioannina și împrejurimi, alături de care era etalat cu mândrie scorul de 8,3 obținut pe booking în 2016. Pe pereți - două reproduceri fără legătură cu nimic, una din ele fiind celebra Mona Lisa. Ce să mai zic decât că la prețul ăsta doar nu era cazul să am și pretenții de bun gust?!! :D

Doamna ne-a arătat camera, zăbovind asupra unui bilețel înfipt în oglindă pe care stătea scrisă parola de internet, care chiar a funcționat bine, după care i-am dat banii, ne-a mulțumit și cu asta interacțiune noastră s-a terminat. A doua zi am lăsat cheia pe măsuță, ușa descuiată și am plecat. Rapid și comod, nu-i așa?

Camera

De dimensiuni mai mult decât convenabile (aproape 30 m), camera noastră, impecabil de curată, conținea: două paturi cu saltele bune, fiecare cu noptiera cu sertare și veioza aferentă; o canapea; un birou cu scaun și oglindă; un șifonier încăpător pe care nu l-am folosit, dar am remarcat în el umerașele și păturile; un fotoliu plasat în fața unei alte măsuțe; un televizor LCD suspendat pe perete pe care Adrian l-a încercat, așa cum are obiceiul, în timp ce eu făceam duș și m-a informat că e OK (nu știu ce canale prinde pentru că după aceea nu l-a mai deschis); în fine, un aparat de aer condiționat despre care chiar nu știu a vă spune nimic deoarece nu am avut nevoie de el.

Baia avea o suprafață destul de mare, judecând după standardele grecești, și mi-au plăcut cădița înălțată și dulăpiorul. Drept consumabile, am primit două prosoape mari și două mici, hârtie igienică, săpun lichid și șampon. N-am observat dacă au uscător de păr, dar și așa dotarea mi s-a părut mai mult decât OK.

Într-un colțișor, între baie și cameră, spațiul a fost folosit judicios pentru amenajarea unei chicinete care cuprindea: o plită electrică cu două ochiuri; un cuptor cu microunde; hotă; un minifrigider silențios; o masă și un dulap prevăzut cu minimum de ustensile de bucătărie, vase și tacâmuri. Chicineta a fost de altfel unul dintre argumentele cele mai puternice care au pledat pentru alegerea acestei vile, căci după două zile de la plecarea din București proviziile ni se terminaseră, așa că dimineața ne-am preparat câte o cafea și, din cumpărăturile de la mini-market - o omletă și o salată, pe care le-am savurat pe terasa camerei.

Și astfel ajungem la ceea ce eu consider a fi punctul forte al acestei vile: terasa imensă, pe două laturi (am precizat că vila este situată pe colț), dotată cu o masă și două scaune și înfrumusețată cu ghivece cu flori. De aici se deschide o priveliște încântătoare în susul și în josul străzii spre vile asemănătoare, dacă nu identice, profilate pe fundalul munților.

Una peste alta, Perama și Stis Kyra-Vasilikis s-au dovedit a fi o alegere inspirată, de recomandat celor nepretențioși aflați în căutarea unei cazări intermediare în drum spre Marea Ionică sau atrași de frumusețile Ioanninei și împrejurimilor.

Dar cum nu numai proviziile ni se terminaseră după două zile de drum, ci și răbdarea o puseserăm la încercare străbătând Epirul și făcând atâtea opriri, la ora 8.30 ne-am îmbarcat în Logan și am dat bice bidiviului motorizat, cu destinația Ammoudia, unde ne aștepta marea... :*:*:*

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1539 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI