Micul castel de pe malul lacului Millstatt

TIPĂREȘTE

Odata sparta gheatza in materie de deplasari cu piticul (dupa cum spuneam aici) am zis ca hai sa incercam o excursie ceva mai elaborata. Asa ca m-am gandit la cateva zile de schiat in speranta ca o sa mai fie zapada in resortul Bad Kleinkirchheim, din Carintia, sudul Austriei. Si bine am facut!

Insa alungati de preturile foarte mari la cazare in Bad Kleinkirchheim, am cautat si in localitatile vecine. Am trimis un mail la un site de turism din zona si am primit printre altele raspuns de la Dnul Manfred Maier, proprietarul pensiunii. Cautam ceva nu foarte izolat, ca sotia sa aiba pe unde se plimba cu piticul cat eu o sa fiu la schi. Dupa ce m-am uitat putin pe site-ul lor si am vazut localizarea, distanta fata de resortul de schi, review-uri cu ce zice lumea, am decis: asta e. Am facut rezervarea, nu ne-a solicitat avans.

Drumul a fost destul de fragmentat, cu pauze pentru schimbat scutece si alaptat. Asa ca din cele aproximativ opt ore jumate cat ar fi trebuit sa dureze, a durat vreo 10. Si chiar daca vroiam sa plecam foarte devreme, planurile de acasa nu se potrivesc celor din targ asa ca exact in noaptea aia piticul nostru s-a decis sa doarma foarte mult si fara pauze, asta insemnand pana pe la cinci dimineata, asa ca din oras am iesit abia pe la 6 jumate. Dar am avut noroc ca a dormit in continuare in masina inca vreo 3 ore asa ca prima oprire a fost undeva pe centura Budapestei, deci o treime din drum era facuta. Apoi șontâc-șontâc, cu inca vreo 3 pauze, am ajuns pe la 15:30-16:00, ora locala. Total vreo 920 km, pentru ca ne-am si ratacit putin la iesirea din Ungaria, dintr-o eroare de GPS ne-am trezit la intrarea in Croatia asa ca a trebuit sa facem cale intoarsa si s-o luam spre Slovenia. Apoi am ales ruta Maribor-Ljubljana si intrare in Austria prin zona Villach, nu de alta dar am vazut pe internet ca undeva in zona Klagenfurt se lucreaza la autostrada asa ca am preferat sa traversam toata Slovenia cu toate ca am ocolit putin.

La sosire, proprietarul ne-a spus cate ceva de pensiune, ne-a artat parcarea, locul unde o sa luam micul dejun, locul unde se pot lasa claparii, apoi ne-a condus spre camera. Ne-a prezentat si camera si cam atata. Ah, si ne-a aratat undeva la parter intr-un hol era si un frigider cu bauturi: sucuri, bere, vin, sampanie. Puteai sa iei de acolo si notai pe o fituica, fiecare camera avea fituica proprie. Plata se facea la check-out, de fapt la check-out am achitat totul inclusiv cazarea. Initial vroiam sa luam mic-dejun si cina, pentru ca pensiunea are un restaurant cu care colaboreaza si unde poate oferi cina (12 EUR/pers), insa fix joia este inchis, si cum noi am ajuns fix intr-o joi, a trebuit sa dau o fuga la o pizzerie din satul vecin (Seeboden) sa iau ceva de haleala pentru cina. Fiind cu copil mic, el era cam obosit dupa drum asa ca nu era o idee buna sa iesm sa mancam in oras. Noroc cu GPS-ul caruia i-am dat sa-mi gaseasca un restaurant si mi-a gasit aceasta pizzerie (Al Lago) unde am mers si am luat doua pizze la pachet, pentru mancat in camera. Excelenta pizza, ca la mama ei in Italia. A doua seara am luat cina la restaurantul colaborator, dar dupa aia nu am mai luat acolo, ne-am decis sa incercam si alte restaurante. Gazda ne-a spus ca de data asta face o exceptie si ne acorda cina pentru o singura seara, dar de obicei, clientii lor care vor cina trebuie sa ia pentru toate serile in care stau la ei. Am facut bine ca nu am mai mers si in restul serilor acolo pentru ca in restaurantul respectiv se fumeaza si cu toate ca este o zona care cica este pentru nefumatori si ai impresia ca nu este fum, la iesire mi-am dat seama ca de fapt hainele au prins miros de fum destul de serios.

Camera primita a fost destul de micutza, dar asta probabil din cauza faptului ca l-am batut foarte mult la cap in prealabil pe proprietar ca vrem sa fie calduroasa, speriati sa nu raceasca piticul, asa ca probabil ne-a dat cea mai mica camera. Ne-a asigurat ca are un sistem de incalzire foarte performant si ca izolarea cladirii este foarte buna si n-o sa avem probleme, asa ca nu mi-am mai luat radiatorul electric de acasa asa cum intentionam. Bine, recunosc ca tot as fi vrut sa-l iau, dar nu prea mai era loc in portbagaj. In camera am avut un sifonier mare, TV LCD, pat mare si confortabil, masa, noptiere, balcon cu masa si scaune si o vedere la lacul Millstatt absolut senzationala. Desigur, inclus in pret am mai avut si patut pentru bebe si suplimentar, am dat 5 EUR/zi pentru catel.

Casa in sine este o opera arhitectonica de mare valoare: are 700 (da, sapte sute) de ani vechime si se prezinta in conditii excelente, practic e un mic castel. Renovata si intretinuta asa cum ar trebui sa faca orice proprietar de casa. O conformatie ciudata, are o forma intr-un fel de U, parter si un etaj, si un fel de mansarda in care mai sunt una sau doua camere. Holurile sunt inguste si destul de intunecate, totul este tapetat iar pe jos mocheta de-aia ermetica, nu se vede deloc podeaua. Amenajarea holurilor aduce putin a dark-gotic, cu multe papusi pe scaune, fapt usor de inteles deoarece in tinerete proprietarul a avut, sau chiar mai are, nu stiu exact, ceva formatie de heavy metal. Am vazut asta cand am gasit din greseala site-ul sau personal, care este altul decat cel al pensiunii. Chiar la intrarea din strada este amenajat un mic muzeu. Se intra in curte pe sub o arcada de piatra si pe peretii careia, pe cativa metri, sunt niste vitrine de sticla si in care sunt tot felul de obiecte vechi, care probabil au apartinut predecesorilor proprietarului. Unelte din gospodaria de altadata, scule de tamplarie sau obiecte personale, pana si o biblie foarte-foarte veche am vazut in mica expozitie. Foarte interesant.

Pentru micul dejun se coboara in curte si se intra intr-o incapere de la parter. Este o sala mare, luminoasa, larga, dar care se umple atunci cand pensiunea este ocupata in procent mare. Mancarea este foarte buna, ceva obisnuit pentru Austria, mezeluri, lapte, iaurt, cereale, legume, gemuri, etc. Ce nu mi-a placut, este faptul ca de tot mic-dejunul se ocupa o singura persoana, Michaela, sotia proprietarului (probabil?!) si care atunci cand e multa lume este cam depasita de situatie. Te intreaba personal daca vrei ceai sau cafea dar pana ti le si aduce trece ceva timp. Ar fi fost mult mai comod si practic un termos cu apa fierbinte si sa-si prepare fiecare ceaiul dorit. Ce mi-a placut foarte tare: tot ea pregateste si painea la micul dejun, din prefabricate congelate, le baga la cuptor cu juma de ora inainte de ora micului dejun, astfel ca la 08:00 miroase toata curtea a paine si cornuri proaspete. Mmmmmmmm! Parcarea este in spatele pensiunii, incap pe putin 7-8 masini deci n-am avut probleme.

Ca posibilitati de schiat, compelxul Goldek este doar la aproximativ 9-10 km distanta, dar eu nu am stat sa pied vremea daca tot am ajuns atat de departe pentru schiat, am mers direct la Bad Kleinkirchheim, care este la aprox 20 km de la pensiune si care ofera 108km de partii in stare perfecta. Se iese din Millstatt si se merge in continuare de-a lungul lacului, apoi lacul se termina si in localitatea Radentheim se coteste stanga si incepe urcarea pe un drum mai ingust si cu multe serpentine, dar se ajunge repede pentru ca mai e putin de mers si asfaltul este in stare impecabila. In Bad Keinkirchheim e un adevara paradis al schiorilor, mai multe nu spun aici, o sa postez un review separat pe aceasta tema pentru ca merita fara doar si poate.

In final vreau sa le multumesc gazdelor (cu siguranta o sa citeasca aici mai ales ca nici nu stiu romana) pentru ca la plecare, din cauza vitezei am uitat perna speciala a sotiei pentru alaptat piticul dar Michaela a fost draguta si a trimis-o unei cunostinte care locuieste tot in Austria si a carei cumnata ne-a adus-o mai departe, asa ca perna a ajuns la noi in cateva zile. Si cred ca ar trebui sa le multumim gazdelor si pentru ca ne-au tinut o noapte dupa inchiderea oficiala a pensiunii (low-season). Ba chiar si mic-dejunul din ultima dimineata a sederii a fost pregatit doar pentru noi, asadar au intins bufetul cu bunatati si au copt paine numai pentru noi. Nici n-am stiut asta, altfel n-am fi pretins asa ceva. Am aflat doar in dimineata plecarii ca de fapt pensiunea este oficial inchisa, ultimii oaspeti plecasera cu o zi inainte, duminica, si pensiunea se va redeschide abia de Pasti cand reincepe sezonul. Apoi o sa fie deschisa toata primavara, vara, si in toamna se va inchide de pe la inceput de noiembrie si pana la Craciun cand vor veni din nou oaspeti.

Per total o experienta placuta si absolut necesara dupa o iarna fara gri si zapada cum am avut noi, ceea ce va dorim si Dvs! (experienta, nu iarna).

---

VIZUALIZĂRI: 2128 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI