Springfield Hotel - Leixlip, Dublin

TIPĂREȘTE

La Dublin, în ziua de 17 august 2016 a plouat. A plouat foarte tare, dar nu știu dacă chiar toată ziua. Dimineața ne-am petrecut-o la Newgrange - un renumit sit arheologic, apoi am făcut un popas dincolo de râul Boyne, pe locurile în care au avut loc primele bătălii dintre protestanți și catolici (1 iulie 1690). Capitala Irlandei, Dublin, ne-a primit ostil, vrând parcă să ne arate ceea ce trebuie văzut și experimentat mai înainte de orice de către toți aceia care se aventurează până acolo - o ploaie irlandeză. Nu voi detalia cum a decurs turul de oraș cu ghid local și nici impresia pe care mi-a făcut-o Muzeul berii Guinness pentru că nu acesta este scopul prezentului articol.

Springfield Hotel - Leixlip, situat la 15 km de centrul orașului Dublin, este frumos și - după cum aveam să aflu mai târziu, consultând un pliant - se află de peste 40 de ani în proprietatea privată a familiei Hannigan. În prezent hotelul este în administrarea celei de-a doua generații de proprietari care împreună cu o echipă de manageri și un personal dedicat, continuă munca înaintașilor.

Hotelul nu este înalt, dar se întinde destul de mult pe orizontală. Terenul vast din jur a permis amenajarea unei parcări mari în fața hotelului, parcare suplimentată în caz de nevoie cu spațiul din subteran amenajat în același scop. În partea stângă a intrării principale se află o grădină frumoasă, cu foișor, cu mese din lemn, cu statui și cu multe flori. Mirosul suav de levănțică proaspăt stropită de ploaie, umplea toată parcarea atunci când am ajuns noi acolo.

Camera 216 se află la nivelul de deasupra parterului. Și la acest hotel, ca și la altele la care am fost găzduiți în acest circuit, parterul este socotit ca fiind primul nivel. Numerotarea camerelor începe deci cu camera 100 aflată la parter. Accesul se face pe bază de cartelă magnetică.

În încăperea destul de largă pentru o singură persoană, tronează un pat dublu, proaspăt primenit, cu patru perne. Mobilierul este completat cu două noptiere, o masă tip birou, o altă masă, pătratică, mai mică (fiecare având câte un scaun), un suport pentru bagaje, un corp de mobilier cu sertare, precum și un dulap în care se află câteva umerașe, seif, masă și fier pentru călcat.

Serviciul pentru ceai / cafea (cu cana electrică și cu tot ceea ce mai este necesar preparării unei băuturi calde în cameră), telefon, televizor fixat în colțul de deasupra biroului, două oglinzi, un uscător de păr descoperit într-un sertar, trei aplice, trei tablouri, calorifer, detector de fum și… nu cred că am omis ceva.

Camera pardosită cu o mochetă groasă care-ți face pașii de neauzit, are o fereastră cu perdeluță și draperie asortată cu mobilierul și cu zugrăveala. Priveliștea care ți se deschide de la geam nu este prea grozavă. Deasupra parterului, prin dreptul camerelor cu vedere spre spatele clădirii, trec niște conducte groase, iar dincolo de ele, departe, nu zărești decât un câmp învăluit de ceață. Pentru ca peisajul rural să fie întregit, în liniștea dimineții, atunci când am fost noi acolo, 5-6 cai pășteau nestingheriți în iarba înaltă.

Baia curată, cu cadă și perdeluță, cu prosoape impecabile și consumabile cosmetice - săpun tip turist, gel în recipiente mici și cască de duș - ne aștepta pregătită. Un cârcotaș s-ar fi plâns poate că scurgerea apei la cadă se face cam încet, dar pe mine asta nu m-a deranjat. Am fost mulțumită că după ploaia de la Dublin și o întreagă după-amiază umedă, înainte de odihna de noapte, am putut face un duș cald.

Micul dejun. Și despre micul dejun se poate vorbi tot în puține cuvinte. Unt, gem, pâine (inclusiv prăjită), fructe - mere, pere, mandarine și kiwi, cafea, suc, ceai, lapte, cereale, compoturi (greph sau prune) și croissante erau la discreție și te serveai singur.

Pe farfurii fierbinți, ni s-au adus la masă porții individuale conținând un cârnat, o felie de șuncă, un ou ochi și jumătate de roșie coaptă.

Încăperea în care am servit micul dejun are o formă poligonală. Ferestrele mari care dau înspre grădină, draperiile interesante, sistemul de iluminat, toate fac din această sală una potrivită și pentru mese mari, festive.

Concluzii.

Chiar dacă nu este cel mai luxos hotel în care am fost găzduiți în acest circuit, chiar dacă nu are împrejurimi extraordinare, apreciez că Springfield Hotel este un hotel relaxant, aproape de Dublin și deci potrivit pentru tranzit. Cei care merg în Irlanda pot avea în vedere și această opțiune de cazare.

Am fost cazată la Springfield Hotel - Dublin la 17 august 2016.

---

VIZUALIZĂRI: 1974 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI