Grădina mea din Mykonos

TIPĂREȘTE

A alătura Mykonosului cuvântul „grădină” pare un demers hazardat având în vedere uscăciunea și ariditatea solului, total neprielnică creșterii oricăror plante. Și totuși, dibace precum mă știți😁, am reușesc să dibuiesc o cazare care promitea (și a livrat) vegetație, acesta fiind, de altfel, un argument hotărâtor pentru mine.

Sourmeli Garden Hotel* a fost alegerea mea, și din start vă spun că m-am felicitat pentru ea.

Adresa: Vrysi, Mykonos City

Telefon: 0030 22890-28255

Email: info@sourmeligarden.com

Site: https://sourmeligarden.com/en/home-2/

Nu vă ascund că sarcina găsirii unei soluții convenabile ca preț s-a dovedit a fi anevoioasă și mi-a luat mult timp. Mykonos e o insulă foarte scumpă și majoritatea dezvoltatorilor imobiliari se orientează spre construirea de complexe hoteliere de 4 sau 5 stele, cu prețuri care ajung - după spusele gazdei noastre - la 1.000 euro/noapte! 😮

După căutări îndelungate, am salvat câteva hoteluri ceva mai rezonabile ca preț, le-am luat din nou la puricat și în cele din urmă am făcut rezervarea la Sourmeli. Pentru trei nopți de cazare în studio standard mi-au fost retrași instantaneu de pe card, fără posibilitatea rambursării, 269 euro, deci aproape 90 euro/noapte, cea mai scumpă cazare din cele patru Insule Ciclade vizitate. Exista și posibilitatea de a lua micul dejun - 10 euro/persoană/zi, dar am zis „pas” .

În afara grădinii, care îmi luase ochii din prima, a dotărilor și a prețului, a contat - desigur - și scorul de pe booking, unde Sourmeli este înregistrat din 2010. La data rezervării, hotelul avea un scor excelent - 9, care s-a modificat un pic până în prezent: 8,9 din 515 evaluări.

În fine, un ultim criteriu luat în considerare a fost poziționarea. Aici m-am cam înșelat: exclusesem din start centrul capitalei Chora, atât din cauza aglomerației, cât și a prețului, însă deși Sourmeli se află în zona (cartierul) Vrysi, la doar 600-700 m de Fabrika, principala stație de autobuz de pe insulă, nu mi-am dat seama că era cocoțat pe panta unui deal abrupt. Și nici n-am reușit să găsesc o hartă a rutelor autobuzelor, care m-ar fi lămurit că de la Fabrika puteam luat un bus în direcția plajelor Ornos, Platis Gialis sau Paradise și să coborâm la prima stație.  

Am greșit și neconsultând site-ul propriu al hotelului, unde era menționată existența acestei stații, așa că de la Fabrika am pornit pe jos.

Pe drum, lui Adrian i s-a făcut rău, și m-am speriat foarte tare 😟din cauza antecedentelor lui cardiace. I-am telefonat proprietarului - Giannis -, cu care corespondasem pe WhatsApp și, deși îi cerusem să-mi dea detalii despre transportul în comun, nu se oferise decât să ne asigure transferul cu taxiul contra sumei de 40 de euro, propunere pe care am respins-o. I-am explicat situația și l-am rugat să vină să ne ia cu mașina sau să trimită pe cineva, și mi-a răspuns că nu are mașină.

La asta chiar că nu mă așteptasem! 😕

În toate locurile prin care am bântuit prin Grecia, și în special în insule, gazdele aveau mașină, și chiar nu înțeleg cum se putea el descurca cu aprovizionarea în lipsa unui mijloc de transport, mai ales că hotelul servea și micul dejun.

În fine, trecând peste faza asta, am reușit cu greu și cu multe opriri pe parcurs să străbatem distanța foarte mică în teorie, dar grea de tot pentru soțul meu, și într-un final am ajuns la hotel, unde Giannis s-a scuzat că nu ne putuse ajuta, ne-a servit cu apă rece și s-a grăbit să ne arate camera.

Înainte de a vă descrie curtea și locul nostru de pus capul, vreau să subliniez că poziționarea hotelului este, de fapt, foarte bună, și problemele pe care le-am avut mi se datorează în exclusivitate. Nu numai că Sourmeli are legături directe cu Fabrika și unele dintre cele mai populare plaje de pe insulă, dar în apropierea sa (la o stație distanță) se află și supermarketul Vrysi, de unde ne-am aprovizionat pe toată perioada șederii. Veneam de la plajă, coboram la stația Vrysi, ne făceam cumpărăturile și apoi o luam la vale spre hotel. De asemenea, în spatele stației de autobuz este un centru de închiriat mașini, scutere și ATV-uri, un amănunt deloc lipsit de imprtanță pentru cei doritori să exploreze insula motorizați.

În primul meu review despre insulă vezi impresii, precizam că Mykonos nu are practic alte localități în afară de Chora și - probabil - satul Ano Mera, în rest fiind vorba mai degrabă de construcții izolate sau aglomerări de case, vile cu apartamente de închiriat și hoteluri, deservite în cel mai bun caz de câte un minimarket. Vrysi nu face excepție: este un soi de cartier periferic al capitalei, și în spatele său, pe niște alei, stau risipite alte stabilimente destinate cazării turiștilor, toate albe, toate cicladice ca arhitectură.

Hotelul Sourmeli este poziționat pe una dintre șoselele importante de pe insulă, dar mai retras de la stradă, de care este despărțit de o mică pantă, așa încât liniștea este asigurată. În plus, e un hotel mic, cu numai 13 camere - zic ei, eu cred că sunt mai multe😉 -, înconjurate de o curte foarte primitoare, cu multe plante. Dacă sunteți motorizați, puteți lăsa vehiculul în parcarea din fața intrării în curte.

Hotelul cuprinde mai multe clădiri cun un singur etaj sau doar parter, tipic cicladice, albe, cu uși și obloane bleu. În fața fiecăreia a fost amplasată o masă cu banchete sau scaune, toate din lemn de pin lăcuit și cu pernițe frumos colorate pentru confortul șezuturilor... 🤣

Am fost foarte impresionată de mobilierul de grădină, minunat executat și cu un design splendid. Cu atât mai mult cu cât lemnul e ca și inexistent pe insulă, iar Giannis și-a dat osteneala de a-l comanda în Syros, după cum mi-a explicat el.

Și încă o bilă albă, una uriașă! pentru plantele cultivate cu grijă de proprietar și familia lui: cactuși, ficuși, tot felul de tufișuri cu floricele cam arse de soare, copaci și copăcei. În spatele bungalowului nostru, în zona nepavată cu piatră colorată, era și sfoara pe care atârnau ei cearșafurile spălate și de care m-am folosit și eu pentru uscarea costumelor de baie și a prosoapelor. Și tot acolo își aveau locul cei doi căței de talie mică, unul lăsat liber, celălalt legat cu lanț fiindcă o zbughea mereu afară din curte și risca să fie lovit de mașini pe stradă.

Mi-a fost milă de el dar n-am avut cum să-l ajut. 😢

Un punct acord și recepției, situată la parterul uneia dintre clădiri, o cameră luminoasă, cu un scrin frumos, vopsit în turcoaz și portocaliu, și tot felul de alte decorațiuni. Aici ni s-a făcut check-inul de către fiul cel maic al lui Giannis, un puști de vreo 18 ani foarte harnic și bun vorbitor de engleză, la fel ca tatăl său, și ni s-a înmânat o hartă a insulei pe care au fost încercuite plajele la care se putea ajunge din stația de autobuz de vizavi.

În curte, fie la măsuța noastră, fie la cea lungă din lateral, ne-am mâncat sandvișurile și ne-am băut cafeaua, berile, sucurile etc. într-o atmosferă exterm de familiară și prietenoasă, cum nu visasem să găsesc în Mykonos. Și am stat la taclale prelungite cu Giannis, iar într-o după-amiază și cu fiul lui cel mare, venit în vizită cu nepoțelul. „I’m a gradfather” ne-a explicat cu mândrie Giannis. Singurul meu regret e că nu am cunoscut-o și pe soția lui Giannis, aflată pe continent, în vizită la rude.

Și ca să închei cu acest capitol al interacțiunii cu gazdele, nu pot să nu menționez alte două situații: prăjitura cu mere oferită într-o dimineață, și mai ales ajutorul dat în ziua plecării. Atunci Giannis ne-a rezervat, la cererea noastră, un taxi care să ne ducă la aeroport. A fost un minivan de lux pentru care am plătit 25 de euro pentru un drum de 10 minute, foarte mult! 🙄, dar am recurs la această soluție ca să evităm orice posibile probleme de sănătate.

În ultima zi a sejurului, Giannis ne-a făcut o surpriză extrem de plăcută: la întrebarea mea dacă ne permite să lăsăm bagajele la hotel până la sosirea taxiului (zborul de întoarcere acasă era programat la ora 10 seara), mi-a răspuns că putem păstra camera până la plecare fără niciun cost suplimentar. De ce? Se simțea oare „vinovat” pentru episodul cu Adrian de la sosire? „I am a good person, madam” , mi-a spus el.

Săru’ mâna. Ne-a prins tare bine ziua aceea integral câștigată. Și i-am apreciat maxim gestul! 😍

Revenind acum la chestiuni de ordin practic-informațional, să precizez că Sourmeli Garden pune la bătaie camere duble standard sau superioare, camere triple și apartamente pentru 4 sau 5 persoane. Toate sunt dotate cu baie proprie și cu balcon sau patio echipat cu masă și scaune.

Rezervarea noastră a fost pentru o cameră dublă standard la parter, însă am primit o triplă cu pat matrimonial și un pat pliabil. În caz că sunteți interesați, pentru o dublă economy sau standard, pe site-ul hotelului sunt postate următoarele tarife valabile în 2024:62 euro în mai și între jumătatea lui septembrie și 10 octombrie; 98 euro în iunie; 109 euro în prima jumătate a lui septembrie; 128 euro din 1 până în 12 iulie; 179 euro în vârf de sezon (a doua jumătate a lui iulie și luna august).

În ceea ce privește camera, am avut obiecții destul de importante. Ce-i drept, dimensiunea (cca. 18 mp) era convenabilă iar patul matrimonial a fost lat, cu saltele foarte bune și lenjerie de calitate, dar cu o singură aplică fixată în perete. Nu exista dulap, așa că ne-am întins hainele pe patul pliabil sau le-am lăsat în valize. Am mai avut un birou cu scaun și oglindă deasupra, o măsuță și un scaun, plus un cuier și o oglinjoară. Fără televizor, cu toate că în descriere camerei era menționată existența lui. Și un minibar în loc de frigider. 😞

Prea basic! Prea ca la țară! 😠

Am uitat să precizez, însă o fac acum: în Mykonos a fost singura cazare fără chicinetă din periplul nostru cicladic.

Baia, în schimb, a fost spațioasă, cu cadă și perdea, chiuvetă potrivită ca dimensiune, și fereastră. Am primit prosoape mari și mici de calitate, suficiente suluri de hârtie igienică, precum și sticluțe cu șampon și gel de duș.

Aerul condiționat scrie pe site că se plătește în plus (10 euro/zi), dar noi nu am avut un astfel de aparat în cameră și adevărul e că nu i-am simțit lipsa - serile și nopțile au fost destul de răcoroase. WiFi-ul era gratuit, însă am folosit netul de pe propriile telefoane mobile.

Pe jos era gresie, lucru care mie îmi place la mare. Curățenie s-a făcut zilnic și temeinic.

În concluzie, în ciuda neajunsurilor legate de lipsa unor facilități, noi ne-am simțit bine la Sourmeli Garden. La asta au contribuit nu numai curtea frumoasă, cu vegetație bogată și mobilier de grădină inedit pentru o insulă cicladă, ci și poziționarea, cu acces rapid la Mykonos Town și câteva plaje, și mai ales amabilitatea și ospitalitatea gazdelor.

Așa că recomand hotelul, dar numai celor aflați în căutarea unei variante de preț cât de cât acceptabile și care se mulțumesc cu puțin.

În încheiere, vă propun o manea! E despre o dragoste împărtășită în Mykonos🤣, am găsit-o acum pe Youtube și m-a amuzat...

Fiți pe pace, e o glumă! 🤪

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 218 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI