La schi in Snow Space

TIPĂREȘTE

Așa cum am spus in primul review dedicat vacantei din acest in din Austria, unul dintre obiectivele vacanței a fost schiul. Ne doream să schiem câteva zile de dimineață până seara, să incercăm tot felul de pârtii, intr-un cuvânt, să vedem și noi cu ochii noștri de ce se tot laudă austriecii cu pârtiile lor de schi.

Dacă in prima zi am schiat pe Kitzsteinhorn, pentru următoarele trei zile ne-am gândit să mergem mai aproape de casă, mai ales că locuiam intr-o localitate amplasată in zona schiabila Ski Amade, cea de a doua ca mărime din Europa.

Domeniul schiabil despre care voi povesti și unde am schiat trei zile este Flachau-Wagrain-St. Johann Alpendorf, sau intr-un cuvânt, Snow Space.

Sankt Johann im Pongau

Se cuvine insă să spun doar câteva cuvinte despre localitatea unde am stat in cele 9 zile petrecute in Austria.

Capitala districtului Pongau, Sankt Johann im Pongau este cel mai populat oraș din district. Asezarea a fost locuită din vremuri străvechi, se pare că incă din epoca bronzului dar numele de „ad sanctum Johannem in villa” este pomenit in documente prima dată in 1074.

Localitatea se dezvoltă in următorii două sute de ani, ajungând un mic târg a cărui viață se derula in jurul bisericii construite la inceputul secolului al XIV-lea.

Urmează perioade de măriri și decăderi, mica localitate rurală trecând prin perioade infloritoare urmate de unele de regres, cauzate in special de războaiele disputate in acele vremuri in zonă. In anul 1855 un incendiu aproape că a distrus in intregime orașul iar in Primul Război Mondial, 118 locuitori au murit in lupte.

Sankt Johann im Pongau a jucat un rol și in cel de al doilea război mondial, aici existând in perioada 1938-1945 tabere cu prizonieri de război din Iugoslavia, Franța și URSS.

După război a inceput reclădirea orașului, economia a inregistrat o creștere constantă in special in sectorul serviciilor, comerțului și turismului, devenind un adevărat paradis pentru iubitorii sporturilor de iarnă sau al drumețiilor montane.

In Sankt Johann im Pongau poți ajunge foarte ușor cu trenul, din orice parte a Austriei. Are linie directă cu Munchen și Frankfurt și cu nordul Italiei. Orașul se intinde de-a lungul râului Salzach, cu ape foarte curate, pe malurile căruia poți alerga sau te poți plimba pe jos sau cu bicicleta. Numărul populației este in prezent de aproape 11.000 de locuitori dar in perioadele de vârf ale sezonului de schi numărul locuitorilor se mărește semnificativ.

Nu aș spune că sunt foarte multe de văzut in oraș, este un oraș mic, cu case vechi in stil bavarez, frumos renovate, dar și cu case mai noi, construite insă in armonie cu cele existente. Centrul se invârte in jurul Catedralei Pongau, care este de fapt o biserică mai mare construită la inceputul secolului al XIX-lea pe locul vechii biserici distrusă de incendiul din 1855.

Mie cel mai mult mi-a plăcut insă partea de pe malul râului, traseu pe care il urmam de câte ori mergeam la gară.

Asa cum am spus, turismul este principala sursă de venit a orașului, iar edilii fac orice ca turiștii să beneficieze de toate condițiile, in orice anotimp.

Pentru noi, cea mai importantă facilitate a fost transportul gratuit de acasă la pârtia de schi. Autobuzul care mergea la pârtie ne lua chiar din fața casei și ne ducea până la telegondolă. Ne echipam de schi si nu trebuia decât să stăm in stație. La ora programată vedeam autobuzul care, dacă vedea schiori oprea și ii lua. La fel se intâmpla și la intoarcere. Autobuzele circulau incă trei sau patru ore după inchiderea pârtiilor, pentru a putea astfel să beneficieze de transport gratuit și personalul care lucra pe domeniul schiabil.

Flachau-Wagrain-St. Johann Alpendorf, sau intr-un cuvânt, Snow Space

Asa cum am spus, nu am mai schiat decât in Romania si până să ajung pe pârtiile de pe domeniul Snow Space mai schiasem in Kitzsteinhorn. Nu stiu cum se schiază in alte părți, poate voi afla, dar mie mi s-a părut că in Flachau-Wagrain-St. Johann Alpendorf am ajuns in raiul schiorilor. Domeniul insumează 120 km de pârtii conectate intre ele, cu 60 de coborâri și 45 de instalații de cablu, nenumărate restaurante pe pârtii, funpark-uri cu pârtii special amenajate cu săritori, cu tuneluri, cu mici trambuline, intr-un cuvânt, tot ce iți poți dori indiferent de cât de bun schior esti.

Există șapte locuri in care poți intra pe pârtii, localizate in cele trei stațiuni de pe domeniu (Flachau, Wagrain sau St. Johann Alpendorf). Noi am intrat și ieșit mereu prin St. Johann Alpendorf care era cea mai aproape de casă, dar, chiar dacă am fi vrut să pornim din altă stațiune, aveam la fel autobuz gratuit care ne ducea acasă.

In prima zi ne-am cumpărat cartelă pentru trei zile, valabilă pentru toate instalațiile. Prețul unei cartele pentru adult a fost de 164 EURO. Pare mult, dar vă asigur că dacă pui la socoteală cât de mult poți schia, fără să mergi de două ori pe aceeași pârtie (decât dacă vrei neapărat) și toate facilitățile de care dispui pe pârtii, prețul nu este mare. Oricum, prețul scade dacă cumperi abonament pe mai multe zile.

Din momentul achiziționării cartelei puteam să mergem spre gondola care ne urca spre prima pârtie, una foarte ușoară, de incălzire, dar foarte frumoasă. Cu o zăpadă perfectă, pârtia mergea lin printr-o pădure și ajungea la o altă gondolă. Mi-a plăcut foarte mult această pârtie, practic nu trebuia decât să stai pe schiuri, fără cristiane, fără viteză mare. Doar să schiezi și să te bucuri de peisaj.

După această pârtie am luat o altă gondolă, am urcat iar și am pornit pe alte pârtii, și tot așa, coboram, urcam cu telescaunul sau gondola, coboram din nou, dar niciodată pe aceeași pârtie sau cu aceeași instalație de cablu.

Pârtiile, zăpada de pe pârtii, erau de vis. Dacă ești incepător, trebuie să știi că aici este locul unde sigur vei invăța să schiezi. Sunt foarte multe scoli de schi și sunt pârtii pentru toate nivelurile de pregătire. Foarte multe dintre pârtii sunt late, chiar foarte late, evitându-se astfel aglomerarea lor.

Pârtiile sunt numerotate si foarte bine semnalizate, nu te poți rătăci chiar dacă nu ai hartă. La fiecare punct de sosire al unei instalații de cablu este o hartă și indicatoare cu denumirea stațiunii spre care vrei să te indrepți.

Majoritatea sunt pârtii albastre și roșii dar sunt și câteva negre, unele chiar cu un grad mare de inclinare. Dar, după părerea mea, unele pârtii roșii de aici echivalau cu unele pârtii negre de la noi din Poiana Brașov. Așa că, trebuie puțină prudență, dar, până la urmă, oricine se poate descurca. Daca vreti sa vedeti cum se schia pe una din pârtii, puteti vedea aici youtube

Instalațiile de cablu mergeau toate, nu am reusit să mergem decât cu o parte din ele. Era puțină aglomerație la unele dintre ele, mai ales la prima gondolă, și asta pentru că am nimerit in plină vacanță a scolilor din vestul Europei. Erau turiști de peste tot, din Anglia, Olanda, Germania, Italia și, bineințeles, Austria.

De remarcat este telecabina G-Link, un adevărat troleibuz aerian, cu o capacitate de 130 persoane. Telecabina face legătura intre doi munți, Grafenberg și Grieß enkareck, separați de o vale care ajunge in centrul Wagrain-ului. Telecabina traversează la o inățime de 232 m un traseu de 2,3 Km. Numărul pasagerilor este contorizat electronic, la atingerea numărului maxim blocându-se intrarea. Am făcut un mic filmulet cu gondola, il puteti vedea aici youtube

Unele gondole aveau și o stație intermediară, pentru cei care vroiau să coboare la mijlocul unei pârtii, sau pentru cei care vroiau să urce după ce au ajuns acolo de pe alte pârtii. Una dintre aceste gondole era Flying Mozart, o gondolă mai veche dar frumos colorată, deosebită de celelalte. Pentru Flying Mozart a fost ultimul an, gondola se modernizează.

Sunt si trei snow si fun parc-uri, pe unul dintre ele am mers și noi, era foarte amuzant, parcă eram intr-un montagne russe din zăpadă.

Dacă vrei să-ți incerci calitățile de schior la proba de slalom, ai o pârtie special amenajată, cu porți, cu linie de start și cu cronometru. Coborârea este inregistrată video și o poți descărca de pe site-ul Skiline. Pe același site, după ce te inregistrezi cu numărul de cartelă, vezi in fiecare zi câți km ai schiat și câte instalații ai folosit. Un exemplu puteți vedea aici youtube

Trebuie să spun câte ceva și despre locurile de popas de pe pârtii. Așa cum am spus, sunt foarte multe, cred că la fiecare capăt al unei instalații. Noi de fiecare dată am mâncat la prânz la același restaurant, Gipfelstadl, aflat la capătul lui Flying Mozart, la 1865 m altitudine. Se mânca foarte bine, aveau un strudel cu mere demențial, dacă era soare puteai să stai și pe sezlong la soare (peste tot erau aceste facilități), berea era bună, servirea excelentă.

La sfârșitul celor trei zile am avut și un mic accident, care insă s-a terminat cu bine. Chiar când vroiam să ne indreptăm spre ultimele pârtii, pentru că mai aveam timp, ne-am decis să mai mergem o tură la fun parc. Până acolo, trebuia să mergem pe o pârtie foarte ușoară, dintre acelea pe care trebuia doar să stai pe schiuri că ele mergeau singure. Incepuse să ningă ușor, mă bucuram de schi, când, dintr-o dată, m-am trezit pe jos cu un schi sărit. Am râs de mine, cum am putut să cad așa, m-am ridicat și am incercat să imi pun schiul și să merg mai departe. Dar, cauza a fost chiar schiul, s-a defăcut partea din spate a legăturii, practic clăparul nu mai avea in ce să se prindă.

Rezolvarea problemei nu era ușoară. Acolo, nu poți să spui că cobori și ajungi undeva, intr-o localitate, sau de unde ai venit. Nu, trebuie să cobori pe schiuri, să urci cu cablu, iar să cobori, să urci din nou ca să ajungi in final la ultima coborâre. Am luat schiurile in spate și ne-am intors (noroc că nu coborâsem mult) la telescaunul cu care urcasem. M-am rugat de persoana care lucra acolo să mă lase să cobor cu telescaunul, dar, ce să vezi, nu este voie. Telescaunul este doar pentru urcare. Am mai vorbit si până la urmă a fost de acord cu conditia ca Cristi sa ia ambele mele schiuri si să coboare cu ele in spate, pe schiuri.

Am luat telescaunul, jos eram asteptată, anuntase deja că vine cineva fără schiuri. De acolo, după ce m-am intâlnit cu Cristi, mi-am pus schiul bun in picioare și am luat un alt telescaun, in directia urcare de această dată, apoi un altul la coborâre care m-a dus in sfârșit la ultima gondolă care cobora in Alpendorf.

Am avut noroc, defecțiunea se putea intâmpla pe o pârtie mai grea, si puteam să mă accidentez. Până la urmă, s-a dovedit că nu s-au stricat legăturile, un surub care tinea partea din spate a legăturii căzuse in husă, in timpul trasportului cu avionul. Am avut noroc că am găsit surubul și am reparat legăturile. Asa am invătat că din când in când trebuie sa mai verific si suruburile cu care sunt fixate legăturile.

Cam atât despre peripețiile mele pe pârtiile din Austria. Recomand această zonă, atât pentru drumețiile de vară cât mai ales pentru schi, iarna.

Rog webmaster-ul sa ataseze link-urile menționate.

---

VIZUALIZĂRI: 964 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI