Un hostel aproape de plajă, nu de cer

TIPĂREȘTE

Pentru nopțile pe care urma să le petrecem în Tel Aviv am avut în vedere aceleași criterii aplicate și la alegerea hostelului din Ierusalim, și anume prețul și poziția.

Dacă prețurile la cazare în Ierusalim mi s-au părut destul de mari, ce să mai zic de cele din Tel Aviv?!! Dar deja știam că Israel este o țară scumpă, așa că m-am înarmat cu multă răbdare și după numeroase căutări și simulări, am dibuit pe booking o cameră cu baie proprie la 134,5 dolari pentru două nopți la Sky Hostel, pentru care ne-a fost reținută pe card la data rezervării suma de 50$.

La fel ca la Palm Hostel din Ierusalim, și aici hotărâtoare a fost amplasarea. Sky se află pe unul dintre marile bulevarde ale Tel Avivului – Ben Yehuda – la numărul 34. Pe aici circulă multe autobuze și sheruturi, iar despre unul din acestea din urmă, 4 pe numele și numărul său, aflasem că funcționează și de Sabat, lucru important pentru noi căci deplasarea de la Ierusalim la Tel Aviv am făcut-o într-o dimineață de sâmbătă.

„Big bossˮ de la Palm Hostel din Ierusalim mă liniștise, spunându-mi să nu-mi fac griji pentru transportul de Sabat spre Tel Aviv: vom avea la dispoziție sheruturi arăbești care plecau chiar de pe strada noastră. Sâmbătă dimineața, pe la ora 8, am coborât așadar, cu tot cu bagaje, și am început să ne uităm în toate părțile după sheruturile cu pricina. Nici urmă! Am traversat strada și ne-am interesat la ghereta din autogară, unde nenea de serviciu s-a holbat la noi de parcă îl întrebasem cum puteam ajunge pe lună =)) Ne-am întors pe trotuarul din fața hostelului și am intrat în vorbă cu taximetriștii care pierdeau vremea pe acolo, în așteptarea clienților.

- Cât ne-ar costa un drum până la Tel Aviv?

- Unde anume în Tel Aviv?

- Pe Yehuda Street.

- 300 ILS.

- Scump! (Oare o fi 300 ILS de persoană? :-?? ne-am întrebat în sinea noastră)

- Păi e departe.

- Suntem săraci, n-avem bani. Mai puțin nu se poate?

- Pentru tine, my friend, 250 ILS (Iarăși, o fi 250 ILS de persoană?)

- Hmm...

Vreo zece minute am tot oftat și ne-am fâțâit în sus și în jos pe stradă, înjurând în barbă, timp în care taximetriștii pălăvrăgeau între ei și din când în când ne aruncau câte o privire și repetau clătinând din cap cu mare tristețe: „Tel Aviv very far, my friendˮ... :D

Până la urmă unuia din ei i s-a făcut probabil milă de noi și în momentul când un microbuz galben trecea pe stradă, l-a oprit și i-a zis ceva șoferului. S-a întors apoi spre noi și ne-a anunțat: „Sherut Tel Aviv. ˮ Ne-am apropiat și am întrebat cât costă. 35 ILS; am scăpat neașteptat de ieftin. Era cursa regulată și oficială, chiar dacă până la capăt tot n-am înțeles unde își avea în fapt stația. Dar de ce să-mi fi bătut capul, doar eram în Orient!

Pe drum șoferul nu a „culesˮ decât un alt pasager. Nu m-am putut abține și m-am gândit: oare cu numai trei călători la bord, sherutul își scotea măcar banii de benzină?

În fine, nu contează. Important este că șoseaua fiind liberă în zi de Sabat, în 30 de minute am ajuns la autogara centrală din Tel Aviv, mai precis pe o străduță lăturalnică din apropiere pe nume Tzemach David. La rugămintea mea, șoferul ne-a arătat sherutul pe care trebuia să-l luăm spre Ben Yehuda Street: era numărul 4, așa cum citisem eu pe net, așa că am răsuflat ușurată.

Ne-am urcat, am plătit 7,50 ILS biletul, și peste câteva minute porneam la drum. Central Bus Station se află în partea de sud-vest a Tel Avivului, aproape de gară (HaHagana), într-o zonă multietnică și mai insalubră. I-am comunicat șoferului adresa hostelului și ne-am așezat cuminți pe scaune pentru a admira din mers zgârie-norii și a ne familiariza cu orașul. Și după un sfert de oră am fost debarcați exact vizavi de Sky Hostel.

Strada Ben Yehuda este a doua paralelă cu faleza și până la Frishman Beach am făcut trei minute - un atu considerabil. Este deci aproape de plajă, nu de cer, și chiar nu am idee de ce au ales acest nume pentru hostel :-?? ; cel mai probabil au făcut-o fără niciun motiv, așa, la plesneală! Și încă ceva: a doua zi, pentru a ajunge la Jaffa, am luat din stația de pe partea opusă a străzii autobuzul 10. V-am spus eu că hostelul are o poziție excelentă!

Totuși cum a fost prima impresie? Un dezastru! :(( Clădirea cu zugrăveală galbenă scorojită și nevoie imperioasă de upgrade nu mi-a inspirat nicio încredere. Până și Adrian, care altminteri nu se prea sinchisește de felul cum arată domiciile noastre temporare (cu excepția celor din Grecia, unde musai trebuie să aibă la dispoziție barbecue și suficient spațiu pentru a se desfășura în voie și a-și etala talentele de grataragiu ;) ), m-a privit circumspect. În ochii lui am citi întrebarea nerostită „Unde m-ai adus, cocoană?ˮ =))

Cu inima cât un purice, am traversat spre locul de cazare, nu înainte de a remarca minimarketul din colț (de unde aveam să ne aprovizionăm pe parcursul scurtei noastre șederi) și magazinul cu produse cosmetice de la Marea Moartă, marca Ahava, un nume de care mă plictisisem după ce mă împiedicasem de el de vreo trei ori în circuitul făcut cu o zi înainte. Deocamdată, fiind Sabatul, toate prăvăliile din jur erau închise, dar minimarketul avea să se deschidă pe la 8 seara, după lăsarea întunericului, iar exchange office-ul a doua zi.

Cu casa de schimb aveam treabă deoarece la Sky, spre deosebire de Palm Hostel, nu au acceptat să plătim în dolari și la momentul check-in-ului nu mai aveam suficienți shekeli. Așa că tanti de la recepție ne-a cerut să constituim un depozit în dolari, urmând ca a doua zi să achităm prețul cazării în moneda locală. După care ne-a anunțat că de intrat în cameră, puteam intra pe la ora 13 (deși pe site era specificată ora 12). Era Sabat și lumea – chipurile – făcea check-out-ul mai târziu. În fine, chestia nu ne-a deranjat prea tare: am lăsat cele două bagaje într-o încăpere de depozitare și ne-am schimbat pe rând, trăgând pe noi costumele de baie într-o toaletă de dimensiuni liliputane de lângă recepție. Direcția plajă!

Nu înainte însă de a arunca un ochi prin holul de recepție: două canapele, trei fotolii și două mese joase la care am găsit în permanență așezați câțiva oameni, căci Wi-Fi-ul (parolat și gratuit) nu funcționa decât în acea zonă. Câteva ghivece, un poster cu un colaj foto, un TV cu ecran plat și un stand cu niște pliante completau decorul modest și auster.

Pe la 13.15 ne-am întors de la plajă. Camera noastră nu era gata, trebuia să așteptăm. Am luat loc pe canapea și mare greșeală am făcut, căci aerul condiționat, combinat cu părul nostru ud după ce ne dărâmaseră valurile, ne-a venit de hac și ne-am procopsit cu o răceală rebelă. :((

Între timp recepționera era extrem de ocupată: multă lume pleca și încă și mai multă venea. Observ că pe unii, proaspăt sosiți, îi cazează înaintea noastră și mă înfig în ea: „Ce se aude cu camera noastră? ˮ „Femeia de serviciu nu a ajuns încă la etajul treiˮ, îmi răspunde doamna într-o engleză impecabilă. „La 3? Păi eu am cerut cameră la etajul 1ˮ, îi răspund eu enervată și-i vâr corespondența printată sub nas. Vede că în schimbul de mailuri hostelul îmi confirmase camera de la etajul 1 și n-are cum să riposteze, dar de-a naibii (probabil), mă informează că trebuie să mai aștept încă o jumătate de oră și că nu ne va taxa în plus pentru camera situată la un nivel inferior. Adică îmi făcea un hatâr :D Măi să fie...

În fine, dă Dumnezeu și suntem anunțați că putem intra în cameră. Urcăm frumos pe scări până la etajul 1, trecem pe lângă o fotografie mare cu Zidul Plângerii și deschidem ușa. Din fericire, nu avem parte de surprize neplăcute, camera corespunde cu descrierea de pe booking.

Are vreo 16 mp, inclusiv baia, un pat matrimonial destul de încăpător, încadrat de noptiere cu veioze, un dulap de mărime convenabilă, un scaun, oglindă și un birou pe care stă așezat televizorul. Aflu cu această ocazie că filmele sunt la ei, la fel ca la noi, subtitrate, ceea mi s-a părut întotdeauna un avantaj prin comparație cu soluția dublării. Avem și aer condiționat, dar n-a fost nevoie să-l testăm pentru că serile au fost destul de răcoroase. Perdeaua groasă și de culoare închisă a împiedicat pătrunderea aerului cald în timpul zilei, în schimb ușa de la balcon nu era bine fixată în balamale și sărea zgomotos din țâțâni, fără a se prăbuși însă, atunci când o deschideai sau închideai =))

Da, aici am avut balcon. Mai mult decât atât: am beneficiat și de un scaun de plastic și o scrumieră dintr-aceea mare, cu picior, așa că m-am putu deda în voie unicului meu viciu în timp ce admiram strada Ben Yehuda, spre care dădea camera, și care nu mi s-a părut foarte zgomotoasă, în ciuda circulației (trei benzi pe un sens și una singură pe celălalt, destinată numai transportului în comun și taximetrelor).

Cu baia am avut aceleași probleme ca la Ierusalim: avea ventilator care pornea când aprindeai lumina, în schimb chiuveta era foaaarte mică (ce naiba o fi în capul lor? :-?? ) și perdeaua de la duș nu împiedica băltirea. Și am avut, în afară de hârtie igienică, prosoape! Un plus de confort față de Palm Hostel, pentru care am plătit corespunzător.

Pe booking, site pe care am făcut rezervarea, se menționează că Sky Hostel deține 30 de camere, între care unele dormitoare comune, și sunt enumerate câteva facilități pe care nu le-am verificat dar care ar putea interesa pe alții: bucătărie comună, bar și terasă pe acoperiș cu vedere la oraș. La fel ca Palm Hostel, pe site-ul sus-menționat nota acordată e mică (5.8), cu comentarii negative la capitolul curățenie. Sincer, mie nu mi s-a părut că ar fi ceva în neregulă, dar adevărul e că n-am avut timp și nici energia necesară pentru a aprofunda problema.

La check-in am avut o problemă – așteptarea, iar la check-out o alta: drăguța de recepționera a încercat să ne păcălească, așa cum am arătat în reviewul introductiv din seria Israel. Deși pe biroul ei trona înștiințarea „Taxi to airport only 135 ILSˮ, în dimineața plecării, când am apelat la ea pentru că ne îmbolnăviserăm și nu eram în stare să ne trambalăm la aeroport cu autobuzul și pe urmă cu trenul, a susținut, pentru a pune mâna pe un comision cât mai gras, că tariful era valabil numai cu programare prealabilă, și că dacă ne chema în clipa aceea un taxi, prețul ar fi fost de 150 ILS.

Abilă cum mă știți ;) , i-am dejucat planurile luând un taxi de pe stradă, pentru care am plătit până la aeroport 120 de shekeli, însă mă voi „răzbunaˮ acordând hostelului o notă mică la rubrica „serviciile unității de cazareˮ. Pentru că merită!

În rest, Sky a fost așa cum mă așteptam: un hostel „clasicˮ, adică un loc de pus capul modest dar excelent poziționat în centrul Tel Avivului, în imediata apropiere a plajei și cu acces simplu către cele câteva obiective pe carere le are acest oraș tânăr dar mai ales către superba Jaffa Veche.

***

Tel Aviv este renumit pentru viața de noapte. Nu am avut ocazia s-o testez, așa că m-am mulțumit cu o mică mostră pe care vă invit s-o vizionați și voi.

Webmaster, rog atașați următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2026 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI