Quietness Hotel, excelent amplasat în zona Sirkeci

TIPĂREȘTE

Tot căutând cazări pentru deplasările noastre anuale la Istanbul, am ajuns să avem de ales între un hotel sau altul și în timp am pus necâștigătoarele de la anumite momente pe o listă în așteptare. Și când nu pot să sap cât aș vrea mai aleg din ea.

Așa s-a întâmplat și cu ocazia acestui sejur. Eram la Duni cu prietenii, nu știam sigur dacă sejurul se va concretiza, nu aveam timp pentru căutare, așa că l-am verificat pe Sirkeci Quietness de pe listă, care se afla foarte aproape de zona unde avem noi treabă și l-am ales, după ce am văzut că nota a rămas în regulă și prețul convenabil. Pe booking figura cu camere mici, care erau 33-38 de EUR, sau mai mari, între 45 și 55.

Cum la data sejurului nostru Turcia era roșie, ca și acum, de altfel, am vrut să nu fim legați de nimic și dacă nu ne-ar fi trebuit o adresă ca să o declarăm pe formularul pe care trebuia să îl completăm cu max 72 de ore înainte de intrarea în țară, am fi rezervat pe drum, după ce ne-am fi văzut trecuți de vamă.

Dacă n-am avut încotro din cauza formularului, am sunat direct la hotel pentru rezervare, ca să nu ne legăm la cap cu booking, anulare, altea alea... Ne-au spus că mai aveau doar câteva camere mari la 50 de EUR cu mic dejun și am rezervat una, fără nici o obligație. Am crezut că sunt bandiți, dar la fața locului am constatat că hotelul era full.

Cum am trecut prin vamă și cum am ajuns la Istanbul am zis în articolul precedent. De data asta de la Duni, Bulgaria, unde am fost destul de aproape de graniță (95 de km) și am ieșit pentru prima dată prin vama Malko Târnovo. Mai repet o dată că a fost cea mai bună intrare și ieșire în/din Turcia, din toate timpurile, o fi contat și faptul că am intrat marți și am ieșit vineri, iar după ce am intrat în Istanbul, am ajuns până la hotel, pe baza unei schițe pe care și-o făcuse soțul pentru câteva străduțe de la Podul Galata spre Sirkeci. Până la pod ajungem fără ajutor, după atâtea drumuri, dar sunt aplicațiile cunoscute, care și pe noi ne ajută în destule situații.

Că turcii dau pe-afară de amabilitate, mai ales la primirea oaspeților, știm, și nici de data asta n-a fost o excepție. Nu știu de unde ies atâția, exact în momentul în care oprești mașina.

De data asta chiar ne-au fost de ajutor pentru că noi am tratat superficial obținerea codului HES și nu eram dumiriți dacă și la ce ne trebuie în mod deosebit. Ne-au lămurit ei că ne trebuie în mall-urile mari și ca să achiziționăm noul card de transport, cele vechi nemaifiind valabile din cauză de pandemie. În mall nu ne duceam, dar de transport aveam nevoie.

Așadar, unul din băieți s-a dus la automat cu soțul meu, ne-a cumpărat două carduri de transport, le-a activat cu telefonul lui și apoi ne-a obținut codurile HES, tot pe telefonul lui, dar pe baza pașapoartelor noastre. Am făcut o poză cu telefoanele noastre cu imaginea codului HES, obținut pe telefonul lui și ne-am folosit de cod la Outlet-ul Margy din Edirne. A fost singurul loc în care ne-a trebuit.

Același băiat, care era bun la toate pe acolo, doar la recepție nu l-am văzut, ne-a ajutat și cu parcarea. Știam de la telefon că hotelul nu are parcare, dar că este una în apropiere și costă 5 EUR/zi. N-am avut nici o obiecție, am plătit și mai mult pentru parcare în Istanbul.

Dar băiatul ăsta ne-a spus că sunt 2 parcări în zonă, foarte aproape una de alta. Una lângă hotel (1-2 minute) și una vis-à-vis de Gara Orient Expres (3-4 minute), ambele în aceeași direcție. Ambele cu barieră și portar, ambele 5 EUR/zi, numai că cea de lângă hotel era pe ziua calendaristică, iar cealaltă și pe fracțiuni de zi. N-a fost cine știe ce economie, dar pentru că era doar un minut între parcări și pentru că mai aveam ocazia să trecem prin gară, am parcat la a doua de la hotel. Am plătit pentru 3 nopți 130 de lire, cam 13 EUR în loc de 15.

La recepția non-stop s-au perindat 2 băieți tineri. Cel de seară/noapte care se mai împotmolea când îl întrebam chestii și ne tot spunea că ne lămurește mai bine colegul care vine la 7 și cel de zi care, într-adevăr, era mai instruit și foarte zâmbăreț.

Masca era facultativă la hotel. Personalul nu purta, iar nouă ni s-a spus că putem să purtăm sau nu. Dacă era nevoie puteai chema la hotel să-ți facă test PCR și chiar am văzut o operațiune de testare într-o dimineață, dar fata era în regulă, cred că intra la obligații de călătorie.

WiFi a fost foarte bun și te puteai conecta cu o parolă cu multe, multe cifre sau scanând un cod QR pe care îl găseai în câteva locuri, prin hotel.

Sirkeci Quietness Hotel este unul excelent amplasat pentru nevoile noastre. Ultimile două cazări ale noastre în Istanbul au fost la două conace de 4*, cu recepții și spații largi, cu străzi foarte liniștite, așa că atunci când am intrat direct de pe linia tramvaiului T1, pe strada îngustă din cartierul Sirkeci, cu hoteluri unul lângă altul și terase asemenea, nu am avut un sentiment prea bun. Dar nota bună a hotelului, 9,6, ne dădea speranțe că totul va fi bine.

Deci, hotelul nostru este înghesuit între altele, cu o intrare atât de îngustă că nu ne-a fost clar unde or fi camerele. Câțiva metri de deschidere la stradă, recepția era în holul de trecere, practic, în capătul recepției era zona pe care ne-au prezentat-o drept sala pentru MD, dar părea tot un hol... ce să mai, nu mai comparăm mere cu pere de mult, dar tot ai așteptări maxime, indiferent cât ai plătit. Mi-a revenit și claustrofobia când ne-am mai suit și în lift, înghesuit și el, care ne-a lăsat la etajul 4, fix într-o ușă, care s-a nimerit a fi chiar a noastră.

Dar până la urmă n-a fost rău deloc. Așa facem noi mereu când ajungem undeva. Din prima ne sar în ochi minusurile și cârcotim (adică, eu), dar nu durează mai mult de o jumătate de oră până revin cu picioarele pe pământ.

Hotelul este îngust, într-adevăr, Deschiderea e mică, holurile mici, liftul înghesuit, dar totul arată foarte bine, nimic nu e uzat, mi-a plăcut mult vesela, oamenii au fost amabili, camera a fost mare și cu toate că hotelul era plin nu ne-am călcat pe bătături cu ceilalți oaspeți. Foarte important, în general, este să fim mulțumiți de camere, restul mai suportă un compromis.

Hotelul are 6 etaje și 3 camere pe fiecare etaj, cam 16-17, ar trebui să fie în total. Cea mai nepotrivită cameră mi s-a părut a fi cea de la parter care avea intrarea din sala unde se servea micul dejun. A fost foarte straniu să vedem cum ies locatarii de acolo, fix în sala unde mânca lumea.

Camera 401 la etajul 4, lângă lift, a fost a noastră și a fost foarte ok. Am găsit-o cu 1 pat dublu și 2 paturi single, deci 3 paturi erau în cameră, dar tot era loc să ne și învârtim printre ele. A doua zi ne-a scos unul dintre ele și camera s-a luminat și mai mult.

Cred că hotelul a avut parte de o renovare pentru că toate erau destul de noi, paturile în perfectă stare, prosoape cu monogramă, biroul, măsuța cu 2 fotolii mici, alt birou la intrare, parchet pe jos... toate arătau foarte bine.

Intrarea de pe palier a fost cam directă, fără un hol bine delimitat și imediat după ușă era dulapul de haine, fără uși, cu umerașe și polițe. Tot acolo era minibarul și seiful care nu mergea dar nu ne-am bătut capul, că nu ne-a trebuit. Să nu vorbesc într-un ceas rău, de-a lungul timpului am lăsat orice în camerele de hotel din Istanbul și n-am avut niciodată vreo surpriză.

Papucii de unică folosință existau dar erau de cea mai proastă calitate, nu puteau fi folosiți, iar TV-ul și aerul condiționat au fost doar de decor. Cu toate că a fost foarte cald afară, seara când ajungeam acasă, găseam camera destul de răcoroasă și nu a fost nevoie să pornim aerul.

Ceea ce n-am mai întâlnit până acum în sejururile noastre a fost un panou electronic pe care l-am găsit pe perete, la intrarea în cameră și în cameră, parte integrantă cu lăcașul unde bagi cartela. Avea comenzile obișnuite, dacă vrei să nu fii deranjat sau dacă vrei curățenie. Comanda o dădeam pe panoul din interior și se afișa pe panoul exterior... foarte fain.

Întrucât erau seturi de prosoape pe toate paturile am hotărât să dăm comanda de „nu deranjați” în fiecare zi, așa că nu am avut parte de curățenie, dar nici nu a fost nevoie.

Balconul a fost franțuzesc, prea mic ca să poți face ceva cu el, dar bun să-ți mai arunci o privire pe stradă. În ciuda hotelurilor și teraselor una lângă alta, strada a fost foarte liniștită dimineața iar seara, lăsam geamul deschis cât voiam să auzim murmurul de la terasa de jos și ceva muzică turcească de la o terasă cu narghilea iar când voiam să ne culcăm închideam geamul și nu se mai auzea nimic. Și cum spuneam și în articolul precedent, de data asta, muezinul nu ne-a trezit în nici o dimineață.

Baia a fost mică, dar ok. Consumabile slăbuțe, chiuveta mică și lipsa unui pahar/suport pentru periuțele de dinți mă face să le dau o bilă neagră.

Micul dejun se servea de la 8,30 la 10,30, cam târziu față de alte hoteluri la care am stat. În ziua în care am avut o excursie i-am întrebat dacă ne pot da micul dejun mai devreme, pentru că microbuzul ne lua de la hotel la 8,15 și au fost de acord să-l devanseze puțin în ziua aceea.

A fost același în fiecare zi dar n-am apucat să mă enervez că n-am ce mânca. Ouă fierte, la cerere omletă, cartofi prăjiți, frigănele, patru feluri de măsline, patru de brânză, două de cașcaval, salată boef, legume, salată, pepene, fursecuri, lapte, sucuri la cutie. Am apreciat vesela și tacâmurile de foarte bună calitate și faptul că pe lângă automatul cu veșnicul nes, aveau ceai turcesc la discreție, care nouă ne place foarte mult și aparat de cafea turcească. De fapt acestea și apa erau la discreție pe tot parcursul zilei.

În mica sală unde se servea micul dejun erau 5 mese lipite cu câte 2 scaune, dar ne puteam lua farfuria și puteam să mâncăm și pe terasa din fața hotelului, unde erau alte 2 mese și la cele 2 mese din recepție. N-a fost cazul, nu ne-am sincronizat cu ceilalți oaspeți la program, așa că am găsit masă în fiecare zi, iar cafeaua turcească am savurat-o pe micuța terasă din fața hotelului. Nici mesele nu au rămas lipite, ci în zilele următoare le-am găsit la distanță una de cealaltă, astfel că puteai avea puțină intimitate.

Hotelul se află în zona Sirkeci, o zonă destul de aglomerată, dar de mare ajutor, pentru că ai la îndemână multiple posibilități, într-un oraș nebun ca Istanbul-ul. Stația de tramvai T1 este la 2 minute, stația de metrou Sirkeci Marmaray, care face legătura cu Asia, este la 2-3 minute, foarte aproape sunt 2 parcări cu barieră și portar, la preț rezonabil, Podul Galata și bazarul de Mirodenii la câteva minute, vis-a-vis de stația de metrou este gara veche, unde ajungea trenul Orient Expres, acum muzeu, restaurant și sală de evenimente. Cam 10 minute până la Sf Sofia și Topkapi, case de schimb valutar bune, agenții turistice și destul de important, terase una lângă alta.

Am nimerit la Istanbul pe străzi unde mi se mai strângea un pic inima la 11-12 noaptea când ajungeam acasă. Nu este cazul străzii Nöbethane, unde se află hotelul. Strada liniștită și curată, cu clădiri renovate, luminată, cu terase populate, una lângă alta, îți dă un sentiment de siguranță.

Forfota din Istanbul și terasele pline ochi, de unde răzbate muzica turcească și o zumzăială permanentă îți dă senzația că orașul este într-o fiesta continuă. Cum am spus, dacă îți place Istanbulul ai parte și de distracție și de relaxare. Dacă nu, poate fi foarte obositor.

---

VIZUALIZĂRI: 1108 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI