Siam Park - nu-i intoarceti spatele!

TIPĂREȘTE

O expresie pe care mi-o tot baga mama in cap in copilarie, era ca in viata, sa nu intorci nicodata spatele!! Stia mama ce stia, insa eu am aflat adevaratul sens al acestei expresii abia cand am vizitat Siam Park, anul acesta. Nu-i vorba, ca fusesem si anul trecut, dar pe unele din "atractii" am evitat sa ma dau atunci... si bine facusem. Dar, sa o luam cu inceputul!

Dat fiind ca saptamana noastra in Tenerife (22 - 29 iulie) a fost una destul de noroasa, intr-o zi (fara soare) am decis sa ne facem o mica injectie cu adrenalina la Siam Park. Pe la 11 dimineata eram la portile parcului acvatic, dupa ce platisem parcarea, 3 euro. Nefiind rezidenti canarieni (desi in viitorul apropiat ne-am propus sa devenim), am platit biletul 32 de euro de persoana, fara seif, fara acces VIP si hai sa ne facem de cap! Am dibuit doua sezlonguri intr-un loc mai ferit, plin de umbra, ne-am lasat echipamentul acolo (inclusiv telefoane, bani si alte alea, n-a disparut un fir de praf) si hai in recunoastere.

Raul Lenes era prea rece, dupa gustul nostru... ne plimbasem anul trecut, pe colace, printre palmieri, pe sub cascade, prin acvariul cu rechini, asa ca am zis ca ne-a ajuns.

Ne-am dus la prietenul nostru The Giant , un tobogan de intensitate medie, ne-am luat un colac dublu si am asteptat... Sus, m-am asezat in spatele sotului si am pornit in viteza... cobori printr-un tunel inchis si rasucit, in care descoperi ca poti tipa mult mai tare decat credeai... intri apoi intr-o planie rasucita, unde te invarti de cateva ori si apoi esti absorbit intr-un alt tunel inchis care te duce in bazinul de sosire. Partea proasta este ca eu am oroare de senzatii nevazute... oricat o fi de rau sau de bine, vreau sa vad ce se intampla. Asa ca sus, am pornit amandoi cu fata si a fost ok, dar cand am parasit palnia, apa ne-a rasucit si am ajuns jos cu spatele... deja mi se invarteau in stomac cornurile si omleta de la micul dejun :))

Daca-i bal, bal sa fie! Langa The Giant se gasesc Tower of Power (toboganul extrem de inalt, pe care vii in picaj vertical, ca sa strabati apoi un acvariu cu rechini inainte sa ajungi in bazinul de sosire), caruia i-am zis pas... la ora aia eram dureros de treaza, ca sa ma dau pe blestematia aia trebuia sa beau cel putin doua whisky on the rocks, pentru curaj :)

Langa el, The Dragon, toboganul care ofera cea mai lunga senzatie de imponderabilitate din lume! Mai... parca nu m-as baga! Sotul, zeflemitor, imi arata un grup de copii de 6 – 7 ani, care se grabeau spre coada de asteptare la Dragon... Si cum in vacanta, de obicei, iei cele mai tampite decizii, accept si ne asezam la rand. Cat asteptam (vreo 20 de minute), tot auzeam tipete extaziate din tubul larg al toboganului, dar imi fac curaj ca nimic nu poate fi atat de rau cum pare. Decid inca de la rand ca eu voi cobori cu fata, macar sa vad grozaviile prin care urma sa trec. Trebuie spus ca la Dragon se coboara pe niste colace in forma de floare, de patru persoane, insa dorinta de a cobori cu fata sau cu spatele sta la latitudinea sortii, intrucat colacii sunt rotunzi si n-ai nici un control. Ajungem sus si ne urcam intr-un colac, alaturi de alti doi englezi, tanti salvamar ne impinge, pornim si... nenoricire!! Afurisitul de colac se roteste si eu cobor cu spatele, spre senzatii pe care nu le-am intalnit pana acum si nici nu-mi doresc sa le repet. Intai de toate, ai cateva caderi abrupte urmate de rasuciri, intr-un tub inchis, rugandu-te la Dumnezeu sa nu dai drumul corzilor care te tin pe colac... degetele se inclesteaza si brusc iti aduci aminte toate rugaciunile din copilarie, pe care le spuneai seara, la culcare. Dupa care, plonjezi intr-o cadere care te lasa fara rasuflare si fara greutate (e aproape intr-un unghi de 90 de grade)... pur si simplu simti ca zbori, colacul parca dispare de sub tine iar tu plutesti intr-un neant de adrenalina... Din aceasta cadere intri intr-o palnie uriasa, care te roteste, te ameteste si de face sa-ti pierzi orice simt al orientarii si al respectului de sine. Tipi din toti plamanii! Aici n-am mai rezistat si am trecut de la simple tipete la scandal: cred ca am fost singura care se certa cu toboganul, in romaneste, in timp ce englezii radeau sa se prapadeasca: „fir-ai tu sa fii de Dragon, cine naiba m-a pus sa ma dau, nu te mai opresti o data?? Ca nu mai suport... Opreste-te! ”... iar sotul, galant si ironic, de colo: „Trage frana de mana, iubi, ca se opreste imediat! ”... Pana sa termin eu discutia, am iesit din palnie si am luat-o iar la vale, prin alte rasuciri, ca sa ajungem intr-un final glorios in bazinul de iesire, stropiti generos de o cascada... Cand am coborat din colac, nu ma mai tineau picioarele... tremuram de parca aveam febra galbena. Orice senzatie va puteti inchipui dumneavoastra, citind cele de mai sus, inmultiti-o cu doi, pentru ca tot drumul eu am venit cu spatele... N-as mai repeta experienta nici sa fiu platita pentru asta!

Scapati din ghearele Dragonului, am luat-o agale pe o alee spre Mega Racer... un tobogan cu sase piste de viteza, pe care cobori pe niste saltelute... desi indicat ca fiind de dificultate redusa, viteza de coborare iti da senzatia ca zbori de pe salteluta, nu-i chiar asa de simplu.

De acolo, am pornit spre piscina cu valuri, nu inainte de a trece pe la sezlong pentru a lua ceva bani pentru masa de pranz. La piscina lumea se bucura de niste valuri destul de inalte, care se spargeau zgomotos, dar eu eram destul de ametita ca sa nu mai incerc si asta. Am mers la snack bar si am cautat ceva de mancare... Desi toata mancarea era de tip fast food, marea ei majoritate nu era comestibila. Puiul la rotisor nu era bine facut, cartofii prajiti erau reci si uleiosi, salata nu era preparata, pizza era doar o felie subtire de paine unsa cu ketchup, cu doua bucatele de ciuperca si una de salam aruncate pe ea... Am baut apa si ne-am saturat.

Ultimul tobogan vizitat de mine, de data asta singura (domnul meu a zis ca sta sa ma filmeze) a fost Mekong Rapids. Dupa alta jumatate de ora de stat la coada, alta urcare intr-un colac de patru persoane, alaturi de o familie de spanioli... Cine credeti ca a coborat, din nou, cu spatele pana jos?? MOI! Bine ca nu mancasem la pranz, la cat m-a sucit si aruncat prin tunel, pe pereti, printr-o palnie nebuna, ca sa aterizez intr-o cascada de stropi in bazinul de sosire. Ultimul tobogan, un frate mai lung si mai nou al Dragonului, nu l-am mai incercat, convinsa fiind ca in aceasta vizita la Siam Park toate imi merg cu spatele si n-as fi supravietuit la inca o rasucire!

In final, va recomand sa vizitati Siam Park, e adrenalina pura, insa nu-i intoarceti spatele!

---

VIZUALIZĂRI: 8519 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI