Cu cardul prin Stanbul (jurnal de shopping)

TIPĂREȘTE

Avand shoppingul drept scop declarat al calatoriei, am taiat de pe harta centrul vechi al Inaltei Porti cand am ales locatia hotelului (aveti review-ul la dosar). Data vizitei in Stanbul a fost de asemeni hasurata cu grija-n calindar la inceputul perioadei de reduceri, dupa nebunia costisitoare de Craciun si Revelion. Greu de-nteles de ce unii cheltuie mai mult pe 25 si 1 decat pe 15-16, cand vine leafa.

Cu rezervarile de avion am mai amanat-o putin, tocmai cadeau ceva bombe de la sirieni si nu stiam exact cam pe unde. Dupa ce ne-am convins ca zona de shopping nu a fost afectata, am ales Tarom, ceva mai scump dar de-al nostru (am rare crize de patriotism, dar ma tratez).

Abia picati in bastionul musulman, miez de cultura si bogat negot, am inmanat cuminte mansa catre copilot (in cazul meu colega de pilota) in baza unei strategii temeinic planuite din Paris - micul Paris din Baragan, bien-sur. Fara detalii plicticoase, principul de atac era, pe scurt, „Eu aleg si tu platesti”.

Sacosa, cardul, lista, caciula „ca e frig”, bifatu-le-am pe toate si gata, hai la drum! Iesim rapid in recunoastere, tot pe principiul „Hai ca se termina, nu mai gasim nimic”.

Primul pas, si cel mai greu, e drumul la ATM. Scoatem din prima un teanc solid de barosani locali, cu filigran, decat comisioane dese la sume mici si repetate. Avem acum bistari si galbenei pentru enorm de multe prostioare, complet inutile dar total accesorizante si, culmea, imperios de necesare – femeile inteleg ce spun (doar ele, din pacate!)

Atentie! O suma asa de mare naste pericolul ca Dna Copilot - nume de cod Jupanul- sa reconsidere subit prioritatile calatoriei si sa va ceara dur si oficial rascumpararea pacatelor de casnicie din ultimul deceniu, in aur gras si greu de 18k. In astfel de situatii citati, cu zel si ravna, celebra juruinta a lui Nea Baiazid dupa un triumf ca la Rovine: „Lasam pe data viitoare! ”

Revenim. Odata umplut portofelul cu multa putere de cumparare am inceput cercetarea vecinatatilor. In capul listei si buza hotelului - Istiklal Kadessi, sau, pe brancoveneste spus, Calea Independentei. Adevarat exemplu de manual pentru dorita si visata „fataiala in centru”, zona ofera multiple tentatii pentru infinite vocatii sau inclinatii turistice. Puteti imbina tura de shopping a sotiei cu noua sesiune foto de Facebook a lu' aia mica si desele opriri de realimentare „a lu' tata” - totul intr-un singur pachet, disponibil la pretul unei simple dupa-amiezi. Recomandarea autorului.

Si stradutele laterale merita buchisite pe-ndelete in deplin sens turistic. In dreapta am mirosit zona de peste, tivita de o intreaga ciutura de tarabe si restaurante, toate afisand ca meniu al zilei intreg manualul de biologie marina. La unul din ele am savurat un peste atat de fraged, incat am poposit si-n ziua urmatoare sa regustam minunea. Pe alta fundatura am insemnat cateva baruri cu narghilele in scop de jam-session de final de shopping. De preturi n-as vrea sa vorbesc ca doare!

Pentru plimbari, evitati zona Taksim ca-i devastata rau. Au sapat ca dupa aur, si acum, ca n-au gasit, probabil nu mai stiu cum s-o repare. Nu se pricep la Tetris, asta-i sigur...

Deci, pana la noi ordine si-o noua ordine, evitati postura de talpasi prin zona. Am facut noi pe infanteristii, mai ceva ca la Verdun - ne-am ros pingelele-n noroi si unghiile-n dinti de suparare c-am fost atat de turci la minte. Mai bine calariti metroul si taxiul catre meleaguri mai asfaltate.

Varianta simpla pentru shopping (sau versiunea „LIGHT”) este cea cu nasul la caldura si fundul etalat in mall. Noi am bifat Galeria, Metrocity si Cevanhir dar mai sunt multe. Gasiti marfa si branduri cam cat puteti cuprinde. Sa va dea Domnul ani si bani, si spor la scotocit! In rest, Allah e mare...

Atentie totusi! Ca si la noi, mall-urile lor sunt construite fara cap si coada, de n-ai idee unde esti, pe unde ai fost sau daca mai gasesti iesirea. Ba chiar, in Cevanhir etajele sunt puse invers, intri pe sus, te duci in jos... N-am inteles exact, arhitectura nu e musai apanajul meu. Si poate nici al lor (dar asta nu i-a-mpiedicat sa toarne malluri o duzina-n Bucuresti)

Pentru shopping dedicat si pasional (a se citi pietonal), alegeti versiunea „PRO” cu vizita in Sisli / Nisantasi. Acolo e zona de panzeturi, stofe si matasuri – fara numar. E greu sa nu gasesti ceva ce-ti place, mai greu e poate doar sa cauti.

In Nisantasi e de vizitat - macar atat! - taramul celor grei la punga, adica zona de high-class. Unde Brioni, Zegna, Prada si Vuitton sunt... d-ale casei. Daca aveti zerouri, aici e zona potrivita sa le schimbati pe stima personala. Noi nici macar nu ne-am uitat la preturi, ca era risc de ameteala. Si oricum n-aveam ochelarii de vedere... Am preferat un tur romantic si domol, in pasi de vals, tinandu-ne de mana...

Si, dup-atata scotoceala, tocmeala si cheltuiala, musai sa v-aventurati si-n valurile Bosforului, cu-n vaporas de promenada. Alegeti unul mai mare, ca-i mai redus la pret si mai stabil in mers - deci fara rau de mare pentru mama soacra. Uitati de vanzoleala si inghionteala, croaziera e-un vis frumos, cursiv si odihnitor. Mersul molcom prin valuri balbaite, motorul sforaind domol si molesit, si-o lene ce va toropeste spiritul de lupta – toate vor reinvia acut senzatia de Pierde-Vara avuta in vacanta la bunici, pe vremea lu' tataie. Rasfat total!

Povestea cu „Tax Refund” in Ataturk Aerogara e un dichis turcesc cu miez de pacaleala. Banii se dau la un oficiu in capatul din dreapta, dupa ce-ai obtinut stampila la alt birou in capatul din stanga. Al aeroportului, ca doar calatorului ii sade bine cu drumuri, multe si dese. Stampila o primesti daca-i arati Dlui vames Turcu ce obiecte ai cumparat; dar totul se petrece dupa zona de Check-in, unde taman predasi bagajele cu marafeturi pentru care ceri refund. Ati inteles? Nici eu, sau oricum prea tarziu ca sa primesc ceva moneda inapoi.

Oricum, nu merita. E coada mare pentru un orar concis de scurt, iar Turcu cu stampila e unul singur, plecat intotdeauna la toaleta pentru o treaba foarte personala.

Cam asta fuse si se duse...

In incheiere, pe teme de vesminte, stofe si podoabe de gama masculina, declar ca Roma e mai ieftina si mai bogata in oferte (Milano nu-i la mine-n insemnari, ca nu-l cunosc). Sunt multe destinatii atractive pentru cei cu simtul garderobei, dar pentru obsedati de fashion, cu atestare de la doctor si tone de maculatura glossy, Italia e mama lor, si Dolce si Gabbana al tuturor.

Acolo poti fi sigur ca haina va avea clasa si stil, pe langa guler, maneca si tiv. Amin.

---

VIZUALIZĂRI: 6066 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI