Viena - sfaturi utile

TIPĂREȘTE

Pentru că @Vladix18, cu poveștile lui amuzante și antrenante despre vacanță, mi-a produs un dor deosebit de Viena, și pentru că de-abia m-am întors (de vreo 2 luni) din frumoasa capitală, m-am hotărât să scriu și eu despre unul dintre orașele mele de suflet (alături de Roma și Madrid). Voi amesteca puțin obiectivele văzute și re-văzute anul acesta cu cele văzute în alte vizite mai vechi. Pentru că, așa cum bine observa @Mihai18, orașul ăsta dă dependență, dar rău de tot. Acum, la câte sunt de povestit despre Viena, probabil voi sparge review-ul în mai multe, ca să nu vă plictisiți de mine de tot.

Întâi câteva chestiuni tehnice. Cu cei cărora nu le plac detaliile tehnice, ne vedem la review-ul viitor.

așa cum probabil toți dintre voi știți deja (dar eu amintesc pentru cei care au uitat), ca să circuli pe autostrăzile austriece îți trebuie o vignetă care se lipește în parbriz (exact ca la bulgari). Ce să-i faci, ei nu sunt atât de avansați ca noi sau ca ungurii, să aibă vignetă electronică (noi n-avem drumuri, dar la tehnică suntem tari), nici atât de șnapani ca italienii sau francezii să te taxeze zdravăn la kilometrul parcurs. Vigneta e pe 10 zile.

Recomand cumpărarea ei de pe teritoriul austriac, de la prima benzinărie Shell, la Nickelsdorf, cum intrați pe M1 dinspre Ungaria. Costă 8,9 euro. Dacă o luați de la unguri (sunt înainte de graniță benzinării în Ungaria care vând vignete pentru Austria) costă mai scump.

Anul acesta, la intrarea în Austria era un șantier foarte mare (lărgesc autostrada, sau, mai sigur, reînființează punctul de vamă pentru viitor). Oricum sunt indicatoare cu RastPlatz, care vă scot binișor în afara autostrăzii (GPS-ul face ca polizorul, dar, nici o grijă, pănă la urmă ajungeți unde trebuie și puteți lua vignetă).

Atenție, la Nickelsdorf se vând vignete cu data de început doar în ziua respectivă. Ce faci dacă stai, să zicem, două săptămâni în Austria? Atunci îți vei cumpăra o altă vignetă în continuare de la orice benzinărie din Austria. La alte benzinării poți să specifici ziua în care vrei să înceapă valabilitatea vignetei.

O precizare: după ce te întorci din Austria, vigneta se dezlipește foarte frumos, nu rămâne nici o urmă (marfă austriacă), nu ca cea de Bulgaria, la care și acum râcâi parbrizul și tot sunt semne.

A, și păstrați cotorul vignetei timp de un an, pentru eventuale amenzi venite greșit. Așa scrie la instrucțiuni.

dacă veniți cu mașina, trebuie să aveți în vedere că parcarea este o mare problemă în Viena. Se poate ajunge la situații de genul că plătești 50 de euro camera și 25 parcarea. Există și zone în care se poate parca pe stradă, dar locurile respective sunt foarte vânate și trebuie să fiți într-adevăr norocoși să prindeți unul din ăsta. Noi am fost într-un an, dar nu recomand să vă bazați pe această posibilitate.

În schimb, Viena are foarte bine puse la punct așa numitele Park&Ride, niște parcări imense, supraetajate, cu câteva niveluri desupra solului și câteva dedesubt. Se află de obicei la capetele liniilor de metrou.

Hotelurile au câteva locuri de parcare în față unde tragi pentru descărcarea bagajelor și check-in, apoi duci mașina la acest Park & Ride și vii cu metroul. La plecare se face operațiunea în sens invers.

Un astfel de Prak & Ride imens am văzut la Huttelsdorf, la capătul vestic al liniei de metrou U4, cu cinci nivele supraterane și nu știu câte subterane. Nu l-am folosit, anul acesta am avut hotel cu parcare, deci nu știu să dau un nivel estimativ al prețurilor.

Oricum dacă nu sunteți siguri că e voie de parcat într-un anumit loc nu lăsați mașina. Amenzile sunt usturătoare și dacă ai parcat bicicleta unde nu trebuie, darămite mașina. Și nu mai bine dai banii respectivi pe alte chestii mai faine cum ar fi un muzeu, un vienner schnitzel, o bere rece etc?

Apropos de parcare, mai trebuie menționat următorul aspect: dacă locul de parcare e marcat cu dungi pe asfalt, atunci nu care cumva să lăsați mașina cu roata pe vreuna din dungile respective sau, și mai rău, să le depășiți, că sunteți pasibili de amendă. Acest lucru se aplică și la parcările cu plată, sau te pun să plătești două locuri. La ei nu se acceptă ca la noi să parchezi ca nesimțitul pe un loc jumătate.

O altă particularitate: în anumite parcări veți vedea niște locuri o dată și jumătate de late față de un loc normal și marcate cu o floricică. Nu, nu sunt pentru handicapați, acelea sunt marcate exact ca la noi, sunt „fur Damen”, adică pentru doamne. Doamnelor, nu vă scandalizați, austriacule prevăzător și s-a gândit la toate. Deci dacă nu sunteți o doamnă la volan, ar fi bine să nu parcați acolo.

este super civilizată și, exceptând orele de vârf, nu este aglomerată. Dacă doriți să schimbați banda, doar semnalizați și, în 90% din cazuri, vi se face loc. Am spus în 90% din cazuri, că mai sunt și persoane nou venite sau cu mașini închiriate, care nu sunt obișnuite cu un asemenea nivel de civilizație în trafic. Te obișnuiești ușor cu el și ești șocat când vii înapoi, de îți ia o săptămână să te înveți iar să conduci ca în România.

Pot să vă spun că am pățit ceva de genul: ieșeam dintr-o benzinărie pe un bulevard cu 3 benzi pe sens, la oră de maximă circulație (vineri, la 8:30, când se duc toți la serviciu), și în maxim 50 de metri trebuia să facem stânga, adică să ajungem de pe banda 1 pe banda 3. Am semnalizat (n-am scos mâna pe geam, ca la italieni) și s-au oprit trei benzi de circulație să ne lase să trecem.

Daaar chestia asta e pe bază de reciprocitate, adică vienezul dă de două ori din semnalizare și ți-a și luat fața, deci atenție!

O problemă specială în trafic sunt bicicliștii. Pistele sunt de multe ori pe carosabil, nu pe trotuar ca la noi, și nu sunt întotdeauna pe partea dreaptă. Pe străzi cu sens unic te poți trezi cu ele pe stânga. Deci, feriți bicicliștii că ei nu se prea feresc singuri.

Viena are unul din cele mai bine puse la punct sisteme de transport public din câte am văzut. Sistemul este integrat, adică orice bilet de transport cumperi este valabil pe orice mijloc de transport din Viena: metrou, tramvai, autobuz, troleibuz, inclusiv S-bahn (un fel de trenuri care fac legătura între cartierele mărginașe ale Vienei). Singura condiție este ca ruta respectivă să nu iasă din Viena. Dacă ieșiți, întrebați despre valabilitatea biletelor.

Există bilete de 24, 48 și 72 de ore. Ca idee, un astfel de bilet pe 48 de ore costa anul acesta 13 euro.

Atenție biletele nu sunt de 1 zi, 2, 3, ci de 24, 48, 72 de ore. Adică dacă validezi biletul de 24 de ore azi la ora 16, el e valabil pănă mâine la 15:59. Detalii depre bilete și prețul acestora se pot afla la adresa: wienerlinien.at/eportal3/ ... nnelId/-2000560. Tot pe acest site găsiți și hărți ce pot fi descărcate cu hărțile mijloacelor de transport din Viena. Site-ul are și variantă în limba engleză.

Biletele se pot cumpăra de la automate care există în stațiile mari de metrou. În cazul în care achiziționați un astfel de bilet (short term ticket de 24, 48, 72 de ore), atunci este necesară validarea lui o singură dată la automatele de la intrarea în stațiile de metrou sau la automatele din tramvai sau autobuz, depinde ce mijloc de transport folosești prima dată. Validitatea biletului începe din acel moment și ține 24, 48, 72 de ore, în funcție de ce tip de bilet ați cumpărat. Ulterior nu mai este necesară nici o altă validare, indiferent câte mijloace de transport folosiți.

Mijloacele de transport nu sunt aglomerate, deci folosiți-le cu încredere; cel puțin eu n-am prins niciodată aglomerație în mijloacele de transport în comun în Viena, indiferent de oră sau zi. Timpii de așteptare sunt în general mici. Au afisaje în fiecare stație de autobuz sau tramvai cu orarul mijloacelor de transport care opresc în stația respectivă și îți poți pune ceasul după cum circulă.

Atenție la tipul de zi, că au programe diferite pentru zile de lucru, sărbători, zile de școală etc. La ei școala ține până la 1 iulie și începe la 1 septembrie. În unele stații am văzut și afișaje electronice unde scrie exact cât mai ai de exemplu până vine următorul tramvai numărul x. Afișaje electronice cu timpii de așteptare sunt și în stațiile de metrou.

vienezii, și autriecii în general, nu sunt cine știe ce rafinați în ale bucătăriei, cum sunt francezii sau italienii. Dacă nu ești mare fan vienner schnitzel, atunci în materie de bucătărie nu prea ai ce descoperi pe aici.

Cu ce diferă un vienner schnitzel de unul normal de-al nostru? Prin dimensiune. Adică un vienner schnitzel e cât tigaia și tigăile în Austria se pare că sunt enorme. Sunt în diverse variante: de pui, de porc, de vită, de curcan etc. Și toate se servesc cu „Katoffeln”.

Ca și nemții, austriecii sunt mari fani ai cartofilor și îi pun cam în orice (îi suspectez că îi pun și în Apfel Strudel, dar nu sunt încă sigură).

Există însă și restaurante, mai scumpe e drept, unde poți mânca o friptură de vită de Stiria (Stiria e o regiune din Austria), foarte bună și fragedă, dar cam trebuie să le cauți.

O chestiune cu care nu aveți cum să dați greș sunt cârnații. Recomand așa numiții KaseWurst, cârnați cu brânză (au bucătele de brânză în interior). Aceștia se pot găsi atât la așa numitele WurstelStand (chioscuri care vând cârnați pe stradă), cât și la terase. Un WurstelStand bun se găsește pe o străduță pe lângă domul Sfântul Ștefan. Nu știu exact adresa, că și noi ne-am învârtit un pic până l-am dibuit. Știam că e în zonă și nu ne-am lăsat până nu l-am găsit.

O altă chestie tradițională la ei este supa din găluște de ficat, pentru cine e mai curajos așa, eu n-am fost. Arată destul de ciudat cu găluștele alea negre, cum e ficatul fiert.

La capitolul deserturi nu ratați Apfel Strudel, adică strudelul de mere, obligatoriu, dar obligatoriu servit cu sos de vanilie. Vedeți că au și varianta fără sos, dar n-o recomand decât dacă sunteți la cură, dar chiar și atunci, e concediu, ce naiba, vă puteți permite o nebunie. Am mâncat în mai multe locuri, ștrudelul e bun peste tot, dar sosul e excelent. Aș mânca un butoi, dar mi-e că dau în diabet, sau, dacă scap, risc să nu mai încap pe ușă.

O altă prăjitură tradițională este tortul Sacher. Ăsta e un fel de negresă, cum face orice gospodină de la noi, tăiată în două și pus gem de caise la mijloc și deasupra glazură de ciocolată neagră. Eu nu-l recomand. Eu cred că fac mai bună negresă și nu sunt cine știe ce prăjitureasă. Dar poate nu am nimerit noi cofetăria corectă...

În ceea ce privește băutura, prima recomandare e berea, evident. Local beer, la draft (adică dozator). Nu aveți cum să dați greș. E excelentă peste tot, dar cel mai bine și mai bine căutați terasele ascunse printre blocuri, unde vin localnicii. Aici e și destul de ieftină, adică o bere de 400 ml e în jur de 3,5 euro.

La vinuri e altă poveste. În Viena, și în alte părți din Austria vinul se vinde începând de la 1/8 litri (adică 125 ml). Păi cum adică, e tărie? Cum au ajuns la această cantitate, nu știu. Și costă cât două beri. Da..., dar ți-l aduce în pahar lalea, frapat, pe tavă cu prosop alb, și un pahar de apă alături din partea casei, ca să nu ți se aplece de la atâta alcool. M-am simțit o mare doamnă, ce mai...

Mai precizez că toate vinurile sunt seci sau demiseci. Pentru cei care preferă vinurile dulci, să încerce soiuri de prin alte țări.

La capitolul vinuri veți vedea în meniuri șpriț. Că doar ei l-au inventat și de la ei l-am preluat și noi. Dacă comanzi șpriț, ți se explică amabil ce e șprițul (vin amestecat cu apă carbogazoasă), ca nu cumva să i-l torni chelnerului în cap, că tu ai comandat un soi de vin și el ți l-a adus îndoit cu apă. Ne-a amuzat de fiecare dată explicația primită și mereu le explicam că și la noi se cheamă la fel, că doar tot de la ei vine.

Dar apropos de șpriț, atenție la următoarea capcană: anul acesta, în premieră, ne-au întrebat dacă vrem șprițul cu lămâie. Cîîîhhh! Cum cu lămâie? O fi vreo nouă găselniță în materie, dar noi suntem mai conservatori, așa că ne place clasic, doar cu apă minerală.

Tăriile tradiționale la ei se cheamă șnaps (un fel de țuică, dar mai slabă decât palinca noastră de Ardeal, nu mai zic de aia de Maramureș). Au în jur de 35 de grade. Porția normală e de 20ml și sunt destul de scumpe. Au de diverse fructe. Tradițională e cea de caise (marillen) și are o aromă mai deosebită.

Cafeaua: vienezii sunt mari amatori de cafea. Au cafenele super elegante, cum e Cafeneaua Mozart, de lângă Palatul Hofburg și Muzeul Albertina din centru. Dar cafeaua e bună oriunde. Și o au de foarte multe feluri: cu frișcă sau fără, cu lapte sau fără, mai lungă, mai scurtă, mai tare, mai moale etc.

Prima dată când am intrat într-o cafenea de cartier (că noi, deh, în cartier, nu la Mozart, la Mozart doar privim) și m-au întrebat de care cafea vreau, m-am blocat. Am zis „simplă”. „Adică neagră? ” - m-a întrebat vânzătoarea. Zic da. Și o văd că ia o ceașcă ca de ceai de 250 ml și o pune la espressor. Zic, „ei, pune numai puțin pe fund”. Da’ de unde! A umplut toată ceașca. Și la urmă mă întreabă zâmbitoare: „apă doriți?”. Cred și eu că vreau, la atâta cafeloi. Am stat o oră s-o beau, nu m-am îndurat s-o las, că era tare bună, dar n-am avut nimic, nu tensiune, nu palpitații, m-am simțit perfect. De unde deduc că vienezii știu ei ce știu.

Cam atât pentru azi. Astea sunt chestiunile de bază și regulile de supraviețuire în Viena. În următorul review trecem la ceea ce e cu adevărat de vizitat în Viena, adică la obiective turistice.

---

VIZUALIZĂRI: 8046 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI