Berlin – alte locuri de vizitat, alte lucruri de făcut

TIPĂREȘTE

Aceasta este partea a doua a review-ului despre principalele obiective de vizitat în Berlin. Prima parte o găsiţi aici.

Vă propun să continuăm vizita în Berlin, de acolo unde am rămas în review-ul precedent. Pentru uşurarea descrierii, am ataşat şi aici o hartă pe care sunt marcate prin numere obiectivele despre care vom discuta.

Din Insula Muzeelor putem trece peste peste canalul Kupfergraben, pentru a merge spre centru, pe două poduri. Mai la nord, se poate trece pe Eiserne Brücke, iar la limita sudică a insulei, pe Schlossbrücke. De aici începe celebrul bulevard berlinez Unter den Linden. Pentru început, să rămânem pe latura nordică a acestuia. Prima clădire este:

 Zeughaus (1).

Vechiul arsenal este cea mai veche clădire de pe bulevardul Pe sub tei şi ea a adăpostit un muzeu militar. Restaurată după distrugerile din timpul războiului, clădirea adăposteşte în prezent Deutsches Historisches Museum (Muzeul de Istorie a Germaniei), inaugurat în 1987, la sărbătorirea a 750 de ani de la fondarea Berlinului şi găzduit până la reunificarea Germaniei într-o altă clădire berlineză celebră, Reichstag. Zeughaus se afla în Berlinul de est şi a găzduit până la reunificare un alt muzeu, evident unul cu tentă comunistă, dar cu nume şi temă asemănătoare, Museum für Deutsche Geschichte.

În continuare, lângă Zeughaus, se află

 Neue Wache, Noua Casă a Gărzii (2).

Clădirea Neue Wache, construită în stil neoclasic la începutul secolului al XIX-lea, a fost folosită, aşa cum îi spune şi numele, drept sediul corpului de gardă al prinţului moştenitor al Prusiei, iar din perioada interbelică a devenit Memorialul central al Republicii Federale a Germaniei pentru victimele războiului şi tiraniei. Clădirea este practic goală şi are în plafon, chiar în centru, un oculus, adică o deschidere neacoperită. În mijlocul sălii, chiar sub oculus, se află o statuie, operă a artistei plastice Käthe Kollwitz, intitulată Mutter mit totem Sohn, Mama cu fiul său, mort. Statuia se află permanent în soare, ploaie, sau zăpadă, simbolizând suferinţele populaţiei civile în timpul războaielor.

Mai departe, pe aceeaşi latură nordică a bulevardului ajungem la

 Humboldt-Universität zu Berlin, Universitatea Humbold (3).

Cea mai veche universitate berlineză, fondată în 1810 poartă numele fondatorului său, Wilhelm von Humbold, filozof, lingvist, diplomat, ministru al educaţiei, a cărui statuie se află la dreapta intrării. La stânga acesteia se află statuia fratelui său, Alexander von Humboldt. În curtea din faţa clădirii universităţii se mai află încă trei statui. Chiar pe aleea centrală este plasată statuia lui Hermann von Helmholtz, iar la stânga statuile lui Max Planck şi Theodor Mommsen.

Ajuns aici, am păşit cu emoţie în holul central al universităţii. Chiar în faţă, o scară de marmură neagră urcă spre primul nivel. Interesant este că, pe fiecare treaptă, este montată o plăcuţă de alamă, pe care scrie Vorsicht Stufe, asta însemnând aproximativ Uită-te pe unde calci. La un moment dat, scara se desface în două, spre stânga şi spre dreapta, continuându-şi apoi urcuşul spre nivelul superior. În acest loc, pe peretele vertical ce se ridică în faţa vizitatorului, placat cu plăci de marmură roşie, este scris cu litere aurii ceva foarte cunoscut mie şi celor din generaţiile educate în epoca comunistă:

Die Philosophen haben die Welt nur verschieden interpretiert; es kommt aber darauf an, sie zu veranderrn.

Este vorba de o frază celebră, din lucrarea lui Karl Marx, Teze despre Feuerbach, care în traducerea în limba română sună aşa:

Filozofii n-au făcut decît să interpreteze lumea în diferite moduri; important este însă a o schimba.

Aşa începea orice curs de filozofie marxistă (sau materialist-dialectică, dacă vă place mai mult). Evident, această inscripţie datează din vremea comunismului. Interesant este însă că nemţii nu s-au grăbit (şi am constatat acest lucru şi cu alte prilejuri) să şteargă orice urmă a trecutului, ci au lăsat să decidă timpul. Este clar, ei văd lucrurile diferit, cu mai puţină încrâncenare, dar cu mai multă înţelepciune. La noi nu am auzit de vreo casă memorială al lui Ceauşescu, Gheorghiu-Dej, sau Lucreţiu Pătrăşcanu, dar am văzut la Trier muzeul Marx, organizat chiar în casa în care acesta s-a născut (Trier este un oraş care se găseşte în vestul Germaniei şi nu a suferit nicio influenţă sovietică...). Chiar şi numele actual al universităţii berlineze datează din 1949, fiind cel atribuit de către comunişti.

Holul de la primul nivel poartă pe pereţii săi portretele celor mai mari oameni de ştiinţă germani, care au trecut, într-un fel sau altul, prin Universitatea Humboldt şi dintre care îi numesc doar pe cei mai cunoscuţi: primul cancelar german, von Bismarck, filozofii Feuerbach, Fichte, Hegel, Schopenhauer, Schelling, Marcuse, poetul Heine, fizicienii Wien, Kirchhoff, Franck, Gehrcke, von Helmholtz, Heinrich Hertz, Gustav Ludwig Hertz, von Laue, Einstein, Planck, Born, Heisenberg, Schrödinger, Lise Meitner, Bothe, chimiştii Haber, Hahn, matematicianul Weierstraß, medicul Koch, compozitorul Mendelssohn Bartholdy, dar şi întemeietorii filozofoei marxiste, Marx şi Engels şi fondatorul Partidului Comunist German, Karl Liebknecht. 40 de laureaţi ai Premului Nobel sunt afiliaţi universităţii germane.

De-a lungul holului, pe partea dinspre bulevard, se întinde o sală lungă. Este sala Senatului, în care mi-am aruncat şi eu privirile şi am rămas surprins, pentru că nu arată ca o sală de şedinţe (vezi foto).

Trecând pe partea opusă a bulevardului, găsim şi aici clădiri istorice frumoase şi, paradoxal, noi. Prima dintre ele, chiar lângă Schlossbrücke, este:

 Alte Kommandantur, sau Kommandantenhaus (Vechea Comenduire) (4).

Clădirea a fost practic complet distrusă de bombardamente, în locul ei autorităţile comuniste construind sediul Ministerului de Externe al RDG. După reunificare, clădirea a fost demolată şi pe locul ei a fost construită actuala clădire, care reproduce identic, cel puţin la exterior, clădirea originală a Vechii Comenduiri, în stil neorenascentist. Construcţia aparţine grupului care a şi construit-o, Bertelsmann AG, grupul multimedia care deţine, printre altele, televiziunea RTL şi editura Random Hause. Interesant este faptul că, în lipsa unor planuri, clădirea a fost reconstruită pe baza fotografiilor şi a diferitelor mărturii.

O soartă asemănătoare a avut şi clădirea alăturată,

 Kronprinzenpalais, Palatul Prinţului moştenitor (5),

în prezent, aceasta găzduind un centru expoziţional de artă. Undeva, mai în spate, se găseşte Friedrichswerdersche Kirche, prima biserică din Berlin construită în stil neogotic, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În prezent, după ce a fost refăcută, ca urmare a importantelor distrugeri suferite în bombardamente, ea a fost transformată în muzeu, parte a Ansamblului Muzeelor de Stat din Berlin, găzduind colecţia de sculptură germană din secolul al XIX-lea, parte a muzeului Alte Nationalgalerie.

Cea de-a treia clădire este una mult mai impozantă şi mai importantă:

 Staatsoper Unter den Linden, Opera de Stat din Berlin (6).

Clădirea datează de la jumătatea secolului al XVIII-lea şi a suferit şi ea, bineînţeles, efectele războiului, dar a fost reconstruită în forma iniţială. De Opera de Stat se leagă indisolubil numele lui Richard Strauss şi al lui Herbert von Karajan, doi dintre Staatskapellmeister-ii celebri, dar aici au dirijat, cântat, sau dansat, multe nume celebre ale muzicii clasice.

Staatsoper se află pe latura estică a unei pieţe largi, situate faţă în faţă cu Universitatea Humboldt:

 Bebelplatz, Piaţa Bebel, sau Opernplatz, Piaţa Operei (7),

aşa cum s-a numit ea până după război. Numele actual vine de la August Bebel, unul dintre fondatorii Partidului Social Democrat German, cel mai mare partid de stânga german, care a dat nume celebre pe lista cancelarilor Germaniei, precum Willy Brandt şi Gerhard Schröder.

Pe latura vestică a Pieţei Bebel se găseşte o altă clădire istorică, aflată în reconstrucţie în timpul vizitei noastre:

 Staatsbibliothek zu Berlin (8),

cea mai mare şi mai importantă bibliotecă academică germană, cu peste 11 milioane de cărţi, din care peste 200.000 sunt foarte rare. Nu mai puţin valoroase sunt şi manuscrisele autografe ale marilor compozitori Bach, Mozart şi Beethoven. Multe piese valoroase ale bibliotecii au fost înstrăinate ca “pradă de război”, în Rusia şi Polonia.

Piaţa Bebel a rămas în istorie şi din cauza unui eveniment oarecum ciudat şi tragic. La 10 mai 1933, aici s-a desfăşurat o ceremonie de ardere a unor cărţi de către membri ai organizaţiilor naziste de studenţi şi tineret. Printre autorii ai căror cărţi au fost arse se numără Thomas Mann,  Erich Maria Remarque,  Heinrich Heine,  Karl Marx, autori ce nu conveneau deloc propagandei naziste. Ceva asemănător s-a petrecut şi la noi, prin anii ’50, doar că nu s-au ars cărţi, ci ele au fost trimise la retopit.

Pentru a nu uita acea noapte (la propriu şi la figurat), în mijlocul pieţei Bebel se găseşte un loc special. O fereastră de sticlă, orizontală, se deschide în caldarâm şi prin ea putem privi într-o bibliotecă pustie, cu rafturi goale. Alături, pe o placă metalică stă scris:

In der mitte dieses platzes verbrannten am 10 mai 1933 nationalsozialistische studenten die werke hunderter freier schriftsteller, publizisten, philosophen und wissenschaftler. (În mijlocul acestei pieţe, la 10 mai 1933,  studenţii naţional-socialişti au ars lucrările a sute de scriitori,  publicişti,  filozofi şi oameni de ştiinţă independenţi.),

iar pe o alta, un citat de pe la 1820, din Heinrich Heine:

Das war ein vorspiel nur dort wo man bücher verbrennt,

Verbrennt man am ende auch menschen.

(A fost doar un preludiu, când acolo au ars cărţi

Şi au sfârşit prin a arde oameni.)

Foarte potrivite cuvintele personajului lui Heine, Hassan, din tragedia Almansor, chiar pot părea drept o profeţie, deşi ele au fost scrise referitor la cu totul alt eveniment; dar sunt dovadă a faptului că istoria se repetă şi oamenii nu învaţă nimic din ea …

Cei mai curioşi, care vor să vadă o listă a cărţilor arse atunci, o pot vedea la această adresă:

de.wikipedia.org/wiki/Lis ... %C3%BCcher_1933.

Deşi este în germană, lista este uşor de consultat, chiar şi de către cei care nu cunosc această limbă.

În colţul sud-estic al pieţei, puteţi admira şi vizita o frumoasă biserică catolică,

 Sankt-Hedwigs-Kathedrale, Catedrala Sf. Hedwig (9).

Ea a fost construită în secolul al XVIII-lea, având ca model Panteonul din Roma, dar forma actuală, ceva mai simplă, este cea de după reconstrucţia ce a urmat distrugerilor din timpul războiului.

Şi dacă tot aţi ajuns aici, faceţi un mic ocol: de pe Hedwigskirchgasse, străduţa dintre Catedrala Sf. Hedwig şi luxosul Hotel de Rome, ieşiţi în Französische Straße; mergând spre vest, la prima intersecţie ajungeţi într-un loc unde pur şi simplu vi se taie respiraţia. Este

 Gendarmenmarkt (10),

unul dintre cele mai minunate şi mai maiestuoase locuri din Berlin, cea mai frumoasă piaţă berlineză, după părerea mea.

De formă dreptunghiulară, cu laturile mari orientate pe direcţia nord-sud, piaţa îşi trage numele de la faptul că aici, în inima cartierului protestant, prin secolul al XIX-lea, se afla o cazarmă a regimentului prusac format din hughenoţi (francezi protestanţi, refugiaţi în Prusia), un fel de “Legiune străină” a armatei prusace.

Pe latura vestică se află o clădire impunătoare,

 Konzerthaus Berlin (11),

construită la începutul secolului al XIX-lea. Este cea mai “tânără” clădire din Gendarmenmarkt şi scopul iniţial a fost cel de teatru. Între timp, a devenit sală de concerte.

Pe latura sudică se află o altă construcţie deosebită,

 Deutscher Dom, Catedrala Germană (12),

la origine o biserică reformată evanghelică, transformată, după reconstrucţia ce a urmat războiului, într-un muzeu: Wege, Irrwege, Umwege - die Entwicklung der parlamentarischen Demokratie in Deutschland , privind istoria parlamentarismului german.

Faţă în faţă cu Deutscher Dom, pe latura nordică a pieţei, se află

 Französischer Dom, Catedrala Franceză (13),

la origine o biserică protestantă a hughenoţilor francezi refugiaţi în Berlin.

Şi ei i-a fost schimbată destinaţia iniţială, adăpostind în prezent Muzeul Hughenot. În plus, aici puteţi urca în turn pe o scară în spirală (nu există lift), până pe platforma deschisă, de unde se poate admira o frumoasă privelişte a pieţei şi a centrului Berlinului.

Fac aici o mică paranteză. Profanarea bisericilor, adică transformarea lor în locuri păgâne, laice este un obicei francez (vezi Panteonul parizian) şi, ceva mai recent, dar mult mai amplu, rusesc (vezi Biserica Învierii şi Catedrala Sfântul Isaac, din Sankt-Petersburg şi bisericile Kremlinului moscovit). În cazul celor două biserici berlineze, transformarea lor în muzee este urmarea unui act de cedare a construcţiilor şi transmitere a proprietăţii lor către stat, de către comunităţile religioase respective, deci un act deliberat, conştient şi nu impus din exterior.

În mijlocul pieţei, se poate admira o frumoasă fântână (acum fără apă), decorată cu un grup statuar deosebit, datând din 1871, care îl reprezintă pe marele poet şi dramaturg romantic german Friedrich von Schiller.

În colţurile piedestalului de la baza statuii se află patru figuri alegorice feminine, ce simbolizează poezia,  teatrul,  filozofia şi istoria.

Revenind în Bebelplatz, din colţul nord-vestic al acesteia, putem porni pe aleea de sub tei a bulevardului berlinez

 Unter den Linden (14).

Chiar la capătul estic al acesteia se înalţă statuia ecvestră a lui Friedrich der Große , Friedrich cel Mare, regele reformator al Prusiei. Plimbându-ne “pe sub tei”, de-o parte şi de alta a aleii putem admira mai multe construcţii cu arhitectură deosebită, mai vechi, sau moderne, adăpostind birouri oficiale, sedii ale unor firme, magazine etc.

Pe latura de nord, de la est la vest se înşiră, printre altele, Staatsbibliothek zu Berlin (aflată în restaurare la data vizitei noastre), clădirea de birouri Kaiserhöfe, fostul sediu al Ministerului Comerţului Exterior al RDG, în prezent adăpostind birouri parlamentare, fosta ambasadă a Poloniei, Muzeul Madame Tussauds şi Ambasada Ungariei.

De pe latura sudică amintesc Komische Oper Berlin şi impresionantul complex de clădiri care adăposteşte Ambasada Federaţiei Ruse, Misiunea Comercială Rusă şi sediul companiei aviatice ruse Aeroflot. Clădirile sunt construite după război, pe locul fostei ambasade ruse din vremea ţarilor.

La capătul bulevardului se intră în Pariser Platz, Piaţa Parisului, al cărei nume datează de la ocuparea Berlinului de către Napoleon, în 1814. Evident, în această piaţă se află şi Ambasada Franţei, într-o clădire construită după reunificare, pe locul fostei ambasade, distruse în timpul războiului.

La estul Pieţei Parisului, practic fără nicio delimitare de aceasta, începe Platz des 18. März, Piaţa 18 Martie, al cărei nume se referă la Revoluţia germană de la 1848. Piaţa este dominată de

 Brandenburger Tor, Poarta Brandenburg (15),

simbolul berlinez unanim recunoscut în întreaga lume, mai ales după episodul căderii zidului Berlinului.

La sudul acesteia se află Ambasada SUA.

Din latura vestică a porţii, se întinde

 Großer Tiergarten (16),

cel mai mare parc berlinez, al cărui nume (în traducere literal, marea grădină zoologică) i se trage de la numeroasele statui de animale, pe care le puteţi găsi aici. Iniţial, parcul a fost amenajat ca teren de vânătoare, iar de la jumătatea secolului al XVIII-lea a căpătat destinaţia actuală, de parc public.

Parcul este tăiat în două de Straße des 17. Juni (strada 17 Iunie), care îl străbate de la est la vest. Până la război, strada se numea Charlottenburger Chaussee, numele actual venind de la Tag der Deutschen Einheit, Ziua Unităţii Germane, sărbătorită în Germania de Vest până la reunificare la 17 Iunie. După reunificare, Ziua Unităţii Germane este şi sărbătoarea naţională a Republicii Federale, 3 octombrie, data reunificării oficiale, în 1990.

La jumătatea străzii 17 Iunie se află Große Stern (Marea Stea), o piaţă în mijlocul căreia se înalţă Siegessäule, Coloana Victoriei, ridicată pentru comemorarea victoriei Prusiei asupra Danemarcei, în 1864. La data vizitei noastre, era îmbrăcată în întregime în schele, aşa că nu am o fotografie de aici. Iniţial, coloana a fost amplasată în faţa Reichstag-ului, dar ea a fost mutată în locul actual de către Albert Speer, în cadrul planurilor megalomane ale lui Hitler de reconstrucţie a Berlinului. Vedeţi cumva o asemănare cu un alt personaj, care şi-a propus reconstrucţia Bucureştiului?

Parcul este mărginit la nord de cursul sinuos al râului Spree, dincolo de care, undeva în apropiere, se găseşte şi Kleiner Tiergarten, mica grădină zoologică.

În sud-vestul parcului se găseşte celebrul

 Zoo Berlin,

adevărata Grădină Zoologică din Berlin, un obiectiv must-see al capitalei germane.

De asemenea, undeva, spre capătul estic al străzii 17 iunie, se află

 Sowjetisches Ehrenmal, Memorialul Sovietic de Război,

un monument impresionant, cum se găsesc prin multe locuri prin care au trecut şi au luptat trupele sovietice în Al Doilea Război Mondial (nu este singurul de acest fel în Berlin). În legătură cu acest monument, interesant este faptul că, deşi se afla în zona Berlinului de Vest, în epoca comunistă la el făceau de gardă soldaţi sovietici aduşi din 4 în 4 ore, de la corpul de gardă situat la poarta Brandenburg. Acum, monumentul se află în grija Primăriei Berlinului.

Din Piaţa 18 Martie, la aproximativ 100 m spre nord, se ajunge într-un alt loc cu încărcătură istorică, Platz der Republik, Piaţa Republicii, unde se află

 Bundestag (17),

clădirea Parlamentului Federal German, cunoscut şi sub vechiul nume, Reichstag. Deşi am vizitat (parţial) impresionanta clădire, nu am să intru în amănunte, pentru că mai există descrieri detaliate ale acesteia (vezi impresii). Doar o precizare aş adăuga: dacă doriţi o vizită mai amplă, care să includă şi sala de şedinţe, trebuie să faceţi o rezervare prealabilă on-line (bundestag.de/htdocs_e/visits/index.jsp)

Oricum, chiar şi fără această rezervare, măcar o vizită pe terasa şi domul de pe acoperişul clădirii merită a fi făcută, măcar pentru minunata privelişte asupra oraşului.

La nordul clădirii Parlamentului German, spre râul Spree, se găsesc numeroase clădiri moderne, aparţinând administraţiei federale germane.

Simetric cu Bundestag-ul, faţă de Strada 17 iunie, este situată

 Potsdamer Platz, Piaţa Potsdam (18),

unde se găsea un punct de trecere prin Zidul Berlinului spre Potsdam. Aici se găseşte şi Sony Center, despre care a scris Michi , aici

Din Piaţa Potsdam, trecând prin Leipziger Platz şi mergând spre est pe Leipziger Straße, se ajunge la intersecţia cu Friedrichstraße. Mergând spre sud, pe această stradă, la a treia intersecţie, cea cu Zimmerstraße, se află celebrul Checkpoint "Charlie", singurul punct de trecere terestră prin zidul Berlinului pentru cetăţenii străini (alţii decât cetăţenii est-germani, sau vest-germani). Aici este un loc vizitat permanent, mult kitsch şi turism ieftin (nu din punctual de vedere al banilor!), dar în apropiere se găsesc şi alte obiective. Dacă vreţi să faceţi un zbor cu balonul deasupra Berlinului, mergeţi până la intersecţia următoare, dintre Zimmerstraße şi Wilhelmstraße, unde se găseşte Welt-Balloon, din nacela căruia, pentru 19 euro, puteţi să priviţi timp de 15 minute, de la 150 m înălţime, o frumoasă privelişte a Berlinului. Tot în aceeaşi intersecţie se găsesc şi alte obiective, dintre care cel mai important este muzeul Topographie des terrors.

Un ultim loc despre care vă pot spune câte ceva, pentru că AmFostAcolo, este:

 Palatul Charlottenburg,

situat în vestul Berlinului, pe Spandauer Damm.

Palatul a fost construit de către Friedrich I al Prusiei, pentru soţia sa, de la care îi vine şi numele, la sfârşitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea. La parter se află somptuoasele apartamente, în stil baroc, ale cuplului princiar, Galeria Strămoşilor, cabinetul cu Porţelanuri şi Capela. La etaj se află apartamentele lui Friedrich Wilhelm al IV-lea şi colecţia de argintărie şi servicii de porţelan.

În aripa nouă a palatului se găsesc apartamentele lui Friedrich cel Mare, Friedrich Wilhelm al II-lea şi Friedrich Wilhelm al III-lea

Nu insist prea mult, pentru că palatul a fost foarte bine descris de Michi, aici.

Palatul dispune şi de un mare şi frumos parc, unde nu trebuie ratat Mausoleul construit în 1810 pentru regina prusacă Luise, soţia lui Friedrich Wilhelm al III-lea, moartă la vârsta de 34 de ani, Noul Pavilion şi pavilionul Belvedere. În Mausoleu se găsesc sarcofagele de marmură în care îşi dorm somnul de veci regina Luise, regele Friedrich Wilhelm al III-lea, Împăratul Wilhelm I şi împărăteasa Augusta.

Castelul şi parcul lui pot fi privite de către orice vizitator drept o “avanpremieră” a complexului Sanssouci, din Potsdam. Eu vă recomand ca, odată ajunşi în Berlin, să nu rataţi cu niciun chip acest frumos palat şi parc.

Cam asta ar fi, pe scurt, lista obiectivelor ce pot fi vizitate în centrul Berlinului (Berlin-Mitte). Evident, dacă veţi căuta mai profund, veţi găsi multe altele, cu nimic mai prejos, dar pentru asta, e nevoie de mai mult timp petrecut în capitala germană, despre care, după ce o veţi vizita, veţi putea spune că nu e cu nimic mai prejos decât Parisul, sau orice alt oraş din lume.

Până la vizită, ca să vă conving, sau măcar să vă dau un prim imbold de a vizita Berlinul, vă invit să priviţi fotografiile ataşate. Sunt multe, dar să ştiţi că selecţia a fost foarte dificil de făcut.

---

VIZUALIZĂRI: 6410 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI