Sevastokrator - inca un concediu reusit in Bulgaria

TIPĂREȘTE

Boierie.

en.wikipedia.org/wiki/Sebastokrator

Daca as alege un singur cuvint care sa defineasca sejurul, asta ar fi.

Dar sa o iau de la inceput, cu criteriile alegerii hotelului:

- sa fie o zona insorita in perioada dorita

- sa aiba piscina

- pretul

- marimea piscinei

- mincarea sa fie buna

- piscina cit mai libera

- sa aiba camera pentru noi - cit mai mare

- suficient loc de barzaunit in imprejurimi cu un copil de 6 ani

Si, pentru ca nu ne-au multumit conditiile de la mare, Brasov, Vidin, am ajuns in Arbanasi.

Sejurul a inceput cu un ocol prin Hotnitsa, sa vada bizonii cascada. Inevitabil, am gresit drumul, asa ca am intrebat doi taietori de lemne cum sa o scoatem la liman. M-am facut de ris cum nu ma asteptam: in loc sa raspunda bulgarei mele de balta, cei doi s-au consultat intii intre ei intr-o limba pe care n-am putut-o identifica, apoi mi-au raspuns intr-o engleza fluenta.

Odata ajunsi la locul precizat, restul a decurs fara surprize, conform indicatiilor de pe AFA. -vezi impresii

Surprize au fost insa la hotel.

Era un miros ciudat in camera si - fire simtitoare - am decis ca-l pot ignora daca nu e permanent. N-a fost, doar ca din cind in cind venea un miros ce ne reamintea ca boierii n-aveau wc cu canalizare. Sau, daca aveau, mai pateau cite o rusine din cauza instalatiei.

Adevarul e ca principalul motiv pentru care am ignorat aspectul este ca eu sufar cel mai tare din cauza mirosurilor, si am deja suficiente concedii pe constiinta incit sa incerc sa mai las si de la mine.

Camera avea un pat mai mare decit celalalt, asa ca n-a fost nevoie de patut suplimentar. Economieeeee!

Aceeasi bucurie am avut-o si cind am vazut preturile de la restaurant, si cind am dat de gustul mincarii.

Evident, a urmat piscina. Am defilat in chiloti prin restaurant, am ajuns la nivelul -2 si-am intrat in piscina, spre bucuria ospatarilor ce s-au strins ciopor la terasa, sa vada daca noi chiar intram. Erau 27 de grade afara, asa ca am intrat si-am inotat cu cea mai mare viteza avuta vreodata, afisind in acelasi timp un zimbet larg. Intepenisem asa. Am fost atractia hotelului timp de doua zile, de veneau clienti si din Veliko Tarnovo sa ne admire jucind polo in piscina noastra particulara.

Apoi inca un cuplu a prins curaj, si-au luat costume de baie si au zimbit din apa cu acelasi rictus.

Doar ca ei intrau la alte ore, cind apa era ceva mai rece.

Apoi s-au facut 24 de grade afara, era nor si vint, lumea venea la restaurant in pulover, iar o tinara la vreo 18 ani avea chiar si o gluga imblanita la vesta. S-au atirnat de terasa si clientii alaturi de chelneri, dar n-am apucat sa vad pancartele cu notele aferente intrarii noastre spectaculoase in peisaj (intre timp am descoperit intrarea separata, direct la piscina, dar era incuiata atunci, chiar nu se asteptau sa o foloseasca cineva). Am vazut doar gura cascata a bunicii tinerei de mai sus, si cum o tineau sa nu cada de la terasa, atit de mult se aplecase ca sa ne vada mai bine.

Am fost mentionati in cartea de aur a hotelului cu textul: "si era apa din piscina atit de rece, de le crapa clientilor smaltul dintilor jucindu-se intr-insa". Era, totusi, septembrie...

Am revenit in piscina in penultima zi, si apa mi s-a parut calda (26 grade afara, iar noi antrenati la 24). Am masurat (desi ma consider mai degraba un plutitor decit un inotator), si puteam parcurge bazinul din 4 "visliri" pe latime sau 10-12 pe lungime. Intre timp a mai aparut un cuplu la plaja si balaceala.

Apa a fost in general curata, a mai fost nevoie sa resuscitam cite o viespe sau un fluture, iar la ultima vizita (ceva mai devreme decit de obicei) am si solicitat o curatare a bazinului inainte de a-l folosi.

EDIT: linga piscina e si un bar dedicat, dar a fost neutilizat pe intreaga durata a sejurului. La maxim 3 inotatori in piscina (noi) si 5 oameni la plaja (tot noi + inca un cuplu), nici nu avea sens...

Mincarea la restaurant mi s-a parut buna, iar dupa doua zile - intrigat fiind sa vad pe o masa de la nivelul -1 o mincare ce nu se regasea in menu-ul de la terasa noastra - mi-am dat seama ca am mincat in lobby-bar si ca e un menu diferit. Bucatarii, insa, aceiasi.

Asa ca am incercat sa "gatam" si celalalt menu, dar n-am avut sanse, erau muuuult mai multe optiuni. Ne-am straduit totusi. Apa ne facea pofta de mincare, ajunsesem la 4 mese / zi (ca doar nu ne costa mai mult decit prinzul din Sveti Vlas + ce mai luam din supermarkets in completare).

Iar inevitabilul s-a produs dupa 3 zile si un program gen "trezit, mincat, plimbat, mincat, piscina, mincat, dormit, mincat, dormit" in ziua anterioara. Fara alte activitati decit cele mentionate!

Ei, bine, m-am trezit cu greturi matinale. M-am dus la baie, m-am uitat in oglinda, si se intimplase fix ce-mi era mai teama: eram gravid. Sistemul meu digestiv nu putea combate pe cit putea dantura.

Adept al masurilor radicale, in loc de mic dejun am cerut un coctail "Tropical" ce s-a dovedit a fi facut din sucuri la cutie in loc de suc din fructe, si am plecat la o "plimbarica" de 9 km.

Plimbarea mi-a rezolvat partial problema, pentru ca fie problema initiala, fie coctail-ul (n-am idee pe cine sa dau vina mai intii) si-a aratat puterea printr-o febra + deranjament la stomac.

"Semn bun", m-am gindit eu. "Cea mai sigura metoda de slabire e cea indiana, dizenteria". M-am cutremurat la gindul din urma asa ca am apelat la dulapiorul de medicamente aflat in dotarea camerei.

Acesta cuprindea doua fiole de spirt medicinal rusesc, de uz intern, doua flacoane cu eticheta rosie, pe care scria "Gioni Plimbaretul", doua doze efervescente de Cola si niste substante a caror intrebuintare n-am reusit s-o ghicesc: ciocolata Milka, sticksuri si alune.

Mi-am rugat sotia (ca doar e medic) sa pregateasca doza de atac. A picurat cu grija 5 lingurite dintr-un flacon cu Gioni intr-un pahar, a completat pina la jumatate cu cola, si a iesit Altceva-Libre (pentru Cuba Libre trebuia rom, nu Gioni). M-am strimbat putin, ca la orice medicament, am inghitit si m-am culcat. Am continuat tratamentul in restul zilei (dar fara cola), pentru ca oricum organismul nu voia sa retina nimic altceva.

Intre timp am fost vizitat de femeia de serviciu, catre care am gemut tinindu-ma de burta: "samo bocluc" (doar gunoiul). A zis "Dobre" (desi nu ma cheama asa, cred ca asa le spun bulgarii strainilor), a prestat apoi a turuit ceva rapid. "Ne razbiram", am ridicat eu din umeri. A preluat initiativa si mi-a mai lasat un sul de hirtie igienica, apoi mi-a deschis larg usa de la balcon.

A doua zi am continuat sa ma tratez: o banana dimineata, o plimbare dupa, o bere in loc de prinz (ah! aici m-a tratat fi-mea, nutritionista lu' taticu') si una la cina + niste cartofi taranesti.

Complet refacut, m-am bucurat apoi pe deplin de calitatile bucatarilor, dar mai cu masura.

Pizza a fost mai buna decit prin alte locuri din Bulgaria (VT, Sveti Vlas, Ruse), dar era pe lista suspectilor, alaturi de clatite si lacomia mea, asa ca le-am sarit.

Nu i-am crezut pe mai experimentatii colegi AFA in privinta prajiturilor bulgaresti, asa ca a trebuit sa ma conving si singur de adevarul spuselor lor. Alta data o sa incerc sa nu mai fac :)

In schimb am descoperit Melba in penultima zi: bucati de fructe peste care se pune inghetata (care mi s-a parut mai buna decit cea simpla), in care se infig subtiri bucati de mar stropite cu sirop. Cit pe-aci sa-mi prelungesc sederea :)

Ospatarii in general atenti, cu foarte mici scapari, iar notele de plata m-au facut de fiecare data sa casc ochii mari si sa mai pun niste bani la loc in portofel.

La restaurantul aferent lobby bar nota de plata soseste odata cu bauturile, iar la comenzi ulterioare sosesc alte note de plata - atentie! - cu totalul.

La restaurantul clasic si notele sint clasice :)

Daca tot am adus mai sus vorba de femeia de serviciu, sa completez lista activitatilor acesteia: prosoape noi (asta daca nu cumva doar le-a calcat si aranjat :D) si hirtie igienica zilnic, lenjeria de pe paturi schimbata la doua zile. Ah, si saltelele - dar ce saltele! ultraortopedice - aveau 20 cm grosime si te puteai foi in voie, nu-i deranjai pe ceilalti. Un singur prosop a avut probleme, probabil scapasera o pisica prin depozit.

Baia am putut-o admira pe indelete: mare, cu dusul separat printr-o usa glisanta, finisaje atent lucrate - ca si tot restul hotelului, de altfel. Chiuveta tot mare, doua sapunele, doua sticlute de sampon si o casca de baie la sosire, si cind eram singur in camera si rasuceam LCD-ul spre usa de la baie, ma puteam uita si la TV. Asta daca nu ma multumea muzica revarsata din difuzorul din tavan (pariez ca au avut inainte plingeri legate de vecinii care maltrateaza "O sole mio" la dus").

La ce va mai puteti astepta in hotel daca va cazati cind trebuie:

Spre bucuria noastra, am prins o sarbatoare nationala in timpul concediului: Unirea. Pe linga alte distractii, la care am ajuns singuri si pe care le voi prezenta intr-un alt articol, gazda ne-a fericit si cu muzica live.

Adusese o dizeuza micuta, ce miortzaia la microfon citind versurile dintr-o carticica, iar DJ era o domnisoara ce prestase mai devreme la receptie. Fi-mea a apreciat si a aplaudat, eu - un domn respectabil - m-am pastrat neutru.

Toate bune pina cind au ajuns la o melodie ruseasca. Unul dintre rusii de la masa alaturata a tisnit din scaun, a alergat pina la cintareata, i-a smuls microfonul si a inceput sa cinte cu o voce calda, profunda. Entuziasmat de aplauzele tuturor comesenilor, a inceput sa strige in microfon, dar si-a revenit rapid.

Dupa incheierea melodiei, a aparut val-virtej responsabila stabilimentului: "cine-a cintat?" (am presupus eu ca a intrebat). I-a fost aratat rusul. "Maladetz!" a izbucnit ea catre el, si a continuat cu insultele: "Bravo!". Ne-am facut mici, nu cumva sa ne certe si pe noi ca l-am aplaudat.

"O nunta ne lipseste" am zis eu. Cred ca doamna respectiva a inteles romana, pentru ca a doua zi au inceput pregatirile de nunta.

Curtea e facuta astfel incit sa permita accesul, printr-o portita separata si o alee pietruita ce strabate tapsanul din curte, catre biserica/manastirea Sf. Nicolai. De acolo a aparut alaiul nuntasilor, iar nunta a tinut pina la miezul noptii, cind s-a inchis restaurantul.

Nunta s-a tinut in restaurant-interior, pe care oricum nu-l foloseau clientii hotelului, toti preferind terasele. Muzica din interior era alta decit cea din exterior, si - culmea - nu se amestecau. Totul a fost discret, cu exceptia artificiilor, de care ne-am putut bucura cu totii (si au fost din belsug).

Din camera (fix deasupra restaurantului!), insa, se auzeau scaunele hirjiindu-se, tocurile pantofilor tacanind la hore, muzica si telefonul bucatarului ce primea si comenzile de la lobby bar (da, se faceau prin telefon de catre chelnerite). Dar noi am adormit si-asa :)

Inainte de plecare, doamna respectiva ne-a mai facut o surpriza: incepuse in restaurant o pregatire pentru un botez sau o petrecere, scaunele erau imbracate in huse si legate cu panglici, mesele erau ornate, iar una dintre mese prezenta si citeva buchete de flori.

M-am dus la ea, mi-am exprimat regretul ca nu putem participa si la bairamul asta, dar ca apreciem perfectiunea saptaminii petrecute deja acolo. Ne-am despartit zimbindu-ne, stringindu-ne miinile si multumindu-ne reciproc.

Ah! era sa nedreptatesc, prin omisiune, receptia.

Programare la jacuzzi pentru fetele mele, chemat taxi, cautat incarcator Samsung pentru moa, zimbit permanent...per total, si-au facut treaba.

Noi ne-am simtit bine acolo, ceea ce doresc tuturor ce-i vor mai vizita.

---

VIZUALIZĂRI: 2606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI