Raport pret/calitate excelent

TIPĂREȘTE

Am ajuns in Bodrum si ne-am indreptat catre Gumbet, acolo unde era situate hotelul nostru. Cu tot GPS-ul si indicatiile turcilor, nu am ajuns foarte usor la Sami Beach (ne-am invartit de vreo 3 ori la o distanta de cateva zeci de m de hotel) Strazi stramte si aglomerate si sensuri unice…

Cand am ajuns la hotel am parcat masina in parcarea hotelului (o parcare destul de mica de altfel). Un angajat al hotelului mi-a cerut cheile masinii dupa ce am parcat masina (parcarea fiind stramta, mai mutau masinile astfel incat sa faca loc). Eu unul cat timp am fost la Bodrum nu am scos decat odata masina din parcare. In schimb am folosit Dolmusul (microbuze folosite pentru transport) la greu.

Am primit cheile de la camera, asa incat firesc ne-am indreptat spre ele. Prima surpriza (neplacuta) – frigiderele erau prezente doar pe site, nu si in camera. Cum am fost 2 familii si nu aveam chef sa imi incep concediul cu nervi, am solicitat macar un frigider la 2 camere (cumva era de ajuns). I-am mai dat 2 USD baiatului cu bagajele care apoi s-a facut nevazut. Am solicitat de la receptie un frigider si cam in 20 min am primit un frigider care nu functiona. De-abia a doua zi am primit unul functional (acum sa nu va inchipuiti ca racea cine stie ce, dar totusi functiona). Din fericire se gasea apa rece (la PET 0,5 l) la orice chiosc si costa doar 0,5 Lire turcesti (in august 2008 cand am fost eu se putea face usor calculul: 1 Lira = 2 RON). Dupa ce anul trecut descoperisem ca apa plata la 0,5 l se putea lua de la supermarket in Grecia cu 60 bani acum gasesc in plina statiune (nu la supermarket) aceeasi sticla de apa cu 1 RON. Nu inteleg de la noi aceeasi sticla este 1, 5 Ron la supermarket, iar la mare daca ai noroc o iei si cu 3 RON.

Camerele nu erau foarte mari, dar noi cel putin nu venisem ca sa stam in camera. Mai ales dupa ce s-a instalat patul suplimentar pentru copil nu prea mai era loc de trecut. Dusul era direct pe podea, nu exista ceva de genul cadita. Exista si un balconas pe care puteau sta 2 oameni. Exista si internet gratuit (trebuia sa te duci la barul hotelului sa ceri parola – am aflat doar ceva mai tarziu acest lucru). Aceasta a fost una din surprizele placute. Mai neplacut era ca noaptea era foarte mult zgomot de afara si aveai de ales intre a diminua zgomotul inchizand usa si sufocandu-te (asta daca nu vroiai ca aerul conditionat sa bata direct in tine – nu era tocmai fericit amplasat) sau a asculta muzica de la discoteca la maximum. Noroc ca pe la 2-3 noaptea se oprea de buna voie.

Acum nici noi nu am ales cea mai buna solutie – lumea vine in Gumbet sa se distreze nu sa se culce la ora 23:00. Cred ca daca scopul principal este viata de noapte, alegerea este perfecta. Altfel ramane doar o alegere buna.

Hotelul era bine situat, la cativa m de plaja (practic, masa se servea afara si imediat se traversa o alee si se ajungea pe plaja. Plaja desul de stramta (incapeau 4 sezlonguri pe toata latimea plajei). O alta surpriza placuta era ca sezlong-urile erau gratuite pentru cei care stateau la Sami Beach – asta nu era trecut nici macar pe site-ul hotelului. Deci la capitolul surprize cred ca am obtinut egalitate – surprizele nu au fost numai negative… Acum plaja era destul de OK cu o exceptie: pe la 17:30 - 18:00 o haita de caini vagabonzi incepea sa se plimbe pe plaja, asa ca nu ramaneau prea multe sanse sa ramai pe plaja. Asta mi s-a parut de-a dreptul ciudat, dar inclin sa cred ca intr-o oarecare masura erau cumva invatati sa faca asta. Tot atunci se apucau si angajatii hotelului sa stranga din sezlonguri si sa mai intinda niste mese si pe plaja. Apa era curate si limpede, dar nu la fel de limpede ca in Grecia in zona Halkidiki cu toate ca eram tot la marea Egee. Privelistea era de-a dreptul extraordinara.

Cealalta iesire a hotelului dadea chiar in zona bazarelor, deci nu te plicteseai. In ciuda faptului ca in Bodrum am vazut destul de putin romani (in comparatie cu Kusadasi cel putin, unde parea ca jumatate din turisti sunt din Romania), vanzatorii dup ace aflau de unde esti nu se sfiau sa pomeneasca de Hagi (90% din cazuri), Giga Popescu, Adrian Ilie si Ceausescu. Pe aici se opreau brusc cunostintele lor despre Romania (cam acelasi lucru se intampla si in Egipt). Aici negocierile se purtau mai greu ca in alte parti ale Turciei, vanzatorii se aratau mult mai putin dispusi (in procente) sa lase din prêt.

Mancarea era OK, destul de bine gatita.

Sigur ca am facut si cateva excursii. La Castelul Sfantul Petre din Bodrum am ajuns cu dolmusul. Este chiar la capul Dolmusului. Apoi se merge un pic catre port si imediat este castelul. Portul este cochet si elegant, o adevarat placere sa te plimbi prin el. Castelul St. Peter a fost o surpriza cu adevarat placuta, arata fantastic atat el cat si imprejurimile. Este mentinut foarte bine. In cuvinte este greu de descris, dar indemnul meu este sa nu il ratati. Din pacate zecile de poze pe care le-am facut aici (mai multe decat in tot sejurul) au disparut odata cu aparatul de fotografiat.

Am vizitat si Mausoleul de la Halicarnas, una din cele 7 foste minuni ale lumii. Desi stiam ca singura minune care s-a pastrat pana in zilele noastre este reprezenata prin piramidele din Egipt, am vrut totusi sa ajung aici. Trebuie sa recunosc ca mai mult am marcat pe raboj inca o minune a lumii vizitate. Cred ca merita vazut, dar aveti grija sa nu fiti dezamagiti – sunt doar niste ruine. Si aici am ajuns tot cu Dolmusul.

Am mai facut o excursie pe care am ales-o de la una din multele agentii din Gumbet. Dar baietii de aici au fost extrem de draguti si am spus sa incercam. Era o vizita intr-un sat turcesc, pentru a vedea pe viu traditiile si modul de viata intr-un sat turcesc. Excursia a fost de-a dreptul interesanta, ma intreb daca noi organizam astfel de excursii. Peisajul (am urcat undeva la munte) a fost impresionant. Minibusul (descris ca avand aer conditionat) mergea cu geamurile deschise – nici vorba de aer conditionat. Cum am ajuns am fost la “hanul” satului – care era bineinteles a primarului. Aici am fost serviti cu cate un ceai, iar ghidul (destul de bun si simpatic) ne-a facut o scurta descriere a obiceiurilor de la sat, starea populatiei rurale – foarte interesant de altfel. Langa han era legata o camila, care ne-a demonstrate cum bea Fanta la 2 l. Am fost apoi la moschee, unde ni s-au explicat obiceiurile religioase. Apoi am fost dusi la una din femeile care faceau covoare, ni s-a aratat cum se fac acestea (ba a fost organizat si un “training” pentru cei dispusi sa invete), ni s-a descries modul de obtinere al culorilor, etc. Apoi, dupa o scurta plimbare prin sat, am fost dusi la masa (in curtea casei primarului). Am cunoscut familia primarului (el avea si o fabrica de ulei de maslina, si era cel ce se ocupa de vinderea covoarelor pe care le faceau femeile din sat). Trebuia sa vedem si cum se gateste traditional in Turcia, dar brusc asta a disparut din program. Am fost direct serviti cu mancare, extreme de gustoasa de altfel. Apoi, ca in orice excursie, s-a trecut la partea comerciala, am fost poftiti toti inauntru si ni s-au prezentat covoare. Dupa primele 15 covoare ne-am cam plictisit, insa erau niste englezoaice care erau extaziate (in afara de noi ceilalti excursionisti erau din Anglia si 2 din Olanda). Oricum excursia merita!

Sejurul m-a costat 221 EUR (cazare + demipensiune) pentru 5 zile 2 persoane + copil 10 ani. Un raport pret calitate excelent!

---

VIZUALIZĂRI: 3330 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI