Sahara, cea mai frumoasa amintire din Tunisia

TIPĂREȘTE

Intradevar cu mana pe inima, pot spune ca excursia de 2 zile in sudul Tunisiei, in Sahara, este cea mai frumoasa amintire din Tunisia. Este o excursie de exceptie din toate punctele de vedere.

Autocarul a fost ocupat la capacitatea maxima de un grup de romani, stransi de la diferite hoteluri din statiunile tunisiene Sousse, Port Kanthaoui si Hammamet.

S-a plecat dis de dimineata catre El Jem, provincia Mahdia, oras cu cca 20000 locuitori, fondat pe ruinele orasului antic Thysdrus. Bineinteles ca stationarea s-a facut la amfiteatrul al doilea ca marime dupa Colosseumul din Roma. Terminat in jurul anului 230 d. C, avand o capacitate de 35000 perosane, si-a pastrat ruinele mai bine chiar decat Colosseumul din Roma. Ghidul ne-a spus ca avea 2 pasaje subterane de 65 m. care duceau spre arena unde erau organizate luptele gladiatorilor, executiile publice ale crestinilor si spectacolele de circ. A fost inclus in lista patrimoniului mondial UNESCO. Acolo am respirat ca si in Cartagina, de altfel, cu adevarat istorie...

Ne-am imbarcat apoi in autocar si ne-am indreptat spre Sfax, al doilea oras ca marime din Tunisia, cu cca. 40000 locuitori. Nu m-a impresionat foarte mult. Piata Centrala, portul, orasul vechi, vazute de pe geamul autocarului. Mi-au placut mult stradutele mici, pline de magazine, orientate dreptunghiular, care dovedesc de fapt originea romana a localitatii. Cred ca nu am zabovit mai mult de 10 minute, pentru un suc.

Am purces apoi la drum pentru ceea ce abia asteptam sa vad si sa cunosc. Matmata, situata in partea de sud a tarii, cu populatie berbera. Matmata noua este supraterana, dar spectacolul magnific il da Matmata veche, zona trogloditilor, a locuitorilor cavernelor. Aici, populatia berbera nu si-a pierdut traditia si modul de viata, neingaduind sa patrunda formele de civilizatie moderne. Viata simpla le impune procurarea apei si a hranei. Oamenii insa s-au invatat cu turistii. Autocarele opresc in dreptul asezarii, si ghidul te invita sa intri intr-o casa sa o vizitezi. Casa este o grota de fapt, curata, cu stergare este inconjurata de un gard si un mic grajd in care se afla ceva animale. Stapana casei se grabeste contra ceva dinari sa-ti arate cum macina graul. Este impresionant sa vezi atata modestie in saracia care ii inconjoara pe acei oameni.

Sunt blajini si mandri totodata. Dupa vizitarea casei trogloditilor intr-un "restaurant" tot in stanca am primit de mancare, in vase mari de lut, la mese de lemn. Cous-cous cu carne de oaie si carne de pui, un pahar de vin rose. cafea. A fost bun si suficient. Nu se putea cere mai mult vazand saracia din jur. Ospatarii care alergau sa multumeasca autocarele care se opreau si aveau rezervarea pentru masa acolo, erau multumiti daca primeau un dinar, bacsis.

Dupa aceea a inceput aventura cunoasterii peisajului selenar unde s-au filmat secvente din Indiana Jones, The English Patient si Star Wars. Atunci mi-am dat seama ca nu a fost foarte greu sa se filmeze ptr. Star Wars. Cadrul natural a fost la indemana, au pus numai ceva decoruri... Nisip... nisip...

Am facut apoi o oprire in oaza Gabes (port la golful cu acelasi nume). Fosta denumire era Tapaca, este denumita si capitala Marelui Sud. Fenicienii se pare cu au numit asa locul, iar portul era folosit de romani. Zona este cunoscuta pentru cultivarea hennei. Ghidul a insistat sa facem o oprire la unul dintre prietenii lui, vanzator de henna. sa-i facem si acestuia ceva vanzare.

Deja eram oarecum obositi dupa drum, dar ne astepta marea aventura a plimbarii cu camilele. Ne-am indreptat spre Douz, poarta Saharei, oras situat in sudul tarii la limita nordica a Saharei. Orasul este modest, are o piata centrala, dar remarcabila este o plantatie foarte mare de palmieri. Am vazut-o indeaproape deoarece hotelul la care am fost cazati se afla in aproppiere.

Ne-am lasat bagajele la un hotel de exceptie, care ne-a intrecut asteptarile si ne-am grabit sa mergem in apropiere, la camilari. Se putea merge si pe jos, dar ghidul a insistat, pentru siguranta noastra sa mergem cu autocarul. Am primit fiecare dintre noi, costum aferent pentru plimbarea cu camila si bineinteles pentru poza de grup, dupa care cate 3 am fost repartizati la cate un camilar, care avea 3 camile. Initial, mi-a fost frica, mai ales ca probabil camila mea era usor nehranita si silueta mea nu o avantaja, asa incat era putin suparata, dar apoi am prins curaj. Plimbarea a durat cca 30 de minute. Cine nu a vrut sa se suie pe camila s-a plimbat cu o trasura. M-a impresionat camilarul, om modest, care incerca sa ne explice in limba lui sa nu ne temem de camila ca el o stapaneste. Bineinteles s-a bucurat pentru bacsisul pe care l-a primit. Erau multe grupuri, ne-am intersectat cu un grup de rusi si unul de nemti, care aveau acelasi program. Am mers apoi la hotel. Imi pare rau ca nu am mai avut baterii la aparat si nu am poze din hotel. A fost superfrumos atat camera, dar mai ales restaurantul. Gradina interioara avea o piscina in care cativa turisti la 9 seara, faceau baie la peste 20 de grade. M-am gandit atunci ca seara aceea, intr- oaza din desert, pe marginea unei piscine a unui hotel superb cu un pahar de suc in fata trebuie sa mi-o intiparesc bine in minte pentru unicitatea ei.

A doua zi, foarte devreme, era intuneric afara, am mers la micul dejun mai mult decat consistent si foarte foarte variat. Grupul de rusi cu care ne vazuseram cu o seara inainte era deja in activitatea, aveau viteza maxima in a se aproviziona cu farfurii incarcate de bunatati.

A urmat imbarcarea in autocar spre zona chott. Este vorba de aprox. 5000 KMp.

o depresiune sarata traversand Tunisia din apropiere de Gabes -litoral pana in apropierea Algeriei. Cel mai mare lac sarat este El Jarid. Ni s-a explicat ca datorita caldurii din timpul zilei se pot zari fenomene de miraj, determinate de crusta de sare de la suprafata. Intradevar asa ceva nu am mai vazut decat in Egipt in zona lacului Nasser. Chottul se umple de apa in timpul iernii, dar apa se evapora pana vara. Soseaua este construita pe un dig inalt de 2 m. in aprpierea oraselor Tozeur si Kebili. De aici am cumparat suveniruri, roci cristalizate de sare., trandafirul desertului - simbolul Saharei.

Imbarcarea din nou in autocar, care a inceput sa oboseasca. Ceva s-a intamplat, asa incat autocarul nostru a inceput sa se tarasca pe sosea, fiind depasit de toate celelalte autocare. Ne distram pe seama autocarului dar ne si dezavantaja ca pierdeam din timpul nostru de vizitare. La oaza Degache, de unde incepe Sahara tunisiana, teren nisipos prin excelenta, cca 90000 km, am fost repartizati cate 5 persoane in jeepuri. Soferul nostru mustacios, barbat la cca. 45 de ani, a fost foarte incantat de faptul de i-au fost repartizate 4 femei si 1 barbat. Chiar glumea, zicandu-i acestuia sa fie cuminte ca-l da jos din masina.

A facut cascadorii cu cele mai inalte dune de nisip. Senzatia de adrenalina maxima era in varful dunei, . apoi urma... caderea libera. Experienta a fost fantastica. Multumindu-i pentru experienta am plecat mai departe.

Am vizitat apoi oazele naturale de munte Chebika si Tamerza. Mi-a placut foarte mult la Chebika unde intr-un peisaj lstancos si salbatic, cu palmieri era un ochi de apa limpede si calda. La Tamerza erau mici caderi de apa, la baza stancilor, unde ghidul mandru ne povestea despre cascade. Mi-a mai placut si oaza Mides, cu relief asemanator Marelui Canion american.

Urma punctul final al excursiei orasul Kairouan. Dupa o oprire de cca 30 de min. la un restaurant, unde grupurile celelalte ajunsesera deja si unde ne-a fost servita masa, am plecat spre destinatia finala. Din pacate acum a inceput aventura neplacuta caci bineinteles ca autocarul suparat de atata drum, facea dese opriri spre a i se raci motorul. Noi, romani incercati de soarta ne-am zis ca numai nou ni se putea intampla asta. S-a pus problema inlocuirii autocarului dar pana venea un altul probabil, pierdeam si avionul de intoarcere in tara...

Deci, iavas-iavas, am plecat spre Kairouan. Orasul construit in sec. VIII-lea, al patrulea oras sfant al islamului dupa Mecca, Medina si Ierusalim, fosta capitala pana in sec. XII, este pentru centrul sau vechi Medina pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Marea Moschee SidiOqba, fondata pe la naul 700 este cea mai veche din vestul lumii arabe. Forma acutala este insa data dupa anul 1850. Din pacate, am ajuns tarziu, dupa amiaza si nu am mai putut intra sa vizitam moscheea cu mormantul unuia din insotitorii lui Mohammed, care se spune ca ar fi pastrat 3 fire din barba profetului si de aceea se mai numeste si Moscheea Barbii. Deci, moscheea am vizitat-o numai pe exterior si in jumatatea de ora ne-am plimbat prin piata centrala, cu magazine de pielarie si covoare renumite.

---

VIZUALIZĂRI: 5937 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI