Prima oara la Paris, la Hotel Royal Berger

TIPĂREȘTE

Cred ca, oricine merge prima oara la Paris, doreste sa impartaseasca si celorlalti din experienta lui. Cel putin eu asa am simtit ca trebuie sa fac. Paris… Pentru unii suna nostalgic, pentru altii romantic, pentru altii e doar o destinatie, nimic special, asa cum mi-a spus o colega, care a vizitat de doua ori “orasul luminilor”. In fine, eu am primit in dar, de la fiica mea cea mare, o excursie de patru nopti in acest atat de comentat oras.

Deci, intr-o dimineata de sfarsit de iunie, iata-ne imbarcati intr-o cursa low cost. Nu ma deranjeaza prea tare acest gen de curse, chiar daca pe un pahar de ceai a trebuit sa platesc 2 euro. Ceea ce e mai putin confortabil, e ca aceste companii opereaza pe aeroporturi aflate la mare distanta de orase si, economia pe care ai facut-o alegand un zbor ieftin, se diminueaza simtitor pentru ca transferurile de la si la aeroport, te costa destul. In cazul nostru, am aterizat pe Beauvais. De acolo, am luat o cursa speciala cu 15 E de persoana, ceea ce inmultit cu doua pesoane, inmultit cu doua drumuri (dus si intors), a rezultat suma de 60 E doar pentru transerurile in si din oras, ceea ce reprezinta, uneori, mai mult decat te-a costat zborul cu avionul, pentru o persoana. Nu stiu cat a costat transportul cu avionul, pentru ca, fiind cadou, nu era frumos sa intreb!

In fine, Shuttle bus-ul ne-a lasat, la Port Maillot, in apropierea Palatului Congreselor, la cateva statii de autobus de Arcul de Triumf. De acolo, a trebuit sa luam metroul (cu schimbare), pentru a ajunge la hotel. La metrou am avut doua optiuni: sa ne cumparam calatorii individuale sau sa ne facem un abonament. Am ales varianta 2, desi, acum sunt sigura ca nu am facut bine.

O calatorie costa 1,2 E. Abonamentul ne-a costat cca 18 E/pax, dar a trebuit sa achizitionam si cardul pe care a fost incarcat abonamentul, adica inca 5E si ceva… Deci, peste 46 E pe amandoi. Avand in vedere ca am mers mult pe jos, si, calculand, in mare, drumurile facute, am iesit in pierdere. Merita sa-ti iei abonament daca stai mai mult de cinci zile, cate am stat noi. Dar, atentie, indiferent de ziua din saptamana cand il achizitionezi, el se termina duminica seara! Deci, daca sositi miercuri, ca noi, sa nu va ganditi ca-l veti putea folosi pana martea viitoare, caci va pacaliti. Abonamentul e valabil pe liniile de metrou si autobuz in interiorul orasului. Pentru iesirile in imprejurimi, trebuie achizitionate bilete speciale. De fapt, “bilete” este impropriu spus, pentru ca la ei totul e incarcat electronic pe cardul de calatorie.

Am ajuns usor la Hotel Royal Berger, pentru ca inainte de plecare am avut un schimb de mailuri cu cei de acolo, in care i-am intrebat daca intradevar sunt facute rezervarile noaste (fiica-mea le facuse prin Booking.com) si cum se ajunge la ei. Mi-au explicat exact si mi-au trimis si o harta a imprejurimilor, care cuprindea si statia de metrou la care trebuia sa coboram. Deci, “mura-n gura”. Asadar, cel mai facil mod de a ajunge la hotelul dvs. este sa cereti, pe mail, explicatii celor de acolo. Hotelul Royal Berger, are 3 stele. Dar, niciodata in Franta si Italia sa nu fiti socati de marimea (micimea!) camerelor. Nu faceti comparatie cu ceea ce este la noi.

Din pacate, nu exista norme internationale de acordare a steleor pentru unitatile turistice. Deci, daca nu stii acest lucru s-ar putea sa-ti strici concediul cu nervii pe care ti-i faci cand ajungi in camera si vezi ce inseamna 3 stele la ei. Noi stiam, deci n-a fost un soc. Hotelul, ca maaaaarea majoritate a celor aflate acolo, era inghesuit intre alte doua hoteluri, la fel de inghesuite. Dar ne asteptam la asa ceva. Totusi, “cosy”, cum zice englezu’. Restaurant nu avea si nici vreun bar, dar pe noi nu ne-a deranjat, ba, dimpotriva, am zis merci ca e mai multa liniste.

Deci, cum spuneam, un hotel tipic pentru acea parte de Europa. Holuri stramte, camere mici, bai mici, un singur lift, vreo patru etaje, nu cred ca erau mai mult de 10 camere. Totusi, “cosy”, cum zice englezu’, chiar daca e la Paris. Cei de la hotel, ori de cate ori i-am intrebat ceva, ne-au lamurit politicosi. La capatul stradutei, puteam sa observam chiar de la fereastra noastra, era renumitul “Folies Berger”, dar unde nu ne-am dus sa vedem vreun spectacol, pentru ca aveam de atins alte “tinte”. Tot din aceleasi considerente am trecut si peste “Moulin Rouge”, unde cel mai ieftin bilet este 100 E/pax si trebuie sa-ti faci rezervare din timp. De data asta, noi nu am avut timp de spectacole.

Avand in vedere ca am avut parte de un zbor matinal (7.30 din Bucuresti), ajungand inaintea pranzului la hotel, am avut la dispozitie mai mult de o jumatate de zi, pentru a cuprinde cat mai multe obiective. Inca din prima zi, ne-am dat seama de ce Franta e pe primul loc in clasamentul tarilor alese ca destinatii turistice si de ce si Parisul este destinatia turistica nr. 1 in lume!!! Deci, voi enumera ceea ce am “cuprins” in prima zi. Primul obiectiv: Musee d’Orsay. De fapt, era singurul muzeu pe care vroiam sa-l vizitam. Dar, pentru inceput ne-am multumit sa mergem pana acolo, ca sa-l reperam. Am zabovit putin pe la “pictorii” care vindeau tablouri in fata muzeului. Apoi, traversand Sena, am ajuns vis-a-vis, in Gradinile Tuileries. Dar, fac o paranteza. Din pacate, in zona podului respectiv, am fost abordati de, nu mai putin de, cinci (!) tiganci romance (scuze, nu sunt de acord cu termenul “rrom”) care, TOATE (!) gasisera cate o “veregheta” de “aor” si, pentru ca ele ne aratau ca nu poarta bijuterii, ne-o ofereau, cerandu-ne, in schimb, cat consideram noi sa le dam pentru ea. Cred ca orice roman stie acest truc! Deci, imaginati-va: esti in inima Parisului, admiri frumusetea cladirilor (Musee d’Orsay si, in departare, Luvru), vrei sa te bucuri de trecerea, pentru prima data, a unui pod peste Sena si abia astepti sa ajungi in renumitele gradini care ti se desfasoara in fata si, brusc esti intrerupt de o oachesa cu o “copie fidela” de “veregheta”, care iti explica, intr-o formula invatata la repezeala in franceza, ceea ce am zis mai sus. Treci de ea, iar peste 10-15 metri dai de o alta. Cu aceeasi “placa”. Peste alti 10-15m, alta, apoi alta. Fratilor, cinci in zona unui singur pod!!! De ai putea sa te intrebi; “Ce fenomen e acesta? In aceasta zona a plouat cu verighete sau si-au pierdut “prada” niste pirati??? ” Am incercat sa raman calma, desi eram plina de indignare. I-am spus fiecareia, pe rand, sa mai inventeze si alt ceva, ca trucul asta e “fumat” deja.

De-a lungul scurtei noastre sederi in Paris am vazut muuuuulti cersetori pe strazi si la metrou. Si, din pacate, toti practica stilul agasant, atat de stiut de noi, pentru ca TOTI erau oachesi de Romania!!! De cate ori ma mai intalneam cu unul, ma umpleam de indignare si, desi sunt o fire foarte tare, imi venea sa plang. Acolo am inteles de ce francezii, si nu numai, spun ca romanii sunt “gipsy”, fara a face diferenta cuvenita intre romanul de rand si... ei. Ne baga pe toti in aceeasi oala, pentru ca sunt atat de agasati de prezenta lor, ca nu mai pot face diferenta! PACAT!!! Nu am absolut nimic cu tiganii care fac “caldari”, linguri, chimire, strang “fiare vechi” sau matura strazile pe care noi, romanii necolorati, le murdarim cu nesimtire! Am doi oachesi care imi matura strada de doua ori pe zi. Lor le dau cate o cafea calda, un sandwich si lucruri pe care noi nu le mai purtam pentru ca, desi le-am cumparat acum doi-trei ani, nu mai sunt “fashionable”. Mi-e drag de ei ca nu ne dau in cap, nu ne buzunaresc, nu cersesc cu insistenta sa-i ajuti sa-si creasca “n” copii pe care i-au “turnat” fara discernamant. Ei au ales sa primeasca un salariu penibil, dar se bucura ca au un loc de munca, sigur si, culmea! nu sunt de acord cu “fratii” care ne fac de ras “afara”!

Gata, am incheiat “paranteza”, cam lunga, ce-i drept. Deci, am reusit sa trecem prin Gradinile Tuileries, am ajuns in fata la Luvre, am masurat din ochi imensa coada de la intrare, l-am admirat de exterior si am trecut mai departe. In aceasta prima vizita la Paris nu ne-am propus sa-l vizitam. Am vazut (tot pe dinafara!) superba cladire a Operei, am intrat “in fuga” in Galeriile Lafayette, unde se imbulzeau o gramada de turisti ca sa prinda cat mai mult din ieftiniri. Mi-a parut rau ca nu am avut timp sa le privesc si de la unul dintre etaje. Cladirea cea veche e superba!!! Merita vazuta ca si constructie, ca si opera de arta. Doar daca vrei neaparat sa te mandresti cu ceva cumparat de acolo, poti s-o faci. La noi la hotel era un pliant al galeriilor, de care era atasat un fel de card, dar de carton, pe care daca il prezentai la casa, beneficiai de o reducere de 10% la unele cumparaturi si de 15% la altele. Am fost prea grabita, ca sa mai beneficiez de aceste reduceri. Si acum il am in portofel!

Apoi am vazut Arcul de Triumf, in care nu am urcat, pentru ca sotul meu are rau de inaltime. A urmat o plimbare pe Champs Elysses, unde am colindat si cateva magazine. Mi-am cumparat o pereche de pantaloni scurti, haiosi si ieftini desi erau de jeans si aveau un material si design deosebit. Dar erau reduceri cu 50%, iar eu aveam nevoie, pentru ca mi se paruse mie (cosultand site-urile cu prognoze) ca nu este atat de cald ca sa-mi iau la mine si pantaloni scurti! Iar acolo era cald, de scoteai limba de un cot! Am intrat si intr-un supermarket de unde am luat bere rece, vin rosu, Camambert, renumita franzela “frantuzeasca” si niste fructe, ciocolata. Am stat pe o banca in timp ce am asistat la un spectacol, ad-hoc, de Street Dance si am baut berea aceea rece, pentru a ne potoli setea si a ne trage putin sufletul inainte de a continua calatoria noastra prin Paris. Pentru ca timpul trecea, am admirat un superb apus de soare privind printre “picioarele” Arcului de Triumf. Apoi am trecut pe langa Palatul Mare si Palatul Mic, am trecut Podul Alexander si am ajuns la EL! La Turnul Eiffel! La simbolul Parisului! L-am privit din toate unghiurile si, mai ales, ne-a placut sa ne pozitionam sub el, chiar in centru. Si, pentru ca se inserase, ne-am asezat apoi pe malul Senei, “ciugulind” ceva “de-ale gurii”, asa cum se obisnuieste acolo, si am asteptat momentul in care turnul “se aprinde”. Turistii aflati in jurul lui au aplaudat! Impresionant moment! Am luat apoi metroul, care in apropierea turnului era la suprafata, astfel incat am putut sa mai admiram inca o data frumusetea si maretia constuctiei, care, iluminata de miile de becuri, are un farmec aparte.

Am ajuns la hotel, unde, obositi, am savurat totusi vinul rosu, “frantuzesc” si am facut planurile pentru a doua zi.

Micul dejun l-am luat in locul special amenajat la parterul hotelului, unde am realizat cat de cosmopolit e acest oras, pentru ca la cele opt mese, se vorbeau opt limbi! Mic dejun frantuzesc: cafea, ceai, suc de fructe, croissant (cum alt fel?!) gem, unt. 6 E/ pax. Daca mancam la bistrourile din jur, ne-ar fi putut costa mai ieftin sau mai scump, in functie de ceea ce am fi servit. Acolo, o cafea e minim 2E.

In fine, am ajuns sa vizitam Turnul Eiffel! Desi am ales o ora cat mai devreme, cozile erau pe masura importantei obiectivului. Am fi putut sa nu stam la coada, daca faceam rezervare pe internet, cu cateva zile inainte, dar atunci ar fi trebuit sa comunicam ziua si ora exacta cand ne prezentam. Dar, pentru ca nu am fost siguri daca vremea nu ne joaca feste, si, nevrand sa fim “murati” vreo ploaie, de am preferat sa stau la coada. De fapt, la cozi! Mi-a luat 3,5 ore sa-l vizitez, pentru ca am stat la coada: la intrare, la baza turnului, apoi la urcare la primul lift, la urcare la al doilea lift, la coborare la al doilea lift, la coborare la primul lift. Deci, la 5 (CINCI!!!) cozi! Dar, asta e! Eu zic ca a meritat! Sa vezi Parisul de la primul nivel (la care ai acces si pe scari si te costa mai putin) e frumos. Dar sa vezi Parisul de la al doilea nivel, e magnific! Costuri: 5,20 E pana la nivelul 1 si 8,20 E pana la nivelul 2 si, daca vreti, puteti bea sampanie, sus, pentru minim10 E (va ramane cupa, care e, de fapt, un con de sticla, deci fara picior).

Dupa turn, am luat din apropiere vaporasul cu care am facut croaziera pe Sena. Facusem o astfel de croaziera si la Budapesta si stiam cat de frumos e. Biletele le-am primit cadou de la o colega de-a sotului, care le cumparase in urma cu 6 luni si nu mai avusese timp sa merga in acesta placuta plimbare. Biletele sunt valabile un an de cand sunt emise. Deci, pentru 12 E/pax am vazut si altfel Parisul. Am avut ghid in franceza, germana, engleza, rusa si, parca si italiana+ audioghid. Se combinau cele doua, intr-un mod placut. Se pot alege si alte variante de croaziere: cu dejun sau cu cina, cu mese festive, cu ocazia unui eveniment etc. Dupa croaziera, am mers in parcul din apropierea turnului, am mai “ciugulit” ceva stand pe o banca si admirand din nou, dar din alt unghi, acesta uluitoare constructie.

Apoi, pentru cca o ora am asistat la ceea ce fac francezi in timpul liber, in special pensinarii: joaca petanque. Adica acel joc pe care il tot vedeam in filmele lor vechi. Un joc in care se arunca cu niste bile grele, din metal. Sunt tare amuzanti cand joaca asa ceva! Pensionarii lor sunt mai veseli ca ai nostri! Cred ca au si de ce! Statul lor nu ii fura si nu ii umilesc ca pe cei de aici. Era o placere sa-i privesti cum se tachinau, in permanenta!!! Ne-am intors la hotel, iar pe seara am iesit prin imprejurimi. Un cartier cu multe magazinase arabesti si evreiesti, unde poti gasi tot felul de lucruri interesante. Am mancat un delicios meniu cu kebab: 5 E.

A treia zi am dedicat-o, in mare parte muzeului d’Orsay, pentru ca ne plac mult impresionistii si acolo sunt multe opere ale acestora. Ne-am luat si audioghid. Am prins si o expozitie Manet si, pentru o taxa suplimentara de 8 E/pax, nu am ratat-o. Ne-a impresionat fastul acelei cladiri, avand in vedere ca este o fosta gara!!! Acolo am vazut si o macheta in sectiune, a cladirii operei. Uluitor! Cat de multe incaperi si cat de multe niveluri! Inimaginabil! Pentru cei doritori sa viziteze mai multe muzee, exista un Museum Pass, cu care se fac reduceri considerabile sau chiar gratuitati la unele muzee. Dupa amiaza am avut parte de un picnic frantuzesc, pe L’ile de la Cite, pe malul Senei si apoi am vizitat Catedrala Notre Dame. Seara, ne-am intors pe Champs Elysse, ca sa vedem bulevardul si cu luminile aprinse. Deosebit.

Dar, la Paris, “ciresica de pe tort a constitui-o a patra zi. Am plecat de dimineata de la hotel hotarati sa vedem Muzeul Erotismului. Vazusem, intamplator, un pliant la receptie si ni s-a parut interesant. Dar, iesind din statia de metro, am dat nas in nas cu Moulin Rouge. Si, nici nu am apucat sa facem prea multe poze, ca am vazut sosind chiar in acel loc un “trenulet”, cum sunt la noi, la mare, mini-carele cu care ne plimbam dintr-o staiune in alta. Acolo avea capatul. Am citit pe panoul aflat in statie si am vazut ca “trenuletul” facea un tur al cartirului Montmartre, aflat in imediata apropiere. Pentru 6 E de persoana, ne-am imbarcat, uitand definitiv pentru ce ajunsesem in zona.

A fost o calatorie minunata pe stradutele foarte inclinate, cu case pitoresti! Cand s-a apropiat de piata principala, era atat de ingust drumul, ca puteai sa iei cafeau de pe masa celor aflati la cafenea! In piata ni s-a spus ca avem o oprire de 30 de minute. Interesandu-ma mai in amanuntime, am aflat ca nu era obligatoriu sa ne intoarcem cu acel trenulet, ci, din 30 in 30 de minute soseste cate unul, si biletul e valabil la oricare dintre ele. Asa am avut ocazia sa colindam pe stardute, sa admiram in voie casutele cochete, cu flori la ferestre, sa vizitam Sacre Coeur, sa vedem cum se inghesuiau turistii sa dea 2 E pe un paharut de ceai facut sub ochii lor, din frunze de menta. Ma gandeam cata menta, musetel, tei, sunatoare si alte plante avem si noi si cum nu ne pricepem sa le scoatem banii din buzunare oaspetilor din strainatate, care sunt ahtiati de tot ce e “eco”!!!

Am intrat apoi, timizi, intr-o galerie de arta, impinsi fiind de curiozitatea aflarii pretului unui tablou expus afara. Am fost deosebit de uimiti afland suma! Mica! Apoi, am inceput sa prind mai mult curaj si sa intreb cat costa ba un tablou, ba altul. Obisnuita cu preturile din RO, acolo am vazut ca totul era la un pret super accesibil. Apoi, am zabovit mult prin galerii. Am vazut ca oamenii erau dispusi sa negocieze. Mie nu mi-ar fi trecut prin cap sa negociez o lucrare de arta, asa cum facem cu legumele, in piata! Dar ei incepeau negocierea! Asa am cumparat doua tablouri cu 150 E, in conditiile in care unul era, initial, 120 si celalalt 90! Dintr-o alta galerie am mai cumparat un tablou cu 70, plecand de la 90. Asa ne-am intors de la Paris cu trei tablouri! Nici nu gandeam ca putem cumpara macar vreo “mazgalitura” din Montmartre! Am fost deosebit de fericiti, cu atat mai mult cu cat, cu foarte putin timp in urma, incercasem sa achizitionez ceva arta de la autohtoni, dar preturile lor, erau cu totul si cu totul rupte de realitate. Ca, de altfel, majoritatea preturilor din RO!!!

A doua zi, dis de dimineata am parasit Parisul incantati de ceea ce am vazut de data acesta si cu gandul ca, poate, vom mai avea vreodata timp sa ajungem acolo. Pentru cei ce nu au fost niciodata pot sa adaug ca se pot descurca fff bine in engleza si germana, pentru ca, fiind oras turistic, si-au lasat deoparte nationalismul si iti raspund foarte politicosi si intr-o alta limba. Dar, daca puteti, oricat de “stricat” le-ati vorbi, adresati-va in limba lor. Se vor simti mai bine si va vor aprecia efortul.

Sigur ca ar mai fi multe de spus, dar prefer sa va mai zic doar: Au revoir!

---

VIZUALIZĂRI: 2758 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI