Surpriză plăcută la Eforie Nord

TIPĂREȘTE

Am ajuns în Eforie Nord în 16.09.2017, după amiaza, cu aşteptări foarte mici, deoarece pentru noi aceasta era o localitate de tranzit în care speram doar să mâncăm şi să ne odihnim. Veneam după o zi de hoinărit prin Balcic, unde am plâns amar de regret că nu mai e al nostru, şi de rătăcit prin Neptun şi Olimp, unde am plâns amar de regret că sunt ale nimănui. Vag deprimaţi după ce am încercat să ne cazăm la unul dintre hotelurile uriaşe de pe plajă (doua închise, unul funcţionează la 20% din capacitate), am ajuns la o vilişoară mică, cu numele Hotel Roxy şi Mario.

Locaţie - deşi nu e chiar pe plajă, noua ne-a plăcut mult şi vă explic şi de ce. Micul hotel e situat pe o arteră secundară, nu foarte circulată, nu foarte zgomotoasă, între nişte pensiuni abandonate şi clădiri în construcţie, fără dughene cu manele şi fum de mici sub geam, şi toate astea fără să fie "au mere du Diable". O linişte binecuvântata, la 5 minute de mers pe jos de Debarcader.

Cazarea şi camera - Hotelul e de 3 stele. Noi am avut camera 7, dublă matrimonială. Ne-am cazat în 5 minute, holul recepţiei e micuţ şi curat, foarte colorat, decorat, ca şi alte zone comune gen scări sau culoare, cu icoane, piese etno şi flori artificiale, fără să cadă, în mod surprinzător, în zona kitsch. Sigur că părerile pot diferi, dar mie mi s-a părut acceptabil. Camera noastră a fost suficient de mare pentru noi, mobilata funcţional, cu aer condiţionat, cu hol de trecere dublat cu uşă, minibar echipat cu de toate, baie decentă ca dimensiune, obiecte sanitare ireproşabile, 5 prosoape, săpun, şampon, cască de duş şi uscător de păr. În cameră aveam un televizor micuţ, telefon, pături şi perne suplimentare în dulap, un pat de 1.60, cu o saltea dublă (cât apreciez asta!) balcon mare cu suport de rufe, două scaune şi o măsuţă de plastic, plasă de ţânţari la geam şi o draperie cafenie şi grea care făcea beznă, frate! Am dormit ca un prunc, a fost linişte şi întuneric, iar patul-o minune.

Micul dejun şi facilităţi- am mancat pe terasa intimă şi cochetă a restaurantului. Restaurantul e pe două niveluri, o zonă acoperită şi o zonă în gradină. Are balansoare, flori, fântână, felinare din fier forjat, toate într-un spaţiu atât de mic încât ne-am simţit ca în curtea unor prieteni. Micul dejun-modest, dar bun. Am şi cinat la ei şi am mancat foarte bine. Atât seara cât şi dimineaţa, am fost plăcut impresionaţi de atmosfera dată de muzica aleasă (jazz, lounge, chill-out). Am apreciat mult faptul ca 70% din parcare era spre peretele orb al clădirii.

Personal - toată lumea extrem de amabilă şi profesionistă. Jumătatea mea mai bună şi-a uitat (credea el) nişte pantaloni în dulap. Sunăm noi să vedem dacă aşa e, şi ni se zice că da, camerista a raportat că a găsit nişte pantaloni, dar şi o cămaşă şi nişte bani, nu am putea noi să le zicem când suntem acasa ca să ne trimită ei un pachet prin Cargus? No comment. Aşa oameni cumsecade, mai rar.

Impresie generală - pentru noi, a fost un popas în drumul nostru dinspre Bulgaria înspre Valea Oltului, despre care Vale o să scriu după ce îmi trec nervii :) Am avut aşteptări mici care ne-au fost depăşite. Am plătit foarte puţin pentru nişte aspecte pe care uneori nu le gaseşti în hoteluri cu pretenţii. Sunt încântata, şi, dacă vreodată mă mai apucă vreun dor patriotic de litoralul românesc, tot acolo o să revin. Poate dacă hotelul era deghizat în nu ştiu ce Hilton, vă povesteam despre păturile cu dragoni şi tablourile cu anemone, despre berea scumpă şi alte asemenea mărunţişuri. Dar nu e, aşa că îmi pastrez părerea: foarte bine!

---

VIZUALIZĂRI: 1315 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI