În lumea copiilor – Rixos Radamis Tirana

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 21 – 28 septembrie 2024

Alegerea Egiptului ca destinaţie de vacanţă a devenit deja o obişnuinţă pentru noi, chiar dacă anul trecut, în opinia cunoscuţilor, am cam exagerat cu un total de patru săptămâni petrecute la relaxare doar în această destinaţie.

Voi alege mereu Egiptul fără să stau prea mult pe gânduri pentru clima foarte plăcută aproape tot timpul anului, cu o căldură uscată şi umiditate redusă, pentru Marea Roşie, caldă şi mereu surprinzătoare prin lumea subacvatică fabuloasă pe care o dezvăluie la fiecare repriză de snorkeling, pentru preţurile, e drept, în creștere, dar încă accesibile, ale resorturilor de cinci stele şi, nu în ultimul rând, pentru durata rezonabilă de doar trei ore a zborului până acolo. Așa că am ales, din nou, Egiptul pentru a treia oară doar în 2024 😊. Probabil că sufăr de lipsă de imaginaţie =))

După ce am descoperit hotelurile din Egipt ale lanţului Rixos, care-mi oferă condiţiile şi serviciile dorite şi care se pliază extrem de bine pe gusturile şi aşteptările mele de la o vacanţă în general, un resort Rixos va fi mereu prima mea opţiune 😊. Cred că am devenit nu doar fan Rixos, ci chiar dependentă de Rixos după numeroasele vacanţe petrecute la resorturile acestui lanț: o săptămână la Rixos Sharm el Sheikh în mai 2021, urmată de alte două săptămâni în mai – iunie 2022 la acelaşi resort destinat exclusiv adulţilor, apoi două săptămâni în septembrie 2023 la Rixos Premium Seagate, o săptămână la Rixos Premium Magawish în ianuarie 2024 şi o altă săptămână la Rixos Radamis Blue Planet în mai 2024, iar lista a continuat 😊, ajungând în noiembrie anul acesta la un total de zece săptămâni petrecute doar la Rixos în Egipt.

Toată vara am muncit, dar am şi analizat ofertele disponibile pentru mai multe destinaţii şi hoteluri, nefiind prea hotărâtă ce să aleg pentru cele două săptămâni de concediu pe care le mai aveam la sfârşit de septembrie şi început de octombrie. Timpul trecea, însă eu nu puteam rezerva pentru a-mi „securiza” alegerea, iar locurile la hotelurile urmărite de mine se epuizau sub ochii mei şi trebuia să tot „reconfigurez” .

Cu mai puţin de o lună înainte de plecare, mi-am făcut curaj, mai mult speriată de epuizarea rapidă a locurilor la hotelul dorit de mine, şi am rezervat două sejururi consecutive în Sharm el Sheikh la două resorturi Rixos din Nabq Bay.

De ce două hoteluri? Din simplul motiv că la hotelul dorit de mine cu greu am mai găsit locuri pentru a doua săptămână de vacanţă, fiind astfel nevoită să aleg un alt hotel pentru prima săptămână.

De ce două rezervări? Pentru că nu se putea altfel, dar şi pentru că era oricum mai ieftin aşa :D. Simulând o rezervare pentru un sejur dublu de 14 nopţi la primul din cele două hoteluri, ieşeam mai scump aproape 200 de euro decât dacă făceam două rezervări de câte 7 nopţi fiecare. Logica penalizării celor prea „plimbăreţi” încă nu am înţeles-o :D şi nici nu cred că o voi înţelege vreodată. Normal ar fi fost să beneficiez de o reducere, măcar din taxele de aeroport şi transfer. În plus, în varianta aceasta aveam şi posibilitatea de a reveni în ţară după prima săptămână în cazul în care apărea vreo problemă nedorită de sănătate.

Preţul final al pachetului turistic a fost de 2100 euro pentru doi adulţi şi pentru şapte nopţi de cazare cu ultra all inclusive în cea mai ieftină cameră de la Tirana, o cameră Superior de 36 metri pătraţi :D, cu zbor şi transfer incluse.

Cu avionul, desigur, cu o cursă charter.

Cum spuneam, am făcut rezervarea, am plătit avansul şi mă pregăteam să achit şi restul de bani. Nu aveam eu mare încredere în touroperatorul respectiv, dar nu aveam de ales. La momentul respectiv era singurul charter care zbura duminica din Bucureşti spre Sharm el Sheikh.

De ce mi-a fost teamă nu am scăpat, deoarece la patru zile de la confirmarea rezervărilor au şi apărut primele surprize, adică modificări ☹. Se modifica ziua de operare, compania aeriană şi orarul de zbor ☹ (. Doar atât :D. În rest, hotelurile şi preţul au rămas la fel.

În varianta iniţială, ziua de operare era duminica. Orarul de zbor era unul cât de cât acceptabil, Otopeni 15.30 - Sharm el Sheikh 18.40, iar întoarcerea Sharm el Sheikh 19.40 – Bucureşti 22.50, mă cazam şi prindeam doar cina în prima zi şi vreun spectacol de seară, însă „câştigam” ceva mai mult în ziua plecării.

În urma modificărilor, nu mai plecam în Egipt duminica, ci sâmbăta, cu o zi mai devreme de cât era prevăzut iniţial. Charterul urma să fie operat de o companie egipteană, Sky Vision, de care nu auzisem până atunci. Noul orar de zbor era în mod evident mai dezavantajos, Bucureşti 17.55 - Sharm el Sheikh 21.05 şi întoarcerea Sharm el Sheikh 13.45 – Bucureşti 16.55 şi în baza acestuia mi-au fost emise şi biletele de avion. Pierdeam chiar şi cina din prima zi şi apucam doar micul dejun în ultima zi. Ehh... asta este. Dar nici măcar acest orar de zbor atât de dezavantajos pentru noi nu a fost respectat, decolarea efectivă având loc abia la ora 20.15.

După un zbor care a durat fix trei ore am aterizat pe aeroportul din Sharm. Am completat cartonaşele de intrare în ţară. Nici de această dată nu am plătit viza de Egipt, nefiindu-ne necesară. Controlul paşapoartelor a durat, ca niciodată, aproape o oră ☹, ne-am recuperat bagajele şi ne-am îndreptat spre autocarul de transfer. Am fost primii debarcaţi, hotelul aflându-se la trei kilometri de aeroport.

Am ajuns la hotel la ora 1.20 şi am vrut, normal, să mă cazez. Şansele de a primi o cameră pe gustul meu la acea oră târzie din noapte erau oricum nule, astfel că, după mai multe discuţii, am acceptat prima cameră primită, cu gând să o schimb a doua zi.

Nu mi-a plăcut poziţionarea acesteia, chiar dacă se afla în corpul dorit de mine, doar în corpurile 1 şi 2, din stânga şi dreapta recepţiei, existând lift, însă altceva nu aveam ce să-i reproşez, mai ales că aveam și ceva vedere la mare nu doar la parcarea proprie a hotelului :D, dar dacă eu am decis să o schimb am schimbat-o a doua zi cu o alta nu neapărat mai bună.

Rixos Radamis Tirana a fost deschis la finalul anului 2023. Se află chiar la intrarea în Nabq Bay, la nici 3 kilometri de aeroportul din Sharm el Sheikh. Nu este un hotel construit de la zero de către cei de la Rixos, ca în cazul hotelului Blue Planet, însă arată impecabil în urma renovării capitale de care a beneficiat în urmă cu doi ani.

Dispune de un teritoriu foarte generos de 300.000 metri pătraţi pe care însă îl împarte cu Rixos Radamis Blue Planet 5* şi cu Club Privé by Rixos 5* – o zonă exclusivistă cu vile care mai de care mai „pricopsite” cu piscină proprie şi cu servicii VIP – ca un adevărat orăşel, precum şi cu viitorul Rixos Radamis Beach 5*, încă în construcţie la data vizitei mele acolo în septembrie 2024, dar care a fost finalizat parţial şi deschis în 2025.

Contrar celor prezentate pe internet de către cele mai multe agenţii, hotelul NU se află pe plajă, ci cumva în rândul al doilea, la 800 de metri sau mai mult de plaja proprie. Drumul spre plajă se face cu shuttle, gratuit, şi presupune subtraversarea printr-un tunel a unei străzi intens circulate, stradă care desparte Rixos Blue Planet şi Rixos Tirana de Club Privé by Rixos - zona de vile VIP, deja funcţională, şi de Rixos Beach, hotelul aflat încă în construcţie, DOAR acestea din urmă fiind situate pe plajă.

Rixos Radamis Tirana oferă cazări moderne şi confortabile în șapte corpuri P+2, în camere de diferite tipuri şi dimensiuni, astfel turistul putând alege între camerele Superior cu suprafaţa de 36 metri pătraţi, camerele Family cu suprafaţa de 51 metri pătraţi, sau Junior Suite (70 metri pătraţi). Vederea poate fi la piscină, la grădină sau la stradă. Totuşi din unele camere aflate la ultimul etaj se poate vedea şi marea undeva în plan îndepărtat.

Autocarul ne-a dus până în faţa recepţiei, unde am fost singurii debarcaţi. Am lăsat bagajistul să se ocupe de valizele noastre şi eu m-am prezentat cu voucherul şi paşapoartele la recepţie, demarând formalităţile de cazare. Spre ghinionul meu, am nimerit același amețit de recepționer cu care interacționasem și cu trei luni înainte. Era singurul de serviciu la ora târzie din noapte la care ajunsesem, pentru că altfel l-aș fi evitat. Mi-a luat actele și mi-a urat Welcome, în timp ce eu am completat cu „Actually, Welcome back” și „Glad to see you again” , tocmai pentru a sublinia faptul că mă aflam pentru a doua oară acolo în decurs de doar câteva luni şi precizându-i că doresc, şi în calitate de repeat guest la Rixos, o cameră liniştită la etaj nu la parter.

Se uită tipul la voucher, butonează ceva în calculator, după care dispare în spatele recepţiei. Revine după câteva minute spunându-mi că NU am rezervare din ziua respectivă, ci abia de a doua zi. What??? Aşa ceva nu am mai păţit niciunde şi nu credeam că mi se poate întâmpla.

De nervi şi de foame începuse să mă doară rău stomacul. Îi mai arăt o dată voucherul pe care scria clar 21 septembrie, noi eram deja în data de 22, în fine, îi cer să verifice cu atenţie rezervarea şi plec la restaurant să mănânc, pentru că cina târzie se termina la ora 2 iar eu trebuia să-mi liniştesc stomacul cumva.

Am revenit la recepţie după ce am mâncat şi iar cardurile camerei repartizate ne aşteptau deja. Nu şi scuze sau altceva pentru emoţiile date. Nu mai aveam niciun chef să inspectez camera înainte, eram epuizată. Camera era în corpul dorit de mine şi ştiam că o pot schimba câteva ore mai târziu dacă nu-mi convenea. 

Camera era cât se poate de în regulă, cu vedere spre exterior spre o stradă destul de circulată şi spre parcarea proprie a hotelului, dar nici gălăgia de la piscină nu mi-aş fi dorit-o neapărat.

Camera mea se afla la etajul al doilea și ultimul, cred că era penultima la capătul holului şi aveam mult de mers de la lift. Vederea era spre o stradă destul de circulată, spre parcarea hotelului şi spre hotelul de visavis. În plan îndepărtat vedeam şi marea, bonus 😊. Din păcate, încă de dimineaţă, liniştea ne-a fost tulburată de claxoanele insistente şi fără rost ale şoferilor, probabil acesta fiind modul lor de a se saluta între ei. Cu uşa de la balcon închisă, zgomotul era totuşi mult atenuat. Acesta a fost unul din motivele pentru care am solicitat schimbarea camerei cu una pe partea cu piscina şi mai aproape de lift. Cu greu am reuşit schimbarea la prânz în a doua zi de sejur, care a fost de fapt prima :D.

Accesul în cameră se face cu ajutorul cardurilor primite la cazare, utilizate ulterior pentru activarea curentului electric. La toate hotelurile Rixos la care am fost noi am găsit mereu un card în soclul special astfel că puteam lăsa aerul condiţionat pornit şi când nu eram în cameră pentru a găsi o răcoare foarte plăcută când reveneam.

Camerele de la Tirana sunt extrem de vesele şi de colorate în culori vii, o adevărată încântare pentru cei mici, dar şi noi ne-am obişnuit cât am stat acolo. Încă de pe vremea când studiam hotelurile din complexul Radamis, camerele de la Tirana, cu tematică marină, m-au dus imediat cu gândul la camerele la fel de colorate, inspirate din desenele animate, de la The Land of Legends din Antalya, un alt resort Rixos preferat în special de familiile cu copii.

Pe holul de la intrare se afla un dulap micuţ cu două uşi, tare prost compartimentat, cu o parte cu rafturi, puţine! , şi o parte cu bară pentru umeraşe. În continuarea acestuia, intrând în cameră, se afla un suport generos pentru bagaje care avea deasupra şi o bară pentru umeraşe, lăsând totul la vedere. Aici erau agăţate şi halatele de baie cu sigla Rixos, albe şi pufoase, de care eu nu am avut nevoie. Pe un raft din dulapul de pe hol se afla şi seiful electronic laptopsize, cu utilizare gratuită, în care am pus lucrurile importante şi nu am prea mai umblat în el până la plecare.

Cea de a doua cameră primită avea dezavantajul de a comunica printr-o uşă cu camera vecină. Aşa erau cele mai multe din camerele duble de la Tirana, probabil potrivite familiilor numeroase şi am văzut destule, hotelul fiind plin de familii cu mulţi copii. Izolarea fonică dintre camere era ca şi inexistentă. Noaptea am dormit foarte bine, însă am fost trezită nu o dată de copiii vecinilor în timp ce îmi făceam somnul de după prânz :(

Un alt inconvenient al acestei camere, pe care însă l-am sesizat abia seara înainte de cină, l-a constituit faptul că se afla deasupra zonei adiacente restaurantului principal în care puseseră grătarele, astfel că tot fumul de la grătare intra în cameră. Se pare că au ţinut totuşi cont de sesizările mele şi un an mai târziu au mutat grătarele de acolo în interiorul restaurantului.

Dincolo de uşa buclucaşă se afla un fel de masă de lucru, cu un fotoliu şi o lampă de birou, iar deasupra, pe perete, era fixat televizorul. Am primit şi un platou cu fructe, cadou de bun venit. Un lampadar, tot roşu, ca şi restul corpurilor de iluminat, înveselea atmosfera.

Tot pe aceeaşi parte a camerei se mai afla o piesă de mobilier ca un dulap, un fel de maxi-bar, ca la Astor Garden din Constantin şi Elena, care adăpostea setul de preparare a ceaiului şi cafelei, cu cană electrică pentru încălzit apa, pliculeţe de ceai, cafea instant şi zahăr, căni, sticle de apă, chipsuri, precum şi minibarul. Conţinutul minibarului era destul de bogat, incluzând două sticle de apă plată, două beri Heineken la doză, câte două doze de Coca Cola, Cola Zero şi Sprite, două sucuri de fructe la cutie cu pai, o sticlă de apă minerală şi una de apă tonică Schweppes. Zilnic minibarul era completat cu cele consumate.

Baia

Pe partea opusă dulapului se afla baia. Baia a fost dotată cu o cabină de duş walk in, separată de restul băii, cu duş fix cu efect de ploaie şi duș mobil, cu scurgere perfectă şi cu un suport pentru cosmetice. 

Am avut la dispoziţie două chiuvete de formă pătrată, poziţionate pe un blat din marmură, suficient de mare. Ne-au fost oferite gratuit cosmeticele uzuale, suplimentate zilnic: săpun solid, şampon, balsam, gel de duş şi loţiune de corp marca Aqua di Portofino, la fel ca la Rixos Seagate cu un an înainte, precum şi seturi de periuţe şi pastă de dinţi, set pentru bărbierit, lufă, piepten, pilă de unghii, beţişoare, discuri pentru demachiat, căşti de duş etc., completate la cerere. Am avut mereu pahare şi sticle cu apă plată folosită la spălatul pe dinţi şi pe faţă. Pe peretele de lângă chiuvete era amplasată o oglindă de formă circulară, cu iluminare pe contur, iar în partea dreaptă se afla o oglindă de machiaj tot cu iluminare. Uscătorul de păr, puternic şi eficient, nu putea lipsi.

Prosoapele, albe şi pufoase, câte trei de fiecare, au fost schimbate zilnic şi a fost OK.

Camera a fost spaţioasă şi luminoasă, având o suprafaţă de 36 metri pătrați. Mi-a plăcut 😊 Mai puţin mi-a plăcut că aveam soare toată ziua şi eram nevoiţi să folosim neîntrerupt aerul condiţionat, dar nu am comentat după ce renunţasem din proprie iniţiativă la una mai răcoroasă şi unde nu bătea soarele.

Am avut un pat matrimonial, lat şi foarte confortabil, cu o saltea groasă de calitate. Pernele au fost pe alese, câte două de fiecare, absolut OK. Lenjeria, din bumbac de foarte bună calitate, ca la toate hotelurile Rixos vizitate de noi, a fost schimbată în fiecare zi, poate prea des, dar nu m-am opus :D, deşi aveam posibilitatea să refuz. Patul era încadrat de două noptiere cu sertar și un telefon pe una din ele. Am îndepărtat imediat sticlele de apă din sticlă şi paharele de pe noptiere de teamă să nu le dărâm şi sparg în timpul somnului. Pe tăblia patului erau fixate două lămpi de citit reglabile. Mie mi-au plăcut mai mult lămpile roşii care atârnau din tavan şi le-am folosit doar pe acelea. Deasupra fiecărei noptiere aveam câte două prize, mai multe întrerupătoare, precum şi un ecran tactil cu ajutorul căruia puteam solicita servicii de curăţenie sau să nu fim deranjaţi.

În continuare, pe aceeaşi parte se mai afla un fotoliu confortabil, plin cu pernuţe decorative, o măsuţă rotundă galbenă şi un taburet tot galben.

Lipsea o oglindă atât de necesară mai ales doamnelor, dar am supravieţuit şi fără 😊

Pardoseala era din plăci mari de gresie care imitau marmura, existând un covor măricel rotund acoperit în cea mai mare parte de patul matrimonial. Existau şi perdele, dar şi draperii groase, utile celor care dormeau până mai târziu. Pe mine nu m-au interesat, pentru că mă trezeam oricum devreme.

Balconul meu a fost de dimensiuni medii, însă suficient de spaţios. Era dotat cu două scaune şi o măsuţă mică, pătrată, metalică, care se încingea teribil stând în soare toată ziua. Pe o laterală a balconului erau fixate patru bare metalice pentru uscarea costumelor de baie

Aerul condiţionat era în sistem centralizat, cu reglaj individual. Acesta a funcţionat excelent şi eficient. Aproape că nu l-am oprit toată săptămâna

Curăţenie în cameră s-a făcut zilnic, cu golirea coşurilor de gunoi, schimbarea lenjeriei şi a prosoapelor, spălat pe jos, dezinfectat prin baie, completat consumabilele şi reumplut minibarul. Am fost mulţumită de prestaţia cameristului, pe care l-am recompensat în fiecare zi.

La fel ca la cele mai multe hoteluri Rixos la care am fost, indiferent de ţară, nici la Radamis nu puteau lipsi deja „clasicele” Turquoise şi Veranda 😊, primul fiind restaurantul principal de la Radamis Tirana, iar al doilea restaurantul principal de la Radamis Blue Planet. Turiştii cazaţi la oricare hotel Radamis, indiferent de culoarea brăţării purtate, aveau acces liber la ambele restaurante bufet, după dorinţă, chestie care mie mi-a plăcut mult.

Ambele restaurante principale ofereau cele trei mese principale ale zilei după acelaşi program: micul dejun – 07.00-11.00, prânzul – 12.30-14.30, cina – 18.30-21.30, plus cina târzie – 23.00-02.00, foarte utilă celor care ajungeau seara târziu la hotel, cum a fost şi cazul nostru în ziua, pardon, noaptea sosirii în Egipt.

Noi am mâncat de cele mai multe ori la Turquoise, la care ajungeam imediat cu liftul, camera noastră aflându-se în corpul cu recepţia şi cu restaurantul principal, dar am fost şi la Veranda să mâncăm, însă mult mai rar. Diferenţe notabile nu au sesizat între cele două. Veranda era ceva mai mic, oferind ceva mai puţine feluri de mâncare, însă oricum cu mult mai multe decât ar fi putut cineva măcar să guste. Turquoise era adesea prea aglomerat şi zgomotos pentru gustul meu din cauza numărului mare de copii, în timp ce la Veranda găseam mai multă linişte, dar, din comoditate, noi tot la Turquoise ajungeam să mâncăm.

Snack restaurantul de la plajă era o bună opţiune pentru masa de prânz (12.00-17.00). Chiar dacă varietatea sortimentală oferită era mult mai redusă în comparaţie cu cele două restaurante principale, am fost şi acolo să mâncăm câte ceva în zilele în care am stat mai mult la plajă şi apoi ne-am dus direct în cameră pentru a ne face somnul de dupăamiază.

Restaurantele a la carte, toate cu program 18.30-21.30, sunt folosite la comun de către turiştii cazaţi în oricare dintre hotelurile Radamis. Rezervările se fac pentru următoarele două zile, comod, de pe propriul telefon, prin scanarea unui cod QR, având acces şi la meniul oferit de fiecare restaurant cu specific, deci alegând mai informat.

În septembrie 2024, erau deja deschise toate restaurantele a la carte şi anume: Riviera (mediteraneean) şi Salt (fructe de mare), situate pe teritoriul hotelului Tirana şi respectiv L`Olivo (italienesc), Mandarin (asiatic), Cactus (mexican) şi Lalezar (turcesc), aflate la parterul hotelului Blue Planet. La plajă, am identificat alte trei restaurante, cu specific japonez (contra cost), People, cu specific internaţional şi The Mangal (barbeque) - cu o terasă superbă plină de flori.

Cu greu am reuşit să-mi conving soţul să mergem şi noi măcar la unul dintre aceste restaurante şi, la final de sejur, singurul la care am mai găsit locuri libere a fost Riviera, cu specific mediteranean, situat pe terasa Lobby Barului de la Tirana şi în continuarea acestuia, aproape sub balconul nostru. A fost o experienţă acceptabilă, nimic impresionant, de maxim nota 8 cu indulgenţă, atât mâncarea comandată, cât şi servirea. Voi posta şi fotografii de acolo.

Nu m-am putut abţine, tentaţia a fost prea mare 😊, să nu vizitez şi Movenpick Ice Cream Cafe, cu program 10.00-17.00, situată în zona plajei, pentru a savura o îngheţată delicioasă, cu topinguri din cele mai diverse, alături de o cafea excelentă, ca peste tot, de altfel.

Nu am fost interesată de restaurantul pentru copii Rixy Kids şi nici pe la Candy Bar nu am vrut să trec, piei ispită! , dar nu pot să nu menţionez şi existenţa acestora pentru cei interesaţi. Adiacent restaurantului principal de la Tirana, exista un salon special dedicat celor mici, dar din păcate foarte rar vizitat de aceştia, cei mai mulţi părinţi preferând să-şi ia cu ei copiii în restaurantul mare şi păsându-le prea puţin sau deloc că micuţii deranjează continuu ceilalţi oaspeţi ☹

Mâncarea a fost excepţională şi nu exagerez deloc. La Rixos se mănâncă excelent, dar cred că acest lucru nu mai este vreun secret, tot mai mulţi conaţionali alegând resorturile Rixos.

Băuturile erau comandate şi aduse la masă de către ospătari. Berea, băuturile răcoritoare şi apa erau toate îmbuteliate. Am apreciat amabilitatea şi promptitudinea ospătarilor.

Nu voi enumera toate cele oferite sau mâncate de mine aici pe durata sejurului, voi spune doar că varietatea sortimentală a fost foarte mare, iar calitatea fără reproş. Nu am gustat nici măcar o mică parte din cele oferite. Doar la Rixos Premium Seagate am găsit mâncare mai multă și mai variată ca aici.

Unele feluri se schimbau în fiecare zi, dar destule altele erau oferite zilnic, un avantaj pentru mine care variam destul de puţin şi mâncam doar ce ştiam sigur că îmi place, fără să mai experimentez.

Există mai multe baruri răspândite prin tot resortul, turiştii având acces gratuit la Lobby Barurile ambelor hoteluri, Tirana şi Blue Planet, cu program non-stop, la barurile de la piscine (09.00-18.00) şi swim up bar, la barurile de la plajă (09.00-18.00) sau la Irish Pub (13.00-22.00).

Băuturile alcoolice de import sunt disponibile la toate barurile, ceva mai puţine la barul de la plajă, dar, oricum, suficiente. În conceptul ultra all inclusive sunt incluse gratuit mai multe băuturi de import, doar cele foarte scumpe fiind contra cost.

Noi am preferat să ne petrecem serile la cele două Lobby Baruri, alternativ, în funcţie de inspiraţie, sau la ambele, pe terasele acestora putându-ne relaxa şi fuma în voie. Lobby Barul de la Tirana este mai elegant decât cel de la Blue Planet, cu servicii impecabile şi băuturi preparate ca la carte, cu fotolii şi canapele confortabile şi o vedere frumoasă la piscina luminată feeric seara. La Lobby Barul de la Blue Planet eu m-am simţit mai confortabil datorită meselor înalte, cu scaune confortabile şi cu pernuţe, mai OK pentru spatele meu cu probleme, însă mereu aveam o problemă cu cocktailurile preparate ca pentru ruşi, cu Sprite în loc de Soda, înfiorător şi periculos de dulci pentru mine, astfel că mergeam să-mi comand singură de la bar şi stăteam cu ochii pe barman ca pe butelie să nu „greşească” în virtutea inerţiei. De data aceasta am stat mai mult la Tirana, barul de lângă casă, de unde îmi luam şi cafeaua pentru a doua zi dimineaţă, fără să fiu nevoită să mă plimb cu cafeaua în mână prin tot resortul. Cu barmanii de la Tirana mă împrietenisem încă din mai, ne-am bucurat de revedere, iar eu comandam fără grijă ştiind că aceştia îmi învăţaseră deja preferinţele.

Deşi nu sunt fan piscină, în această vacanţă nu am prea avut de ales, deoarece vântul puternic ne-a gonit de pe plajă, astfel că până spre prânz ne petreceam timpul la piscină, înainte de a merge la plajă cu speranţa de a putea face snorkeling în voie. Am avut astfel ocazia să accesez şi pool barurile şi am fost mulţumită de cele oferite.

Beach barul a fost OK pentru hidratarea noastră cât ne aflam la plajă, iar vitrinele frigorifice cu apă, bere şi sucuri din care ne autoserveam au constituit un plus.

În zona centrală a plajei mai era un bar, cu o terasă umbroasă foarte drăguţă, cu mese şi scaune comode şi cu băuturi pe alese, dar cu personal tot nepriceput, astfel că acolo am comandat doar chestii foarte simple unde era greu să greşeşti.

La plajă există şi posibilitatea să comanzi şi să fii servit la şezlong cu cele dorite, dar eu de cele mai multe ori am refuzat preferând să îmi aduc singură băuturile de la bar, astfel depăşindu-mi zilnic numărul de paşi propus.

Am mai încercat într-o seară şi barul care deservea Arena de lângă Blue Planet, când am mers şi noi la un spectacol şi a fost în regulă.

Chiar dacă nu am fost vreodată interesată de subiectul piscină, mai ales în Egipt, unde aveam la dispoziţie minunata Mare Roşie, curată şi caldă, de această dată am fost nevoită să-mi petrec câteva zile la piscină. Pe plajă vântul bătea prea tare, rupsese deja parte din umbrele, iar personalul a decis să le închidă pe cele rămase încă „valide” . Am încercat noi să ne ferim de soare ascunzându-ne pe după paravanele antivânt, dar tot ne scârţâia nisipul între dinţi, astfel că am preferat să renunţăm şi ne-am distrat la piscină.

Ştiam din vacanţa precedentă piscina imensă de la Blue Planet, dar de această dată am preferat să rămânem la piscinele de la Tirana, unde identificasem vreo trei piscine, dintre care una era destinată exclusiv adulţilor. Interesantă mi s-a părut cea cu diferenţă de nivel şi o pantă pe care puteai plonja din cea de sus în cea de jos, spre amuzamentul copiilor şi nu numai al lor.

Fiecare piscină este dotată cu umbrele de soare și șezlonguri, este supravegheată de salvamari, există chioșc pentru prosoapele de plajă și dușuri din loc în loc. Toaletele sunt situate la parterul clădirilor din apropiere.

Despre plaja de la Radamis ar fi multe de spus şi multe de cârcotit dacă aş fi plecat acolo cu gândul să caut defecte :D.

Plaja este comună pentru toţi turiştii cazaţi în complexul Radamis.

Accesul la plajă se face cu maşinuţele electrice care circulă cu o frecvenţă destul de bună, uneori chiar foarte bună. Nici Blue Planet şi nici Tirana nu se află pe plajă, ci la câteva sute de metri distanţă. Se trece printr-un tunel care NU are încă şi acces pietonal, astfel încât, pentru a se evita eventuale accidente, ei te obligă să mergi cu maşinuţa, ceea ce nouă ne-a convenit de minune 😊.

Plaja este foarte lungă cu mai multe sectoare și cu aspect diferit de la o zonă la alta. Cam o treime din lungimea plajei era încă în lucru, mai având destule de făcut pentru amenajarea cât de cât corespunzătoare a întregii plaje.

Chioşcurile pentru prosoape se află chiar la intrarea pe plajă. Prosoapele sunt mari, noi şi pufoase, disponibile la liber, fără carduri şi fără număr.

Există trei pontoane nu foarte scurte pentru accesul în mare pentru înot la apă adâncă de circa 20 metri sau pentru snorkeling la reciful propriu. În mai anul trecut doar primul ponton din stânga era complet funcțional (dotat cu duş, veste de salvare şi salvamar), cel din mijloc era aproape finalizat și lucrau deja la cel de al treilea ponton în partea dreaptă. În septembrie 2024 deja era funcţional şi al doilea ponton, iar eu le-am folosit pe ambele.

Noi am făcut plajă aproximativ în partea centrală, între primul și al doilea ponton, numărând de la stânga la dreapta. Aveam puțin de mers din punctul în care ne lăsau mașinuțele, aveam și două baruri aproape și eram aproape și de cele două pontoane unde mergeam pentru snorkeling.

Plaja este cu nisip și pietricele și cam în pantă.

Există umbrele de soare, cam „anemice” şi cam fragile, astfel că multe din ele pierduseră deja lupta cu vântul puternic. Şezlongurile de plajă, doar cu plasă şi fără saltea, nu au fost cele mai confortabile posibil. Cu două prosoape de plajă puse unul peste altul pentru mine a fost OK, însă pentru cei mai slabi nu a fost prea comod. Soţul meu a resimţit lipsa salteluţelor comode cum erau cele de la Seagate. Paravanele antivânt ne-au fost de un real folos.

Din punctul de vedere al intrării în mare, aceasta nu este la fel de plăcută precum cea de la Rixos Magawish din Hurghada, dar este mult mai OK decât cea de la Rixos Sharm sau Rixos Seagate, aflate tot în Nabq Bay. Inclusiv fenomenul de flux şi reflux este mai puţin vizibil şi deranjant aici pe plaja de la Rixos Radamis.

Un avantaj important mi s-a părut acela că poţi intra în apă direct de pe mal, dar doar pentru a te răcori şi a te bălăci, nu şi pentru înot. Papucii de apă nu sunt neapărat necesari, dar sunt utili, apa este foarte clară, iar pietrele mari se văd şi pot fi ocolite cu uşurinţă. Eu nu am folosit încălţămintea specială de apă decât atunci când mergeam la snorkeling.

Există duşuri chiar la marginea plajei, iar toaletele, foarte curate şi dotate cu toate cele necesare, se află în spatele barului de la plajă şi în zona restaurantului People.

Curăţenia plajei a fost OK, angajaţii trecând destul de des să strângă paharele şi dozele goale, precum şi alte resturi lăsate de turişti. Existau şi coşuri mai mari de gunoi.

Eu am descoperit bucuria snorkelingului relativ târziu, dar pot spune că am devenit dependentă de această activitate atât de plăcută şi mereu surprinzătoare, spun asta pentru că, şi după atâţia ani şi atâtea experienţe, tot mă mai bucur atunci când descopăr un peşte pe care nu-l „cunoscusem” încă 😊

Pentru cine nu are termen de comparaţie, reciful de la Radamis poate constitui o surpriză plăcută şi o experienţă interesantă, deoarece ai ce vedea. Pentru mine, a fost puţin banal, lejer, dar totuşi relaxant. Mi-a convenit că era foarte la îndemână şi nu necesita drumuri lungi, efort sau alte complicaţii.

Cunoscutul concept de folosire a facilităţilor altui resort din acelaşi lanţ, experimentat vreme de mai multe săptămâni în 2021,2022 şi 2023 la Rixos Sharm şi Rixos Seagate, l-am întâlnit şi aici, dar într-o variantă puţin mai restrictivă.

Aveam dreptul de a ne distra la Aquaparkul de la Rixos Seagate în fiecare zi, Rixos Radamis oferind transport gratuit până acolo şi înapoi cu un microbuz, conform unui orar afişat, cu condiţia rezervării făcute cu o zi înainte la recepţie.

Oficial, ei ofereau acces DOAR la aquapark. Neoficial, puteai merge acolo şi aveai acces peste tot la toate facilităţile cât timp purtai o brăţară Rixos la mână, aşa cum am experimentat personal în mai când eram cazată la Rixos Blue Planet.

De această dată, nu am mai fost tentată să profit de această oportunitate, nu am dorit să mă tot trambalez cu microbuze şi să schimb apoi trei maşinuţe, astfel că de la Tirana nu am mai mers la Seagate. Am recuperat însă o săptămână mai târziu când am ajuns pe un traseu mult mai scurt la Seagate în fiecare zi pentru snorkeling şi nu numai :p

După finalizarea propriului aquapark, la care nu am sesizat să fi făcut progrese faţă de luna mai, Rixos Radamis nu ar mai avea niciun motiv să ofere turiştilor proprii acces la Seagate Aqua, dar poate vor vrea cei de la Seagate să viziteze noul aquapark, şi tot acest du-te vino ar putea continua şi pe viitor, situaţie care mie mi-ar conveni de minune

Despre Aquaparkul de la Seagate am povestit mai pe larg în articolul scris după sejurul de două săptămâni petrecut acolo în septembrie 2023 şi nu aş vrea să mă repet, mai ales că de această dată nu l-am mai vizitat, însă consider util pentru cititorii interesaţi să menţionez şi existenţa acestei facilităţi.

În mai 2024 acesta a fost pentru mine doar pretextul de a intra la Seagate. Am plecat cu primul microbuz din faţa recepţiei de la Rixos Radamis şi nu cred să fi făcut mai mult de 10 minute până acolo. Am intrat în parc, ne-am înregistrat la poartă şi apoi am traversat tot parcul până la celălalt capăt. Nu am sesizat diferenţe faţă de anii precedenţi referitor la piscinele şi toboganele disponibile.

Scopul nostru era să ajungem la pontonul de la Seagate pentru snorkeling

Ne-am urcat în prima maşinuţă care urma să ne transporte, prin tunelul cunoscut, din secţiunea Aqua în cea a hotelului propriu-zis până în staţia aflată în dreptul clădirii nr. 10. Am făcut câţiva paşi şi am luat una din maşinuţele care făceau turul resortului pentru a ajunge la plajă. Apoi am luat o altă maşinuţă care ne-a dus până la capătul pontonului.

Update 2025: maşinuţele nu mai circulă decât până la jumătatea pontonului, restul drumului făcându-se pe jos.

Varianta optimă, în opinia mea, este să te cazezi la Rixos Sharm şi să faci snorkeling la Seagate, ceea ce am şi făcut, pentru a treia oară 😊, o săptămână mai târziu.

Când am văzut prima dată clubul pentru copii de la Rixos Seagate mi s-a părut ceva nemaipomenit. Apoi am văzut că se poate şi mai mult la Rixos Magawish, unde suprafaţa şi facilităţile clubului pentru copii erau încă şi mai generoase.

Am ajuns şi la Radamis, unde pare că s-au întrecut pe ei. Au realizat aici Rixy Kids Town, un adevărat orăşel pentru copii, ceva absolut impresionant. Facilităţile oferite includ: Police Department, Fire Department, şcoală de şoferi, academie de teatru, ateliere de pictură, de sculptat în lemn, de olărit, de robotică, de grădinărit şi încă altele, pe lângă clasicele locuri de joacă.

Rixy Kids Town este situat între Tirana şi Blue Planet fiind folosit de copiii turiştilor cazaţi în ambele hoteluri.

În plus, există şi un club pentru copii în zona plajei, dotat cu cele necesare celor mici, dar acesta este mai mic şi mai obişnuit.

Pentru copii dar nu numai, există şi o zonă de joacă/jocuri situată la ultimul etaj din clădirea principală de la Tirana, căutată mai ales de amatorii de tenis de masă.

La capitolul distracţie, spectacole de seară şi petreceri, hotelurile Rixos, indiferent de ţară, au fost mereu în TOP, astfel că nici acesta nu face excepţie. Pe perioada sejurului meu au avut loc câteva spectacole, diferite de cele de care aproape că mă plictisisem după cinci săptămâni de la Rixos Sharm şi Rixos Seagate, dar la fel de interesante şi de bine realizate, urmate de muzică mixată de diferiţi DJ.

Şi aici există două locaţii, numite Arena, una situată la ’graniţa” dintre Tirana şi Blue Planet, dar mai aproape de cel din urmă şi o alta la plajă.

La Arena de lângă Blue Planet am fost o singură dată, la un show reuşit de muzică, dans şi puţină acrobaţie, susţinut de trupe profesioniste, însă nu am rezistat mai mult de o jumătate de oră, deoarece muzica era la un nivel prea ridicat şi mă deranja.

La Arena de la plajă nu au fost organizate spectacole pe durata sejurului meu, dar am prins în două seri spectacole drăguţe ţinute tot în zona plajei, mai exact în apropierea debarcaderului pentru gondole.

Recomand Rixos Radamis Tirana cu toată încrederea!

Pentru familiile cu copii, Radamis Tirana este o alegere excelentă şi datorită camerelor decorate special pentru aceştia şi care, cu siguranţă, îi vor încânta pe micuţi, camerele amintind ca stil de cele de la Rixos The Land of Legends din Kadriye (Turcia), dar şi numeroaselor facilităţi oferite acestora.

Tirana oferă tot confortul dorit şi celor fără copii, însă pentru mine a fost prea zgomotos. Cu toate acestea, nu regret deloc alegerea făcută.

Blue Planet a fost un resort mai pe gustul meu decât Tirana, convingându-mă să revin la Radamis şi a treia oară :p

Vacanţe plăcute tuturor!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 145 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI