Mai bine mai târziu decât niciodată – Rixos Premium Tekirova

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 26 - 30 mai

Alegerea hotelului

După o vacanţă extrem de reuşită petrecută în septembrie 2013 la Rixos Sungate, mi-am dorit să „recidivez” , în sensul de a vizita şi alte hoteluri din lanţul Rixos şi cel mai mult mă tenta Rixos Tekirova pentru că se afla într-o zonă superbă, cu muntele foarte aproape, iar combinaţia munte-mare mereu m-a fascinat. Puteam alege Rixos Beldibi, un hotel sensibil mai ieftin decât Sungate sau Tekirova, dar din câte văzusem mi s-a părut prea modest pentru un Rixos şi prea liniştit chiar şi pentru gustul meu. Şi Rixos Premium Belek se afla de mai mult timp în vizorul meu, însă preţul acestuia mi-a depăşit mereu bugetul, dar eu încă mai sper că voi prinde cândva o ofertă avantajoasă şi voi ajunge şi acolo :).

Planurile de vacanţă pentru anul 2014 fuseseră făcute încă dinainte de finalul anului precedent şi cuprindeau două vacanţe exotice de câte două săptămâni la care visam de multă vreme, Paştele era „obligatoriu” de petrecut în Bulgaria şi cam astea erau zilele mele de concediu. Turcia nu prea mai încăpea în peisaj, iar eu nu eram tocmai împăcată cu gândul ăsta, dorul fiind mare. La sfârşit de ianuarie, o inspiraţie de moment m-a făcut să aleg un sejur în Turcia foarte scurt pentru mine de doar 6 nopţi, imediat după întoarcerea din Bulgaria şi, în premieră pentru mine, prima dată cu avionul, deoarece nu-mi permiteam luxul să pierd două zile pe drum pentru a sta doar patru zile în Turcia şi aşa am ales Rixos Tekirova şi transport cu avionul cu escală la Istanbul şi transfer luat separat de la acelaşi touroperator german prin care rezervasem şi hotelul. Însă câteva săptămâni mai târziu am fost informată că hotelul ales de mine era închis pentru renovare şi mi s-a propus pentru relocare Rixos Sungate, variantă pe care am acceptat-o imediat, la vremea respectivă Sungate fiind mai scump decât Tekirova şi ştiam exact la ce să mă aştept, aşa că nu mă deranja să revin la acesta după şapte luni de la prima vizită şi a fost, din nou, foarte bine.

Dorinţa de a merge la Rixos Tekirova însă a rămas. S-a concretizat abia trei ani mai târziu, mai bine mai târziu decât niciodată :D, de această dată având un argument în plus pentru a-l rezerva: The Legends, minunatul parc tematic din Kadriye deschis parţial chiar în acel an şi la care aveau transport şi acces gratuit toţi turiştii cazaţi la hotelurile Rixos din Antalya. Desigur, pentru Legends, ideală ar fi fost o cazare chiar în Kadriye la Rixos Belek, dar m-am mai uitat şi în portofel şi, din cauza răului de mişcare, am decis să renunţ şi la transportul lor folosind maşina personală, chiar dacă am parcurs două sute de kilometri pe motorina mea.

Cristi de la AFA :* mi-a făcut şi aici cea mai bună ofertă, aşa că am rezervat cu early booking patru nopţi de cazare în cameră dublă standard cu vedere la mare la preţul de 500 euro, fără transport, un preţ foarte bun pentru finalul lunii mai.

Drumul

De obicei când ne mutăm doar de la un hotel la altul şi dintr-o staţiune în alta, drumul este foarte scurt, însă, în acest caz, a fost ceva mai lung, de o sută de kilometri şi destul de dificil pentru mine pe ultimii aproximativ 15-20 kilometri din cauza serpentinelor cu care eu nu sunt tocmai prietenă :D. Am plecat de la hotelul Titanic Deluxe Belek şi am ajuns la Tekirova puţin după ora 12 şi destul de ameţită.

Nu la fel de scurt şi de simplu a fost însă drumul de acasă până în Turcia, de 1386 kilometri, parcurs în două zile pe traseul: București - Giurgiu - Ruse - Razgrad - Târgoviște - Omurtag - Kotel - Yambol - Elhovo - Lesovo - Hamzabeyli - Edirne - Istanbul - Adapazari - Osmaneli - Bilecik - Bozüyük - Kütahya (998 km în prima zi) şi Kütahya - Afyon - Sandikli - Burdur - Antalya – Lara - Kundu (388 km în a doua zi) . De la hotelul Royal Seginus din Lara, care ne-a fost gazdă în primele cinci nopţi, ne-am mutat în Kadriye, la hotelul Titanic Deluxe, aflat la doar 11 kilometri de primul, pentru următoarele şapte nopţi şi apoi am plecat spre al treilea hotel situat în Tekirova, parcurgând alţi 100 kilometri.

Hotelul Rixos Premium Tekirova

Hotelul a fost construit în anul 2002 pe o suprafaţă extrem de generoasă de 186.000 metri pătraţi şi renovat parţial în anul 2014, doar corpul Deluxe (A), ocazie cu care au fost construite şi mai multe vile noi (superbe, dar scumpe :D) şi aquaparkul – remarcabil, cu adevărat deosebit pentru un aquapark de hotel (cu circuit închis). Se pare că a urmat şi o renovare a corpului Standard (B) în 2017, dar DUPĂ data vizitei mele, ocazie cu care a fost crescută şi capacitatea terasei restaurantului principal.

Hotelul dispune de o clădire principală cu două corpuri: standard şi deluxe, aflate foarte aproape de mare, şi şiruri de vile de diferite tipuri, una mai frumoasă ca alta, aflate în spatele şi în lateralul clădirii principale, departe sau foarte departe de plajă, având însă avantajul de a fi mai aproape de aquapark. Oferă cazare în 770 de camere de mai multe tipuri: 338 camere standard (26 mp), 144 camere deluxe (32 mp), 16 family suite (52 mp), 6 deluxe suite (100 mp), 2 king suite (300 mp), 94 family garden suite (46 mp), 40 pool suite (45 mp), 100 pool villa (100 mp), 26 executive villa (200 mp) şi 4 superior villa (300 mp).

Se află la 73 kilometri de aeroportul din Antalya şi la 17 kilometri de Kemer. Până în centrul Tekirovei se poate ajunge uşor într-o plimbare de vreo cincisprezece minute. Recunosc că eu am fost, din comoditate, doar cu maşina :).

Parcarea

Există o parcare proprie, gratuită, aflată în foarte aproape în dreapta recepţiei, nu foarte mare raportat la capacitatea hotelului, dar absolut suficientă în perioada sejurului meu, având în vedere faptul că majoritatea turiştilor vine cu avionul. În parcare erau doar maşini turceşti şi după două zile a mai apărut o maşină din Bucureşti. Am ieşit cu maşina două zile din patru pentru multe ore şi nu am avut nicio problemă să găsim locuri libere în parcare atunci când am revenit la hotel. Copertinele de deasupra locurilor de parcare sunt un avantaj, pentru că astfel maşinile nu stau în bătaia directă a soarelui. Dacă stau bine să mă gândesc, nici la Sungate parcarea nu era mai mare şi a fost suficientă chiar şi atunci când hotelul a fost plin la capacitate.

Oricum mai există și o a doua parcare a resortului, departe de recepție, dincolo de aquapark, dar nimeni nu rămâne cu mașina neparcată în deplină siguranță. :)

Check in

Am prezentat voucherul paznicului de la bariera de intrare în resort şi am fost lăsaţi să trecem. Am oprit maşina în apropierea întrării şi m-am prezentat la recepţie cu voucherul şi paşapoartele. Am fost preluată imediat de o recepţioneră cam acră, am completat formularul de cazare şi am primit pe loc o cameră în corpul B, aşa cum plătisem. Am solicitat să văd camera înainte de a duce bagajele. Un bell boy m-a condus până în camera repartizată. Nu mi-a plăcut deloc. Că era mică, nicio surpriză, am ştiut de când am rezervat, dar nu mă aşteptam să fie totul chiar atât de vechi, să nu-mi placă mirosul de vechi sau mucegai, nu mi-am dat seama. În plus avea şi două paturi single, nu pat matrimonial cum solicit de fiecare dată la momentul rezervării. Am ieşit pe balcon să văd marea pentru care plătisem în plus. Da, aveam vedere spre o pajişte cu iarbă şi, mai departe, spre mare. Teoretic, era ceea ce plătisem, dar mie tot nu-mi plăcea.

Am revenit la recepţie solicitând schimbarea camerei pentru că este şi mică şi cam urâţică, amintind faptul că mă aflam pentru a treia oară în lanţul Rixos, după cele două experienţe anterioare de la Sungate, la care tipa mi-a sugerat un upgrade contra cost la o cameră deluxe, mai scump decât dacă aş fi rezervat iniţial prin agenţie acest tip de cameră. Am tot calculat eu şi am decis că nu merită să plătesc atâţia bani pentru 6 metri pătraţi în plus şi pentru o cameră renovată, astfel că am refuzat upgrade-ul.

Nu prea aveam de ce să mă leg, dar nici nu eram deloc împăcată cu camera primită, aşa că am insistat că, pentru că sunt repeted guest, să încerce totuşi să-mi ofere o cameră cu pat matrimonial şi la un etaj superior, aşa cum solicitasem din momentul rezervării, chiar dacă ştiam că dorinţa îmi poate fi îndeplinită doar dacă există disponibilităţi. Şi iată că au existat :D. Nu ştiu dacă respectiva, obişnuită cu turiştii ruşi şi cu cei ex-sovietici, mai generoşi decât mine, aştepta sau nu ceva, eu însă nu eram dispusă să cotizez, dar doream cea mai bună cameră de tipul celei plătite, nu cea mai proastă. După 2-3 minute de butonat la calculator, mi-a oferit o altă cameră, aflată la ultimul etaj al corpului B, chiar ultima la capătul holului de acces.

Am plecat singură să o inspectez, am găsit-o destul de greu, numărătoarea fiind cam aiurea pentru ultimele trei camere, dar pot spune că a fost aproape dragoste la prima vedere. Era la fel de mică precum precedenta, dar mult mai luminoasă, părea mai aerisită, deşi patul matrimonial ocupa aproape întreaga suprafaţă a camerei, fără mirosuri suspecte, iar vederea din balcon m-a fascinat din primul moment. Am acceptat-o imediat, fiind convinsă că era maximul pe care îl puteam primi în condiţiile date.

Camera 1706

Cum spuneam, camera se află la etajul al şaptelea (de fapt, etajul şase după numărătoarea noastră) şi ultimul al corpului Standard, este ultima de pe aripa respectivă, însă aproape de lift. Niciodată nu m-a deranjat să primesc ultima cameră de la un etaj, acest lucru însemnând mai puţini vecini, deci mai multă linişte, avantaj eu.

Ştiam că la acest hotel camerele standard sunt micuţe de doar 26 metri pătraţi, dar pentru mine senzaţia a fost destul de neplăcută. Era al treilea hotel din această vacanţă şi beneficiam de camere din ce în ce mai mici cu fiecare hotel la care ajungeam, plecând de la 64 mp la Royal Seginus, apoi 39 mp la Titanic Deluxe Belek şi acum doar 26 mp la Rixos Tekirova :(. Mi-am asumat acest risc din momentul rezervării, dar tot nu am fost încântată de o cameră atât de mică.

Am intrat într-un hol micuţ în care se afla dulapul, şi acesta destul de mic, dar nu am fost deranjată de acest lucru, deoarece şi bagajele noastre se împuţinaseră pe parcursul vacanţei, hainele folosite fiind deja depozitate în maşină, şi uşa de la baie. În dulap am găsit seiful cu utilizare gratuită.

Despre baie pot spune fără exagerare că era tare mică, poate cea mai mică baie întâlnită prin concediile mele, indiferent de ţară sau de numărul de stele. Uşa băii nu se putea deschide fără a lovi genunchii persoanei care stătea în acel moment pe tron, dar, cum folosim baia pe rând, nici acest lucru nu a fost o problemă. Exceptând dimensiunea sa redusă, mie baia mi-a plăcut şi mi s-a părut destul de bine organizată. În fapt, băile din corpul B au fost singurele chestii renovate cu prilejul marii renovări a resortului suferite în 2014, atunci înlocuindu-se căzile de baie cu cabine de duş, de tip walk in. Eu încă mă întreb unde naiba putea intra o cadă de baie într-o baie atât de mică :D.

În baie am găsit consumabilele Laelia (săpun, gel de duş, şampon, balsam şi loţiune de corp) uzuale hotelurilor Rixos, de aceeaşi calitate ca la Sungate şi care mie mi-au plăcut, erau şi câteva cosmetice pentru copii, am mai primit câteva chestii gen piepten, burete de baie, periuţe şi pastă de dinţi, set pentru bărbierit, utile celor mai uituci, pentru că nouă nu ne-au folosit. Prosoapele erau albe, impecabile. Halatele de baie ne aşteptau pe umeraşe, agăţate de un cuier din baie, iar papucii de unică folosinţă i-am găsit în dulap. Exista şi oglindă pentru machiaj şi uscător de păr, iar cosmeticele folosite erau completate zilnic. În baia mea mică mi-a mai plăcut gresia şi faianţa care imitau marmura, însă cu reflexe aurii, amintindu-mi cumva de baia „aurită” avută la Cinciş la Diamond dacă îşi mai aminteşte cineva :p.

Intrând în cameră, pe partea stângă se afla patul matrimonial, lat şi foarte confortabil, care ne-a asigurat un somn liniştit, încadrat de două noptiere cu blat de marmură încastrate în tăblia patului, cu câte două aplice fixate pe aceeaşi tăblie şi în continuare o canapea de două locuri având în față o măsuţă joasă.

Pe partea dreaptă se afla un suport pentru bagaje, apoi televizorul cu diagonală destul de mare fixat pe perete, apoi o oglindă, o mică măsuţă în consolă cu un sertar şi un taburet, care putea fi folosită ca masă pentru machiaj şi un alt corp gen birou pe care se afla setul de preparare a ceaiului şi cafelei şi cele câteva cronţoneli (sticksuri, pufuleţi, napolitane) oferite zilnic şi care adăpostea minibarul. În minibar existau două beri Efes la doză, două doze de Coca Cola, câte o doză de Cola zero, Fanta, Sprite şi Ice Tea, câteva suculeţe de fructe Cappy la cutie, apă plată şi apă minerală. Zilnic se completau cele consumate.

Spațiul de trecere dintre pat și peretele pe care se afla televizorul era extrem de îngust, dar, cu mare atenție și pe rând, am reușit să nu ne lovim de mobilă.

Pe jos era o mochetă curată, dar foarte veche; nu mi-a plăcut deloc :(.

Aerul condiţionat era în sistem centralizat şi a funcţionat bine atât cât am avut nevoie să îl folosim.

Balconul era de dimensiuni normale, dotat cu două scaune, o măsuţă şi un uscător pentru costumele de baie. Însă cel mai important lucru era vederea superbă la marea aflată dincolo de piscina principală pe care o puteam admira în toată splendoarea ei. La Tekirova marea are o culoare deosebit de frumoasă, am constatat aceasta şi un an mai târziu la Gural Tekirova şi până anul acesta eram convinsă că am descoperit cea mai frumoasă mare din Turcia acolo în zona Kemerului, la Tekirova, însă frumuseţea mării de la Oludeniz a reuşit totuşi să o surclaseze :).

Curăţenie s-a făcut zilnic în cameră şi în baie, nu am avut nimic de reproşat, prosoapele au fost schimbate în fiecare zi, iar lenjeria o singură dată pe durata sejurului meu de doar patru nopţi, adică o dată la două zile, suficient de des pentru mine, cosmeticele folosite şi băuturile consumate din minibar au fost completate zilnic.

Eu nu am fost prea mulţumită de cameră, prea mică şi prea veche pentru gustul meu, chiar dacă într-o cameră standard puteau fi cazaţi doi adulţi şi un copil, spaţiul nepermiţând adăugarea de paturi suplimentare. Nu m-am putut abţine să nu fac permanent comparaţie între camerele de la Tekirova şi cele de la Sungate, mai spaţioase, de 38 mp, chiar dacă nici acelea nu aveau mobilier nou, dar parcă nu se simţea atât de acut nevoia de schimbare, de reînnoire. Aceasta a fost experienţa mea. Din fotografiile găsite pe internet, constat că şi aceste camere standard au fost renovate, a fost schimbată mocheta aia veche şi aspectul camerelor, la fel de mici însă, a fost îmbunătăţit.

Restaurantul

Există două restaurante principale şi şase restaurante a la carte.

Noi am mâncat doar în restaurantul principal Turqoise, cel care oferea în regim bufet toate mesele principale ale zilei: micul dejun (07.00-11.00), prânzul (12.30-14.30), cina (19.00-21.30) şi night snack (0.00-02.00). Făcând o comparaţie cu restaurantul principal cu acelaşi nume de la Sungate, pot spune că numărul felurilor oferite a fost mai redus aici la Rixos Tekirova, inclusiv spaţiul de expunere a mâncării era mai redus, dar asta nu înseamnă că nu am găsit de fiecare dată mai multe feluri pe gustul meu decât aş fi putut mânca la o masă. Zona de grătare se afla afară pe terasă. Mâncarea mi-a plăcut. A fost bine gătită şi suficient de variată, în fiecare zi apărând feluri noi.

Noi am ajuns la acest hotel chiar la începutul Ramadanului şi nu am putut să nu remarc colţul special cu mâncare turcească tradiţională creat în cadrul restaurantului, deschis pentru turiştii musulmani o dată cu apusul soarelui şi-mi plăcea să mai ciugulesc şi eu una alta de acolo.

Noi am mâncat mereu doar pe terasa restaurantului, cu o vedere frumoasă la piscina principală şi la mare. Mesele nu erau foarte multe, dar am reuşit mereu să găsim locuri libere. Băuturile erau comandate la ospătari şi aduse la masă de aceştia cu destulă promptitudine. Berea era la sticlă, eu beam Miller, iar soţul rămânea fidel Efes-ului. Am mai comandat şi vin sau cocktaluri simple şi au fost ok.

A fost un an cu puţini ruşi, dar cu mulţi turişti din ţările ex-sovietice. Spre deosebire de Sungate, unde vorbitorii de limbă rusă au fost de fiecare dată din cele trei dăţi în proporţie de peste 99%, dar ruşi pricopsiţi şi educaţi, aici am fost neplăcut surprinsă de calitatea şi comportamentul acestora, de modul în care se îmbulzeau la tăvile cu mâncare şi în zona de live cooking pentru a-şi umple cu vârf farfuriile, mare parte din mâncare rămânând apoi pe masă. Nu m-a interesat niciodată care şi cât mănâncă, pentru că şi mie îmi place mult mâncarea bună, dar din cauza unor disperaţi se formau cozi destul de mari la felurile de mâncare mai interesante, ceea ce nu este prea ok la un hotel de acest nivel.

Mai există un Restaurant principal Veranda, mai micuţ, în zona vilelor, deschis doar pentru mic dejun (08.00-10.30) şi cină (19.00-21.30). L-am văzut şi am vrut să mâncăm într-o seară acolo, dar soţului i s-a părut cam slab luminat şi a refuzat.

Există şi şase restaurante a la carte, cu rezervare prealabilă şi program 19.00-22.00, trei gratuite: La Rosetta (Italian), Alaturca (turcesc) şi Mandarin (Far East) şi trei contra cost: Cactus (american), Mermaid (peşte) şi Exclusive Club (internaţional), acesta din urmă fiind gratuit pentru oaspeţii VIP, deschis non stop, pentru a oferi în regim a la carte toate cele trei mese ale zilei. La un sejur de minim patru nopţi am fi putut rezerva pentru cină unul din cele trei restaurante gratuite, dar nu am fost interesaţi.

Yummy Kids Restaurant – restaurantul pentru copii, aflat la Rixy Club, oferă posibilitatea de a lua masa de prânz 12.00-16.00 şi fructe şi prăjiturele, 16.00-18.00, pentru copiii însoţiţi de părinţi. Noi nu am fost, deoarece ne lipseau copiii din dotare :D.

Food Court, situat aproape de piscină, dar şi de plajă, funcţionează ca snack restaurant între 12.00-16.00, oferind un număr mai redus de preparate faţă de masa de pânz din restaurantul principal, la care se adaugă oferta de gozleme (11.00-16.00) şi burgerii şi sandvişurile (16.00-18.00). Eu am apreciat cel mai mult aici cartofii copţi umpluţi cu de toate :D (kumpir) – preferaţii mei, dar nici celelalte preparate nu erau mai prejos.

În două din cele patru zile ale sejurului petrecut aici noi am fost plecaţi în excursii, inevitabil ratând masa de prânz, astfel că în restul de zile rămase nu am avut timp să ne plictisim de cele oferite, deci nici motive să ne plângem că mâncarea a fost prea puţin variată, prea repetitivă :D.

Icecream House – casa îngheţatei, cu program 12.00-23.00, este de neratat atât de către familiile cu copii, cât şi de către cupluri, oferta fiind variată şi de calitate. Noi îngheţată ambalată am mai mâncat şi pe plajă de la unul din băruleţele de acolo, dar parcă aici mi-a plăcut mai mult.

Baruri

Conform conceptului, există nouă baruri în acest resort. Când sunt prea multe, creşte şi probabilitatea de a mai rata din ele şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi aici.

Lobby barul, cu program 09.00-24.00, a fost primul bar pe care l-am vizitat încă dinainte de a termina formalităţile de cazare, soţul preferând să mă aştepte pe terasa acestuia la un pahar de ceva până îmi alegeam camera dorită, el neimplicându-se niciodată în agitaţia şi alergătura mea de colo colo, până obţin o cameră pe gustul meu. Nu este pretenţios şi ştie că dacă eu sunt mulţumită, atunci vom avea un sejur liniştit. Băuturi bune, coctailuri bine făcute, servicii prompte şi o terasă cu o frumoasă vedere la piscină şi la mare.

Dem Cafe, cu program 10.00-20.00, oferă specialităţi deosebite de ceai şi cafea. Noi eram obişnuiţi cu acest concept de la Rixos Sungate şi ştiam că acesta este locul în care putem bea cea mai bună cafea, chiar dacă am găsit cafea bună peste tot, dar aici era „dezmăţ” total pentru cei care apreciază o cafea bună. Singurul minus l-aş da pentru ora de deschidere, prea târzie pentru mine.

Hightlights Bar este barul de la piscina principală, cu program 10.00-20.00. Pe la acesta treceam la întoarcerea de la plajă, fiind în drumul nostru. Băuturi ok, servicii ok, dar nu m-a impresionat cu nimic.

Beach Barul, cu program 09.00-18.00, ne-a potolit setea cât timp ne aflam la plajă. Barmanul de aici ne-a răsfăţat cu coctailuri excelente. Am stat şi la mesele din apropierea barului, dar cel mai des luam băuturile la şezlong. Mai era un bar mai mic, fără mese şi scaune, mai aproape de locul în care stăteam noi la plajă, dar acesta nu prepara coctailuri, însă de la acesta îşi lua soţul berile reci şi bune şi eu paharele cu şampanie italienească, exact pe gustul meu. M-am învăţat să beau şampanie toată ziua la plajă de la ruşi la un alt hotel Rixos, am perseverat şi a început chiar să îmi placă :)), pentru că şampania inclusă în concept la hotelurile Rixos s-a dovedit a fi pe gustul meu.

Am mai găsit un bar la Rixy - clubul pentru copii, Yummy Bar, cu program 10.00-18.00, cel mai probabil fără băuturi alcoolice. Am trecut pe acolo înainte de ora deschiderii, dar am fost servită imediat când am cerut o sticlă de apă rece. Mersesem atât de mult prin resort vrând să ajung la tobogane, încât mi se făcuse sete.

Am lăsat la urmă Lotus Bar, cu program 10.00-24.00, barul nostru preferat, pentru că în fiecare resort găsim un bar caere ne place mai mult decât altele şi pe acela îl frecventăm mai des. Culmea este că şi la Sungate tot Lotus Bar, a fost preferatul nostru cu ocazia celor trei vizite acolo. Aici am avut un motiv în plus să ne petrecem serile la acest bar, deoarece se afla în imediata vecinătate a Lotus Stage, zona în care aveau loc spectacolele de seară, astfel că am asistat la toate spectacolele stând comod la o masă bine poziţionată de pe terasa acestui bar şi am fost mulţumiţi şi de serviciile prompte, chiar şi atunci când aglomeraţia a fost mare.

Pentru cei care nu se culcă o dată cu găinile şi dornici de distracţie până târziu în noapte voi mai aminti aici de Chaos Disco, indoor, cu program 0.00-03.00 sau Xpress Bar, cu program 16.00-08.00, unde erau disponibile destul de multe băuturi premium.

Plaja

Mereu am abordat cu plăcere acest subiect, însă acum îmi este mai greu să fiu obiectivă, deoarece de plaja de la Rixos Tekirova mă leagă amintiri încă dureroase şi destul de contradictorii.

Muntele este aproape, toată zona este stâncoasă şi am ştiut că nu voi găsi plajă cu nisip şi intrare în mare cu nisip, motiv pentru care papucii speciali de apă sunt obligatorii. Ştiam, dar, cu toate acestea, eu i-am uitat pe ai mei acasă, în graba cu care am terminat de făcut bagajele cu scurt timp înainte de plecare. Şi m-am şi ambiţionat să nu cumpăr alţii, mai proşti ca ai mei de acasă, dar îmi făceam treaba cu ei, gândindu-mă că poate nu o fi chiar atât de rău şi nici nu merită să dau banii aiurea pentru doar două zile de plajă la Rixos Tekirova, pentru că în restul timpului am fi fost plecaţi prin alte părţi, iar la celelalte trei hoteluri, două în Lara şi unul în Belek, chiar nu aveam nevoie de ei, plajele fiind cu nisip şi foarte „prietenoase” .

Dar să revenim. Plaja proprie a resortului este foarte lungă, având peste un kilometru lungime, suficient de lată, cu nisip grosier amestecat cu pietriş. Nisipul de pe plajă, probabil adus, nu creează niciun fel de disconfort. Mi-a plăcut mult faptul că ajungeam imediat la plajă, noi fiind cazaţi în clădirea principală, fără a parcurge distanţe mai mici sau mai mari prin resort.

Există un număr suficient de şezlonguri amplasate sub nişte pavilioane de mari dimensiuni care te protejează perfect de soare. Un sistem în general ok, care însă pe mine nu m-a încântat în mod deosebit. Mi-a convenit faptul că am avut parte de umbră cât cuprinde fără a fi nevoită să mă învârt cu şezlongul în jurul unei umbrele, dar nu am avut parte de prea multă intimitate, aceste maxi pavilioane fiind mai degrabă potrivite pentru grupuri de familii prietene decât pentru turişti individuali. Sinceră să fiu, mie îmi lipseau pavilioanele micuţe de la Rixos Sungate în care nu încăpeau mai mult de trei şezlonguri, perfecte pentru noi.

Prosoapele de plajă sunt disponibile gratuit şi nelimitat, în sensul că fiecare poate lua câte prosoape doreşte, le foloseşte şi apoi le abandonează pe şezlong sau aiurea, urmând a fi strânse de către angajaţi. Pentru mulţi poate părea un mare avantaj, deoarece scapi de stresul cu cardurile şi de riscul de a plăti la plecare pentru prosoapele pierdute, dar pentru mine a fost un dezavantaj. În prima zi când am ajuns pe plajă am găsit toate şezlongurile ocupate cu prosoape şi deja îmi făceam probleme, până am înţeles cum funcţionează sistemul şi m-am dus la tipul de la chioşcul de prosoape, l-am luat cu mine şi l-am pus să strângă prosoapele abandonate pe şezlonguri, unde nu existau şi obiecte personale, astfel în câteva minute fiind „eliberate” circa douăzeci de şezlonguri. Un alt angajat a apărut imediat şi a strâns zecile de pahare goale şi a golit coşurile de gunoi şi aşa ne-am trezit că avem un întreg pavilion doar pentru noi, cu locuri pe alese, strategic poziţionat între două băruleţe :D.

În partea stângă privind spre mare am descoperit plaja pentru copii, cu un loc de joacă drăguţel, centrul de scufundări, terenul de volei şi în extrema stângă urmau pavilioanele cu plată de la Secret Garden, până spre capătul resortului. În partea dreaptă la capătul plajei era centrul pentru sporturi acvatice. În scurtul timp petrecut la plajă, noi am ales să stăm aproximativ în porţiunea centrală a plajei, aproape de unul din pontoane şi de bar şi a fost foarte bine aşa.

Pe măsură ce te apropii de mare nisipul este înlocuit de pietricele din ce în ce mai mari, cu adevărat deranjante. Din prima zi am reuşit să mă rănesc la un picior într-o asemenea piatră încă înainte de a intra în mare :((şi am recidivat două zile mai târziu cu acelaşi picior.

Intrarea în mare este abruptă şi cu aceleaşi pietre tăietoare asemănătoare celor întâlnite la noi pe calea ferată, motiv pentru care eu consider că purtarea papucilor de apă este mai mult decât necesară. Şi aici există posibilitatea de a intra în mare de pe ponton, direct la apă adâncă, variantă ideală pentru cei care ştiu să înoate, astfel scăpând de disconfortul creat de pietrele ascuţite.

Per total, atât plaja, cât, mai ales intrarea în mare mi s-au părut mai proaste decât la Rixos Sungate în Beldibi, aflat tot în zona Kemer, dar unde măcar intrarea în mare este mai lină.

În ciuda micilor accidentări suferite din cauză că nu am folosit papuci, nu voi depuncta prea mult această plajă, deoarece mie mi-a plăcut :). Nu-mi plac pietrele, dar mie îmi place ca intrarea în mare să fie cât mai abruptă pentru a putea înota imediat ce intru în apă şi, în plus, marea este foarte curată, are o limpezime de invidiat, iar frumuseţea acesteia m-a cucerit definitiv.

Apa mării a fost doar cu puţin mai rece decât cea din Belek de la hotelul anterior, însă pentru mine nu a fost nicio problemă marea răcoroasă şi nu m-a împiedicat să înot foarte mult în fiecare zi petrecută acolo. Nici marea nu este la fel de caldă sau rece în fiecare an, existând unele variaţii. Un an mai târziu am prins apă mai caldă tot în Tekirova (vezi impresii) în primele zile din iunie şi surprinzător de caldă câteva zile mai târziu în Beldibi.

Piscina

Am folosit singularul pentru că mă voi referi doar la piscina principală a hotelului, aflată între clădirea principală şi plajă, cu adâncimea de 140 cm şi suprafaţa de 3.319 mp, totodată şi locul de desfăşurare a principalelor activităţi de peste zi, deci destul de zgomotoasă, dar frumoasă cu cele patru poduri radiale care o traversau.

Resortul oferă multe alte piscine pentru adulţi şi pentru copii în zona vilelor, frumoase şi acelea, dar pe mine nu m-au interesat. Cei cazaţi la vilele aflate departe de mare se puteau bucura de acele piscine sau puteau merge la aquaparkul din apropiere pentru un plus de adrenalină. Există şi piscină interioară la centrul SPA, încălzită iarna, dar eu nu am avut timp să ajung pe acolo.

Aquaparkul

Voi povesti despre aquaparkul într-un capitol distinct, deoarece acesta mi-a plăcut foarte mult şi pentru că merită. Deşi am fost cazată de-a lungul anilor la multe hoteluri cu aquapark, acesta de la Rixos Tekirova m-a impresionat şi mi se pare deosebit de interesant pentru un aquapark de hotel, cu siguranţă unul din cele mai frumoase din Antalya. Mie toboganele mi s-au părut a avea un grad de dificultate mai mare, deci mai multă adrenalină pentru doritori, decât cele de la cele două hoteluri Gural (Belek şi Tekirova) la care am ajuns cu un an înainte şi cu un an după Rixos Tekirova, sau decât cele de la Sueno Deluxe Belek, acesta având însă avantajul existenţei unui lift pentru a ajunge sus la nivelul dorit, sau decât cel de la Selectum Luxury, însă aici trebuie să menţionez faptul că se afla încă în construcţie la data vizitei mele, deci nu l-am văzut în totalitate şi pot greşi în estimarea mea. Oricum, aquaparkul este mult mai nou şi mai interesant decât cel de la Rixos Sungate, iar cu Troy Aqua nu are sens să-l compar, acesta nefiind un parc acvatic strict de hotel, ci deschis publicului larg, la fel cum este şi cel de la Legends, deci vorbim despre altceva.

Voi aminti cele zece tobogane pentru adulţi: Surf Safari şi Windigo, Multisurf, Looping Rocket, Body Slide, Free Fall, Black Hole, Flying Boats, Space Boat, Spheres şi Rufting Slide, fără a putea spune care mi-a plăcut mai mult.

Amuzantă a fost discuţia avută cu soţul meu în timp ce ne întorceam cu maşina de la Legends, după o zi întreagă petrecută pe toboganele de tot felul de acolo, fără a le putea dovedi pe toate. Apropiindu-ne de hotelul nostru, vede soţul aquaparkul, toboganele fiind foarte vizibile din şosea şi mă întreabă dacă sunt ale noastre; îi răspund că da, apoi întreabă dacă accesul este gratuit pentru noi; îi confirm că da, mirată de întrebare, de parcă am fi fost puşi să plătim vreodată undeva; după care mă întreabă, retoric, că dacă avem asemenea minunăţie la hotel, doar pentru noi, de ce naiba am mai condus două sute de kilometri până în Belek unde trebuia să stăm la coadă la fiecare atracţie??? =)) La ultima lui întrebare am rămas fără replică, recunosc.

Aquaparkul pentru copii este şi acesta deosebit de frumos, dar am mai văzut şi nu am fost aşa de impresionată. Şi aici erau indicatoare de interzicere a fumatului, dar am văzut şi părinţi care fumau liniştiţi pe şezlong, cu ţigara într-o mână şi cu telefonul în cealaltă filmându-şi prichindeii care se bălăceau la tobogane.

Lazy River-ul pentru adulţi şi copii mi s-a părut ok pentru relaxare.

Adventure Park

Mi-a plăcut parcul de aventură existent la acest hotel, cu tiroliană, perete de căţărare, cădere în gol cu o funie, dar mai ales traseele pe lemne şi frânghii, care m-au tentat şi pe mine să le încerc, dar nevăzând nicăieri vreo limită de vârstă sau de greutate, m-am gândit că e mai bine să nu le demolez.

Rixy Kids Club

Clubul pentru copii se întinde pe o suprafaţă generoasă şi include mai multe locuri de joacă interioare şi exterioare, cu activităţi specifice, interesante pentru copii, pe grupe de vârstă.

Interesant mi s-a părut faptul că se oferă baby sitting gratuit între anumite ore pentru copiii între 6 şi 36 de luni, acest serviciu fiind cel mai adesea contra cost la alte hoteluri.

Aici este şi un restaurant şi un bar unde copiii, însoţiţi de părinţi, pot mânca la prânz.

Amfiteatrul pentru cei mici găzduia în fiecare seară minidisco.

Am apreciat mereu hotelurile care separă activităţile pentru copii de cele pentru adulţi, astfel nicio categorie nu este deranjată de alta şi toată lumea este mulţumită. La fel era şi la Rixos Sungate, dar şi în alte părţi şi era foarte bine.

Entertainment şi sport

Animaţia de peste zi presupunea antrenarea turiştilor în diferite activităţi cum ar fi yoga, pilates, aerobic, kangoo jumps, gimnastică în apă, darts, boccia, biliard, tenis de masă, polo, volei pe plajă, badminton, baschet, fotbal, lecţii de dans şi diverse jocuri şi concursuri la piscină.

Pe lângă aceste activităţi gratuite, erau şi alte activităţi contra cost, precum: parasailing, banana, bowling, schi nautic, cursurile de tenis sau surf, jocurile electronice şi pe computer.

Spectacolele variate şi elaborate din fiecare seară de la Lotus Stage au fost pe placul meu, având invitate trupe profesioniste din afară.

Accesul la sala de fitness este gratuit.

Altele

Am beneficiat de internet wireless de mare viteză gratuit peste tot pe teritoriul resortului, fără întreruperi.

Voi mai menţiona aici un avantaj important pentru turiştii cazaţi la orice hotel Rixos din Antalya şi anume transportul şi accesul gratuit la parcul tematic The Land of Legends, aflat la o sută de kilometri distanţă în Kadriye (Belek) şi deschis parţial chiar în acel an, în baza unei simple rezervări făcute la standul special din apropierea recepţiei. La sfârşit de mai, din lipsă de doritori, se organiza câte o cursă la fiecare două zile. Ne-am înscris şi noi pentru un drum cu autocarul hotelului pentru a treia zi de sejur, plecarea fiind la ora 9 din hotel şi la ora 17 de la parc, dar şi pentru ziua următoare, cu maşina personală. În sezon există curse zilnice spre parc.

De asemenea, organizau transport şi acces gratuit la spectacolele de seară ţinute la acelaşi parc, dar noi nu am fost interesaţi să participăm.

Am plecat a doua zi la Legends cu maşina, imediat după micul dejun, am primit acolo brăţările doar comunicând numele hotelului şi numărul camerei, am intrat, ne-am distrat şi pe la 18.30 am plecat înapoi spre Tekirova. Ajunşi la hotel, am anulat rezervarea cu autocarul făcută pentru ziua următoare, apreciind că am văzut cam ce era de văzut şi că mai bine facem o altă excursie în ziua următoare, mai aproape, pentru a nu mai pierde atât de mult timp pe drum. Am revenit însă la Legends un an mai târziu, tot moka :D, desigur, deoarece eram cazaţi la Rixos Sungate în Beldibi.

Fără a fi meritul hotelului, ci doar al zonei pitoreşti în care se află acesta amplasat, voi aminti aici două excursii făcute de noi cu maşina: urcarea cu telecabina pe vârful Tahtali la 2.365 metri şi vizitarea oraşului antic Phaselis, precum şi o a treia făcută anul următor, dar cu plecare tot din Tekirova în căutarea focului viu.

Concluzii

Recomand acest hotel pentru raportul calitate preţ foarte bun, pentru serviciile foarte bune, pentru mâncarea bună şi variată, pentru băuturile premium incluse în concept, pentru spectacolele profi, pentru aquaparkul deosebit de interesant şi, nu în ultimul rând, pentru accesul gratuit la The Land of Legends – visul oricărui copil, dar şi al copiilor din noi. Singurul minus l-ar putea eventual constitui prezenţa în număr exagerat de mare a ruşilor şi a altor vorbitori de limbă rusă, dar nu este nimic surprinzător pentru această zonă.

Am fost acolo, mi-a plăcut şi îmi doresc să revin. Am avut o cameră modestă, nerenovată la acel moment şi nu tocmai de cinci stele, însă vederea superbă la mare din balcon a compensat orice alt neajuns. La o viitoare vizită aş alege însă să mă cazez în corpul deluxe pentru a beneficia de o cameră mai spaţioasă şi mai frumoasă, desigur plătind şi suplimentul pentru vedere la mare. Şi puzderia de vile mi-a plăcut mult, dar acestea sunt totuşi prea scumpe pentru bugetul meu, pot fi prea departe de plajă şi nici nu aş mai vedea marea din pat :D.

După un sejur prea scurt de doar cinci zile, în care nu am reuşit să mă familiarizez cu toate facilităţile oferite de acest resort foarte mare, am plecat din nou spre Lara pentru ultimele zile ale acestei vacanţe.

---

VIZUALIZĂRI: 8415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI