O oaza de eleganta si bun-gust

TIPĂREȘTE

Al doilea hotel in care am fost cazati in drum spre Capadochia a fost Rixos Hotel din Konya. Apartine lantului hotelier cu acelasi nume, oferind servicii de top turistilor din mai multe tari (Turcia, Libia, Emiratele Arabe, Rusia, Croatia, Elvetia). Pasionatii de istorie stiu probabil ca Rixos este numele unuia din cei 7 eroi greci legendari, fondatori ai orasului antic Pergamus.

Am plecat intr-o dimineata de final de noiembrie din Belek, zona Antalya si pana la pranz ar fi trebuit sa strabatem cei aproximativ 300 km pana la Konya, unde principalul obiectiv turistic (care era inclus si in programul excursiei noastre) este Manastirea Mevlana, “leaganul” dervisilor rotitori. Ziua care ni se deschidea in fata parea sa nu fie una prea incarcata: ajungem, vizitam manastirea, ne cazam si… program de voie la minunata zona spa a hotelului pe care ne-o laudase Ozy, ghidul nostru!

Dar… stiti vorba aia cu “socoteala din targ”… Am un talent deosebit sa plec spre tarile calde cand in Romania e frig, ploaie si chiar si cod rosu :), dar de data asta mi s-a infundat! Traversand Muntii Taurus, ploaia marunta si rece de dimineata s-a transformat pe nesimtite in ninsoare, care in cateva minute a acoperit tot peisajul! Evident, si soseaua. Nu mai reiau povestea, o stiti, cert e ca am ajuns la Rixos undeva aproape de 10 seara, obositi si stresati, dar intregi si sanatosi. 5 minute a durat impartirea cartelelor de la camere; am fost rugati insa sa mergem intai la cina, dat fiind ora inaintata si abia apoi sa urcam in camere.

Restaurantul fusese deschis pana la 9 seara, dar Ozy anuntase conducerea hotelului ca vom intarzia si aceasta a fost de acord sa ne astepte cu masa pusa, ceea ce a fost un gest foarte frumos din partea lor. Asa ca la ora aceea, eram singurii turisti din restaurant, dar totul arata de parca atunci ar fi inceput cina. Mesele frumos aranjate, cu fete de masa imaculate si servete de panza alba prinse in inele de carton cu insemnele hotelului. Bufet suedez cu de toate: salate, aperitive, supe, feluri principale pe baza de pui, vita sau peste, dar si deserturi din care n-au lipsit deliciosele baclavale. Bauturile au fost din nou contra cost (pachetul de “cina pt tot sezonul” achizitionat de noi includea mesele sub forma bufetului suedez, dar bauturile trebuiau platite separat; idem si pentru pranzurile rezervate). Singurul nostru regret a fost ca eram prea obositi pentru a savura ambianta si minunatele bucate asa cum se cuvenea!

In drumul de la restaurant spre receptie, unde ne asteptau cuminti bagajele, am putut sa admiram frumoasele tablouri care impodobeau peretii, barul stralucitor unde probabil ca in alte conditii ne-am fi facut veacul dupa un masaj relaxant sau cateva ture de piscina :), fotoliile si canapelele din lobby imbracate in piele fina. Intr-un cuvant, toate lucrurile din jur transmiteau acelasi mesaj: “Esti intr-un loc care isi pune tot luxul si eleganta de care e in stare doar la picioarele Tale, Maria-Ta, Turistule! ” Am oftat, ne-am inhatat trolerele si ne-am raspandit care incotro, pe la camerele alocate.

Rixos Hotel este din genul “turn” cu 25 de etaje. Camera noastra a fost la etajul 2. Atmosfera placuta si relaxanta, in tonuri de crem si maro. 2 paturi single cu noptierele aferente, un birou cu minibar incorporat, televizor LCD (nu l-am deschis), alt birou cu oglinda, dedesubt loc de depozitat bagajele. Fara balcon, geam din ala mare cat tot peretele, bine etansat, acoperit de perdele si draperii groase. Fierbator de apa si ceai/cafea/zahar la pliculete. Cel mai mult mi-au placut veiozele, mari, de forma paralelipipedica, o sa le vedeti in poze. Garderob pe hol cu zona de umerase si rafturi, pe care am gasit si alte lucruri eventual utile: seif, perne suplimentare, papuci de casa, halate de baie, chestii de curatat pantofii. Baia era compusa din 2 incaperi care comunicau intre ele, una in care se afla tronul, iar cealalta continea restul dotarilor obisnuite: cada, chiuveta, prosoape, uscator de par; finisaje si consumabile de calitate.

Dupa un dus fierbinte si cateva ore de somn recuperator, ne-am trezit ca noi (eu, cel putin). Am coborat la micul dejun, unde speram ca o cafea turceasca adevarata sa-mi desavarseasca starea, dar n-am avut parte decat de cafea zisa si “americana”, genul zeama-lunga pe care o ofera de obicei hotelurile. Am combatut insa cu partea solida si semisolida a micului-dejun, din care am retinut vreo 10 feluri de branzeturi si vreo 5-6 de masline. Cateva felioare de rosii sau ardei, o chifla si mie nu-mi mai trebuie altceva! Oferta era, desigur, mult mai larga, cuprinzand si ceva mezeluri (de vita; am gustat, nu erau rele), salate peste salate, iaurturi, gemuri, fructe si alte alea, nu-mi mai storc creierii, garantat nu pleaca nimeni flamand!

Inainte de plecare, mai aveam de indeplinit o datorie de onoare fata de mine si… fata de prietenii AFA, sa va arat cum se prezinta privelistea de la cucurigu, adica de la ultimul nivel al hotelului, unde se afla un “roof bar”, evident inchis la acea ora matinala. Am luat liftul si am urcat, am tras cateva poze prin geamurile din capetele coridoarelor, prin care vantul de afara se strecura,sulfand ca turbatul; atmosfera fiind destul de sinistra si lamurindu-ne rapid ca nu era vorba de cine stie ce panorama de vis, hotelul situandu-se la periferia orasului, am coborat rapid.

In concluzie: un hotel elegant, cu servicii bune, atat cat am inteles eu in putinul timp pe care l-am petrecut in el. Destul de departe de centrul Konyei (15-20 km; cu o seara in urma facusem cam o ora doar de la intrarea in oras pana la hotel), asa ca daca ar fi sa vin in zona pe cont propriu, probabil ca as incerca o cazare mai aproape de centru si de Manastirea Mevlana. Dar de data asta au ales altii pentru mine si au ales bine, Rixos Hotel a fost o experienta foarte placuta, dar mult prea scurta!

---

VIZUALIZĂRI: 1848 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI