Jamaica - u irie, man?

TIPĂREȘTE

Tin sa incep acest review cu faptul ca dorinta de a vizita Jamaica a incoltit in mintea mea citind un review chiar aici pe AFA, la care am ajuns intamplator, citind pagina dupa pagina cu mult inainte sa stiu ca planetele se vor aranja astfel incat chiar sa se intample.

In 2010-2011 am fost relocata cu serviciul in New York si astfel sa am avut ocazia sa imi petrec doua concedii in Caraibe, unul in Rep. Dominicana si unul in Bahamas. M-am intors acasa din State cu regretul ca nu a mai fost timp si de un concediu in Jamaica.

Ca urmare, in primavara lui 2013 am parcat copilul la bunici si ne-am luat zborul catre Jamaica cu o escala de o noapte in NY, la un hotel in vecinatatea aeroportului. O precizare: in costul de 2773$ al sejurului intra numai biletul de avion USA-Jamaica, cel din Romania pana in USA a fost separat.

Zborul New York- Montego Bay dureaza 4 ore si odata ce te indepartezi de coasta americana, peisajul din avion este breathtaking, culorile sunt incredibile, un degrade de turcoaz cu bleumarin si verde rar intalnit in stare naturala.

Dintre toate zonele turistice din Jamaica am ales un resort all inclusive in Negril, pe baza recomandarii unui coleg american de origine jamaicana. All inclusive din motive de comoditate (nu prea suntem genul explorator) si nu in ultimul rand din motive de securitate (e greu de crezut ca la cat sunt de pasnici localnicii au asemenea problem dar cica da, mai au uneori).

De la aeroport am mers cam o ora cu microbuzul pana la RIU Palace Tropical Bay si am avut ocazia sa vedem adevarata Jamaica de pe geamul masinii: o saracie lucie, multi oameni pe strada la orele pranzului, frecand menta in fata cladirilor, multe femei tinere cu copii in brate, case (cocioabe) din lemn construite pana in buza marii, vegetatie luxurianta, culori tipatoare peste tot. Greu de zis ce muncesc si din ce traiesc. Ni s-a spus ca cei mai multi lucreaza in resorturi si intr-adevar, pana am ajuns resorturile s-au tinut lant, sunt efectiv unul dupa altul.

La receptie am primit prima veste buna: am primit un upgrade de la garden view la sea view. Mai departe:

Mare, cu balcon cu masuta si fotolii, mobilata in stil colonial, cu doua paturi Queen lipite, lenjerie impecabila, baia curata bec, 2 chiuvete. Minibar plin cu de toate, in plus dispenser cu 4 tipuri bauturi alcoolice. Apa imbuteliata, coffee maker in camera. Camera bine antifonata, cand inchideai usa la balcon se facea liniste si pornea aerul conditionat.

Curatenie zilnica in camera, prosoape si lenjerie schimbate la dorinta turistului (se lasau prosoapele pe dos si un cartonas pe pat). Toti, dar absolut toti, de la camerista pana la chelneri, barman, toti cei cu care intri in contact asteapta tips. Si primesc. Si accepta. Se da tips de la 2 la 10 $, in orice forma, lasat pe masa, pe noptiera, direct in mana etc. 90% dintre turisti erau americani, restul britanici. Pentru prima oara am vazut un loc fara picior de est-european.

Mai slab fata de Dominicana sau chiar si fata de Bahamas, care era o mica insulita, dar aprovizionata foarte bine. Partea buna e ca aveau buffet si room service non-stop (de parca ai putea dovedi atata mancare si bautura). In schimb, panzul era destul de saracacios. Fructele si legumele aceleasi zilnic, supele cam fara gust. Felurile principale erau mai toate in stil american, multe prajeli, grasime in exces. Felurile de mancare locale erau ciudate, am gustat din toate, dar nu imi pot aminti unul care sa-mi fi placut. Localnicii se lauda cu the patties, sincer eu stiu sa fac coltunasi prajiti cu carne tocata ceva mai buni decat specialitatea lor nationala.

Inclus in bilet era o cina a la carte. Am ales restaurantul Kristal. Erau numai doua serii: fie 18:30, fie 21:00, adica doua ore cam nepotrivite pentru cina. Servirea a fost lenta (50’ pana la starter, atunci am inceput sa intelegem de ce erau 3 ore jumate intre serii), mancarea – average.

Daca ajungeti acolo nu ratati the JERK CHICKEN puiul la gratar facut intr-un cottage separat de restaurant, care ti se topeste in gura, nu stiu in ce-l pun la marinat, dar e incredibil de bun.

Era OK, nisip fin, alb, ca in toata regiunea. Apa, oh apa… perfecta, night & day. In timpul pranzului, cand soarele cade perpendicular, are culoarea aceea ireala, turcoaz, hipnotizanta, care da dependenta turistilor slabi de inger ca mine. Soarele apunea destul de devreme (5-6), dar apusul era magnific, direct in mare. Sezlongurile – cam incomode, dar multe, gaseai goale la orice ora, nu era nimeni sa le reserve de cu seara cu prosopul.

Soarele este incredibil de puternic, intre orele 10 si 2 nu doar ca nu se poate sta la plaja, dar daca scoti o mana de la umbra, risti sa iti ia foc parul de pe ea, nu alta.

Din pacate nu era suficienta umbra pe plaja, nu toate sezlongurile aveau umbrele si nu era niciun copac pe plaja sub care sa te racoresti putin. In prima seara au fost tantari si – nefiind instruiti de nimeni – le-am cazut prada ca niste pufani, a doua zi am ajuns la cabinetul medical (inclus in serviciile gratuite) sa imi dea o crema cu cortizon pt ca m-am dovedit a fi alergica la muscatura de tantar jamaican. A doua zi au trecut fix la apusul soarelui cu o masinarie care a invaluit intr-o ceata inecacioasa tot resortul, dar nici tantari n-am mai vazut dupa aia.

1. Rick’s Café, un restaurant in aer liber extrem de popular in Negril, unde se aduna lumea de la toate resorturile de pe coasta de vest pentru a admira apusul de soare. Si la fel de celebru pentru cliff jumping. Pentru amatorii de senzatii tari. Pana si de la Rick’s café am mers cu microbuzul hotelului. Se mananca bine, se canta live muzica reggae.

2. Plaja 7 miles. Aproape, am mers tot cu microbuzul hotelului, soferul ne-a asteptat cat ne-am plimbat, a costat ceva gen 10-20$. E o plaja mare cat vezi cu ochii, inca neatinsa de civilizatia lanturilor hoteliere, mici proprietati private, baruri din stuf pe plaja unde anglo-saxonii danseaza desculti in nisip si beau pana dimineata impreuna cu localnicii ca sa uite de viata lor indestulata, dar stresanta. Plaja nu e supravegheata, asa ca la fiecare pas te acosteaza cate un localnic pasnic, dar quite high, care incearca sa te convinga sa cumperi de la el un joint si sa te relaxezi putin ca doar esti in Jamaica. “U irie, man? ” cam asa te saluta toata lumea, alb sau negru, esti de-al lor.

Ei bine, Jamaica este fermecatoare. Are ceva unic. Peisajul, lumina orbitoare a soarelui, negrii aia slabanogi cu dreadlocks lungi pana la sale sau cu caciuloaiele alea tricotate in verde galben si rosu, cantand, topaind, ranjind la tine cu o dantura per-fec-ta. Oamenii sunt saraci si cam lenesi, parerea mea, dar nu au nicio apasare, se bucura de fiecare zi, sunt irie si high. N-am reusit sa inteleg pana la urma daca marijuana e interzisa sau permisa, cert e ca in fiecare zi ni se oferea pe loc, imediat ce intram in contact cu un localnic. Acestia au voie sa treaca si in resorturile inchise pe malul marii, strigandu-si marfa, dar nu au voie sa se plimbe printre sezlonguri, daca vrei sa iei ceva trebuie sa te duci la ei. Vand orice: haine, obiecte decorative, bijuterii, toate in culori tari, contrastante. Se vand si pe ei insisi, localnicii mai pitoresti castiga 2-3 $ facand poze cu turistii.

Cred ca va inchipuiti ca daca nu ati ascultat Bob Marley pana ati ajuns acolo, intr-o saptamana veti deveni specialisti in muzica reggae si veti invata pe de rost versurile. Jamaicanii sunt mandri de cultura si religia lor si stiu ca sunt unici in lume.

In consecinta, daca ce cautati e cazare si mancare buna, n-are rost sa bateti drumul pana in Jamaica. Daca m-as mai duce a doua oara? Sincer nu. M-as mai duce o data in Bahamas, mi-a placut mai mult.

Daar... cum ziceam ca nimic nu e intamplator in viata. Am aflat si de ce ma tragea ata atat de tare inspre Jamaica si nu in alta parte. De acolo m-am intors insarcinata cu bebe #2. Acum are 1a2l si o mica pata cafenie pe piciorus, pt ca nu-i asa, ar fi ciudat sa te intorci din Jamaica cu ceva alb. End of story. :)

---

VIZUALIZĂRI: 6702 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI