Hotel potrivit pentru familii și gurmanzi

TIPĂREȘTE

După ce am rezervat biletele ieftine la Wizz Air pentru sejurul de primăvară din Calabria (vezi impresii), am început să caut cazare. Cum doream să vizităm cât mai mult din regiune, a trebuit să aleg între două posibilități: fie programam un circuit, cu deplasarea și cazarea în mai multe localități, fie alegeam o singură cazare, din care să facem escapade zilnice în diferite locuri.

Întrucât multe din locurile vizate erau mici localități, unele situate „la munte”, deplasarea am decis categoric că trebuie să o facem cu mașina, drept pentru care am închiriat una, pe care am luat-o chiar din aeroport, unde am și predat-o la plecare. Cum perioada sejurului nu era decât o săptămână, am decis până la urmă să luăm o singură cazare, așa că am căutat una pe booking.com.

Inițial am găsit o variantă convenabilă, cu 50 € pe noapte camera dublă, la B&B Sant'Eufemia, din Sant'Eufemia Lamezia, localitatea ce face parte din Lamezia Terme și unde se află aeroportul. Dar cum booking.com este un sait insistent (mai primesc și acum oferte pentru Lamezia Terme), peste câteva zile am primit un email cu o ofertă de nerefuzat, la Hotel Ristorante L'Avvenire, situat în Mortilla, parte a localității Gizzeria, la doar 7 km și 10 minute de mers cu mașina față de aeroport. Pentru o imagine mai clară, am atașat și o captură de ecran cu harta care arată poziția hotelului față de aeroport.

Am preferat în final această variantă nu numai datorită prețului (35 € pe noapte camera dublă, la ofertă), dar și pentru descrierile pozitive ale celor care au stat aici.

Hotel Ristorante L'Avvenire este o afacere de familie, deschisă de prin 1999. În afară de activitatea de hotel, o parte importantă a afacerii este constituită de restaurant și de prepararea de diverse preparate de patiserie și pizza, inclusiv pentru alți comercianți. Din această cauză, cel puțin unul din membrii familiei se scoală cu noaptea în cap, pentru a pune la cuptor diferitele preparate, astfel ca acestea să fie gata la timp.

Am ajuns foarte repede la hotel, după ce am preluat mașina de la aeroport și am dat o tură prin Lamezia Terme, unde era foarte aglomerat, pentru că era ziua de Paște.

În fața hotelului, amenajat într-o casă cu trei etaje (restaurantul fiind la parter), peste drum, este un teren cu câțiva măslini și el proprietatea familiei. Aici este loc suficient pentru parcarea mai multor mașini, dar când am sosit noi, abia am putut să găsim un locșor. În plus, multă lume, coborând din mașinile parcate, se îndrepta spre intrarea în restaurant. Ne-am îndreptat și noi acolo, unde am fost întâmpinați de patron. I-am spus ce căutam și acesta ne-a rugat să așteptăm câteva minute, ca să rezolve problema cu ceilalți. Aceștia erau de fapt localnici și veniseră doar pentru masa de Paște. După câteva minute, patronul a apărut și, după ce am mai schimbat câteva vorbe de bun venit, ne-a dat pe mâna unei tinere, care s-a dovedit a fi fiica lui cea mică, implicată și ea în afacere. Aceasta ne-a prezentat camera, după care a ținut să ne dea câteva indicații și informații cu privire la ce aveam de văzut în zonă. Evident, fiind tânără, ne-a recomandat printre altele și stațiunea Falerna, unde ne-a spus că sunt baruri și alte localuri și e o viață de noapte intensă, dar și o vizită la „Le Fontane”, cel mai mare mall din Calabria, de lângă Catanzaro.

După aceea, am interacționat destul de puțin cu familia, de regulă doar dimineața, la micul dejun, prilej cu care i-am cunoscut, pe rând, pe toți membrii familiei. Patronul a fost de altfel foarte mirat că am venit din România ca turiști și de faptul că vorbeam italiana, deși nu am locuit niciodată în Italia. Ei sunt destul de mult obișnuiți cu românii, dar cu cei veniți la muncă, avuseseră chiar patru angajate românce, câte una pe rând, mi-a arătat chiar mesajul de felicitare primit pe telefon de la ultima.

Hotelul este de trei stele și chiar le merită, din punct de vedere al dotărilor, dar și al serviciilor. Noi, fiind plecați cât era ziua de mare, nu am stat prea mult în cameră, dar seara, când ne întorceam din plimbări, găseam patul făcut, ordine și curățenie.

Camerele hotelului sunt situate la etajul I al clădirii, unde se ajunge pe o scară exterioară, care se termină pe o terasă largă, unde se poate sta la aer curat. De aici, se intră în recepție și apoi, pe un hol, în camere.

Cu excepția ultimei zile, noi am fost singurii oaspeți ai hotelului. Doar în această ultimă zi restul camerelor au fost ocupate de un grup de lituanieni. Patronul ne-a spus că iarna vin astfel de grupuri organizate, pe care ei îi găzduiesc doar o noapte, după care se duc prin satele calabreze, unde cazarea e mai ieftină, pentru a petrece câteva zile „la căldură”.

Camerele sunt mobilate sobru, cu gust, toată mobila fiind din lemn, în culoarea maro, care se asortează cu gresia. În camera în care am stat se afla un pat mare, dublu, dar și un pătuț de copil mic. În afara noptierelor, se mai afla și un șifonier mare, care avea și multe umerașe. De asemenea, în fața patului, mai era un birou cu două scaune, deasupra căruia, pe perete era fixată o oglindă și, mai sus, o etajeră cu un televizor LCD cu diagonală medie. La acesta se puteau recepționa multe posturi, câteva zeci, toate în italiană. Cu ocazia asta am redescoperit o veche emisiune-concurs de pe Rai 1, L'Eredità, la care mă uitam la începutul anilor 2000.

Sub birou se află un frigider micuț, suficient însă pentru majoritatea scopurilor. Pentru alte nevoi, mai era un frigider mai mare, la recepție.

Baia este dotată cu (un fel de) cadă, cu fundul în trepte, o parte mai înaltă, alta mai joasă. Instalațiile sanitare sunt de bună calitate și în stare bună.

Spre surprinderea mea, conexiunea WiFi la Internet funcționa foarte bine, mai bine decât oriunde am stat prin Italia până acum. Routerul era instalat la recepție (unde nu stătea nimeni, decât atunci când veneau oaspeți), dar nu a fost nevoie să-l resetez niciodată, așa cum mi s-a mai întâmplat prin destul de multe hoteluri.

Micul dejun îl luam în fiecare dimineață, în jurul orei 8:00 și de fiecare dată eram întrebați ce alegem: espresso sau cappuccino. Cum espresso era, evident italian, acesta era unul „scurt” și tare, așa că preferam cappuccino, mai ales că era preparat cu lapte adevărat. Alături de cafea, mai primeam sucuri, tot felul de produse de patiserie, cașcaval, șuncă și prosciutto și iaurt cu fructe. Trebuie însă să recunosc că eu mă mulțumeam cu un cornetto, încă fierbinte, proaspăt scos din cuptor, un corn mare, umplut cu ciocolată sau dulceață.

Deși am văzut că toți lăudau pizza făcută de gazdele noastre, nu am încercat-o, nefiind fani ai acestui fel de mâncare, așa că nu vă pot spune o părere personală. În schimb, știu că peste tot pe unde am citit despre hotel, era lăudată bucătăreasa.

În concluzie, săptămâna petrecută în Calabria a fost una foarte reușită și datorită cazării la Hotel Ristorante L'Avvenire, gazdele fiind foarte amabile, iar serviciile foarte bune. În plus, localizarea hotelului, într-o zonă rezidențială foarte liniștită, aproape de mare, dar și de alte obiective, a completat cu „ingredientele” necesare șederea noastră. Apropo de obiective, unul dintre acestea era Bastione di Malta, pe lângă care treceam în fiecare dimineață, dar pe care nu l-am putut vizita în interior, pentru că era într-o perioadă de recondiționare.

Deși până la plaja din Gizzeria Lido sunt aproximativ 2 km, hotelul poate fi folosit foarte bine și pentru un sejur la mare, mai ales dacă aveți o mașină la dispoziție.

---

VIZUALIZĂRI: 6005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI