Hotel Regina – începutul declinului

TIPĂREȘTE

Am fost la Hotel Regina acum 4-5 ani, nu mai îmi amintesc exact, ştiu doar că îmi plăcuse suficient de mult ca să-mi doresc să revin. De atunci, am încercat să repet experienţa însă fără succes, din cauza preţurilor măricele pentru un hotel de trei stele. În sfârşit acum, cu ocazia unui training în Sinaia, am dat un telefon să văd dacă ne putem înţelege la un preţ rezonabil, mai ales că doream să stau două zile la mijlocul săptămânii. La telefon, mi s-a spus că preţul unei camere este 200 ron, dar după negociere, am ajuns la 300 ron, pentru două nopţi, cu mic dejun inclus pentru două persoane.

Rezervarea telefonică am făcut-o cu exact două zile înainte, aşa că nu le-a mai venit strălucita idée să-mi ceară un avans (mă stresează gândul de a sta la coadă la o bancă, ca să plătesc ceva care poate nici nu-mi place). Au acceptat rapid varianta mea de preţ, semn că februarie nu mai e chiar plin sezon iar afacerile stagnează.

Surprinzător, dar pe la Ploieşti mă trezesc cu telefon de la hotel şi o aud pe doamna cum răsuflă uşurată când îi confirm că sunt pe drum şi că mă ţin de cuvânt, în ciuda faptului că vorbesc româneşte şi nu plătesc anticipat.

După 2 ore cu maşina din Bucureşti ajungem la hotel, în parcarea curăţată de două angajate îmbujorate, cu lopata în mână. Hotelul e chiar pe strada principală din Sinaia, B-dul Ferdinand 22, la 50m pe dreapta după intrarea spre Peleş şi Cuţitu d’Argint. De mare folos amplasarea iarna, căci drumul spre cotă şi alte drumuri în pantă nu sunt dezăpezite complet şi, deşi se circulă, nu sunt foarte sigure. De la hotel până în centrul staţiunii faci pe jos exact 10 minute, mers lejer, la fel şi până la Peleş, mers grăbit, în pantă. Parcarea din faţă are vreo 5-6 locuri, dar există spaţiu şi peste drum, pentru alte 3-4 maşini sau mai multe.

Am făcut rapid formalităţile de cazare, se plăteşte cash sau cu card, în ce moment al sejurului vrei tu, fără să te simţi încolţit. Ni s-a repartizat o cameră la etajul 1, pe stânga, la mijlocul culoarului, acces cu cartelă. La intrare, un mic hol cu dulap şi cuier. Baia pe stânga şi direct camera, micuţă, suficientă pentru două persoane inactive, improprie pentru o familie cu copil mic. Din cameră, un balcon comun cu celelalte, despărţite prin bare de lemn, nu ne-au inspirat siguranţă, cred că se putea trece de la un balcon la altul cu un efort minim, în vizită de curtoazie …Deci, când plecaţi din cameră, închideţi uşa la balcon. Unul dintre geamuri era oscilobatant şi permitea aerisirea mai lejer.

Camera era dominată de patul mare matrimonial, dintr-o singură bucată, cu o saltea normală, fără să exceleze, dacă sunteţi obişnuiţi cu dormeo. Lângă pat, două noptiere cu câte un sertar care îţi antrena muşchii mâinii, şi un spaţiu gol. În sertarul meu, surpriză... ce să vezi, două prezervative şi un fluturaş de prezentare, puţin probabil să le fi uitat careva, mai degrabă păreau aşezate intenţionat. Bună treabă, doar că eu şi colega mea venisem cu alte gânduri, de învăţat bla, bla, o adevărată pierdere!

Lângă pat un fel de măsuţă mică taburet, în faţa lui o masă mare cu un răcitor camuflat după o uşiţă, un televizor vechi dar în stare de funcţionare, un fotoliu pat stânga şi un scaun dreapta. Chiar, unde au încăput atâtea? Răcitorul era gol, dar l-am îndrăgit repede, că era extrem de silenţios şi şi-a făcut treaba. Pe masă era o mică cutie cu 2 bomboane tobleronne, 2 biscuiţi miniaturali şi două plicuri de cafea, mostre gratuite căci nimeni nu le-a cerut socoteala.

La televizor, canalele obişnuite prin cablu, fără pachetul HBO sau alte grozăvii...

Dulapul de pe hol era încăpător, jumătate era cu poliţe, trei la număr iar cealaltă cu umeraşe, tot trei.

Baia era micuţă, cu cabină de duş şi accesorii aurii, care îi dădeau un aer decadent. Pe robineţii de la chiuvetă scria „Princeton England” „hot” sau „cold”, nu ştiu de ce au crezut că stilul englezesc ar putea să ne dea pe spate, ştim cu toţii că londonezii (zona centrală) au probleme cu apa, iar experienţele mele de acolo cu spălatul au fost memorabile, dar le las pe altădată. În fine, înghesuită baia, dar avea un calorifer suport pentru prosoape care funcţiona la maxim şi era foarte cald. De asemenea, am văzut şi un foehn. Cu apa caldă nu am avut probleme decât în a doua seară când, pe la 20.00 a devenit călâie. E adevărat că eram singurii clienţi ai pensiunii deci punem problemele pe seama solitudinii…Caloriferul din cameră avea buton cu autoreglare, noi l-am pus pe 6 şi ne-am trezit noaptea ca în Dubai, la plajă.

Plusuri:

-căldură mare;

-prosoape curate şi suficiente;

-răcitorul silenţios;

-priveliştea din balcon;

-patul încăpător.

Minusuri:

-spaţiile mai puţin generoase;

-problemele cu apa caldă;

-mobilierul învechit, scrijelit pe alocuri;

-pereţii subţirei, se aude perfect dinăuntru (din alte camere) şi de afară (câinele din curtea casei vecine, cu lătrăturile din dotare).

Apropos de pereţi, în prima seară au fost cazaţi lângă noi o familie cu doi copii. Bucuria a fost că s-au culcat pe la 10.00 seara, dar a fost singulară pentru că, până atunci, au zburdat continuu şi s-au veselit, până ne-au făcut nervii ţăndări.

Pe la 12.30 în ziua a doua ne-a bătut la uşă o cameristă şi ne-a întrebat dacă dorim ceva. Epocală întrebare, ce ne-am putea dori? Am rugat-o să-mi schimbe unul dintre prosoape. Când ne-am întors, îl schimbase, golise coşurile, dar se ţinuse departe de pat, doamne fereşte să nu deranjeze… haosul în care îl lăsasem. Nu mi s-a mai întâmplat, pe unde m-am plimbat patul îmi era întotdeauna aranjat (recunosc că şi eu fusesem mai ordonată, dar acum mă grăbisem la ore!).

În cameră este gratuit accesul la internet, nu l-am folosit, au şi un telefon pentru cine e interesat, chiar, cine mai e?

În recepţia hotelului era foarte cald, aveau vreo 3 spaţii diferite cu fotolii şi canapele, cu vedere la drumul mare. Am aruncat din nou un ochi la preţuri şi am văzut 180 camera în regim single şi 200 camera matrimonială. Sincer, mi se par scumpe ca şi raport calitate-preţ. Au 14 camere duble twin, 12 matrimoniale şi un apartament, e destul de măricel hotelul.

Hotelul dispune de saună (am încercat-o acum câţiva ani, micuţă, acum nu, pentru că au cerut 50 lei, pentru deschidere, indiferent de numărul de persoane şi nu aveam ţinuta obligatorie), sala de fitness, aflate amândouă în spatele clădirii coborând nişte trepte, sală de conferinţe.

Mi s-a părut interesant că au o maşină care asigură transport la pârtia de ski, nu am întrebat preţul.

Restaurantul hotelului Regina se află la parter, în capăt, după ce traversezi lobby-ul frumos amenajat şi călduros.

Micul dejun se serveşte între 08.00 şi 10.00 dar ni s-a spus că putem veni la orice oră, că ne servesc oricum. Au precizat că, fiind singurele, vom comanda a la carte, deşi regula casei este bufetul suedez. Porţiile au fost generoase, am cerut ceva aperitive şi legume şi au venit cu platoul plin cu caşcaval, telemea, salam bănăţean, bacon, muşchi file, gogoşari, roşii, castraveţi, ochiuri, unt, gem. Era ca un bufet suedez în miniatură. Ouăle erau de casă pentru că aveau gălbenuşul portocaliu, ca la ţară. Bună mâncare, gustoasă. Am cerut cacao cu lapte şi cafea. Mai aveau şi alte oferte, de omletă, cremwursti, iaurt etc. În restaurant era frig dar oferea o privelişte frumoasă asupra masivului cu crucea, vizibil ca într-o zi senină de vară... Servirea a fost promptă şi foarte bună, toată lumea a fost amabilă şi politicoasă, ne-am simţit bine primite. Am aruncat un ochi la preţurile din menu, ciorbele în jur de 7-8 lei (de burtă, de perişoare, de văcuţă, de pasăre), 5 lei ciorba de legume, 12-16 lei specialităţi de pui, porc sau vită, mâncăruri româneşti ca sărmăluţe, ciolan cu fasole sau cu varză călită etc. Deserturi ca îngheţată, clătite, 7-8 lei, fresh la 10 lei, limonadă la 6 lei. Preţuri bunicele, pentru Sinaia. Păcat că în timpul săptămânii nu sunt disponibile, nouă ne-au spus că dacă vrem ceva să anunţăm din timp că ne face. Nu am vrut nimic că ne-am dus iar la Cuţitu.

În concluzie, o experienţă plăcută, dacă nu eşti foarte pretenţios! Şi, din păcate, nu mai are farmecul de altădată, anii au trecut peste el şi au lăsat urme. Doar preţurile nu vor să mai scadă!

---

VIZUALIZĂRI: 5068 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI