Back in time!

TIPĂREȘTE

Ti am spus ma sa nu mai rezervi camera la hotel in Neptun cate zile oi avea? Ti am zis ca nu vrea sa mai aud de hotelurile acestea parasite? Ti am zis ca vreau si eu sa merg undeva unde sa nu merg cu grija prin camera ca sa nu ma ating de paianjeni? Ti am zis ca vreau sa vad si eu o mobila care sa fi vazut la viata ei un Pronto si sa nu fie fie din secolul trecut?

Daca as fi avut o sotie "de manual" reprosurile de mai sus ar fi fost doar inceputul unui luuuung monolog care s ar fi incheiat invariabil cu capitularea mea neconditionata in fata Generalului. (de dragul glumei, le rog pe scumpele doamne de pe acest forum sa nu mi scoata in evidenta derapajele mele din pafragraful de mai sus si sa l trateze ca un pamflet).

Hai sa i dam drumul la review ca este tarziu si targetul pe luna aceasta nu se face singur.

Coordonatele pentru week endul acesta erau simple:hotel de bun simt, cu piscina, in partea de sud a litoralului romanesc, nu la bulgari. Nici n am fi avut nevoie de alegere daca la coana Vera din Eforie ar fi fost camere libere (vezi impresii). Dar n au fost asa ca am ales un hotel magnific dintr o statiune mirobolanta daca ar fi sa ne luam dupa prezentarea aflata pe siteul oficial al hotelului:

"Hotelul Albert*** este situat intr-o superba si relaxanta zona verde din partea de nord a statiunii Neptun, in apropierea Garii Neptun, la intersectia cu drumul care duce spre Olimp si la 300 m de cea mai frumoasa plaja din Neptun. In zona sunt vilele care apartin Protocolului de Stat (fostele vile ale lui Ceausescu de la Neptun) si Clinica de Balneo-Fizio-Terapie Doina Neptun. "

Sincer sa fiu nu cred ca exista nici macar un fir de nisip la 300 m de hotel, daramite si cea mai frumoasa plaja din Neptun. Dar asta o stiam deja. Mai departe:"Incepand cu 2009, statiunea Neptun a devenit perla litoralului romanesc, inregistrand un numar record de turisti. “Goniti” de galagia specifica statiunii Mamaia, turistii, in special familiile cu copii, isi petrec vacanta de vara in sudul litoralului, bucurandu-se de cazare la preturi avantajoase si de restaurante diversificate cu mancare buna, la preturi cu cel putin 20% mai mici.

In anul 2010, Neptun a fost numita centrul litoralului romanesc"

Acum, nu sunt eu fanul numarul 1 al Mamaiei cea plina de bipezi purtatori de lanturi (pe care fie vorba intre noi, v am mai spus o ca o vizitez doar de 1 Mai) dar satucul lui Mazare a la ani lumina, in fata, nu in spate, de Neptun. Treaba cu numarul record de turisti o inteleg si le cam dau dreptate. Cred ca anul acesta se va depasi recordul de 15 oameni aflati concomitent la Steaguri. :)

Acum ca am terminat analiza pe text sa descriem un pic facilitatile complexului:un restaurant intr un corp extrerior hotelului, o piscina buna pentru plaiurile noastre, o receptie veche si fara suflet si aproximativ 60 camere renovate la nivel declarativ.

Am ajuns aici in jur de ora 15.00-16.00 goniti de niscaiva nori de pe plaja. Prima impresie a fost buna, trebuie sa recunosc. Parcare frumoasa, cu locuri libere, multa verdeata si pomi, putin beton. In receptie era o receptie, sac, si un bar cu o vitrina goala (si cand spun goala nu ma refer ca erau putine sticle pe acolo) dar care avea pe tejghea niste narghilele. N am inteles care era scopul lor acolo.

O bila alba a fost ca doamnele din receptie, desi au schitat o manevra, ne au cazat imediat chiar daca trona acolo un anunt cu Check-in:18.00, lucru care, fie vorba intre noi, mi se pare exagerat. Bagajele la purtator si hopa in lift ca aveam camere la ultimul etaj. Adica al doilea. Am zis lift? Nu mai stiti de gluma, ce naiba? Nu exista lift.

Ajunsi in camera am intrat in rolul inspectorului AFA ajutat si de domnisoara ce ma insotea, ce are si ea ceva experienta, poate chiar mai mare ca a mea, intr ale hotelurilor:usa de la intrare sigur s a nascut inaintea mea, usa de la baie a fost sigur imprumutata de la sufrageria unui bloc comunist bucurestean, colantul ce a fost lipit pe aceasta usa urmarea foarte atent liniile din celebrul "Barca pe valuri", peretii din hol erau mochetati. Probabil a fost mai ieftin decat o lavabila. Cel mai mult mi a placut patura. Recunosc cu mana pe inima ca a fost cat pe ce sa o subtilizez pentru ca mi as fi dorit foarte mult sa o iau pentru mama mea, o sexagenara respectabila, ce in mod sigur a avut una identica in zestre.

Din camera nu lipsea un LCD maricel Toshiba pe principiul trainic romanesc:N ai ce manca dar ai ditai plasma si antena parabolica. Daca te plictiseai de televizor ieseai in balcon, cu o singur conditie:daca aveai prosoape intinse la uscat nu mai aveai loc.

Am lasat la sfarsit lectia de electronica. Hotelul iti punea la dispozitie un telefon fix pe care doar cei inteligenti il puteau folosi. Pe langa telefon mai gaseai 2 fire iesite in perete. Asa ca daca aveai la mana un sfic, un cutter, banda izolier si un cleste de sertizat aveai parte de un "fix"functional.

Baia se prezenta cam ca restul camerei:deplorabil. Vasul toaletei functiona in 2 din 6 incercari, bateria de la chiuveta o foloseai cu 2 maini:cu una o tineai si cu cealalta potriveai apa. Dusul era inconjurat de o perdeluta simpatica si colorata dar si de o chestie dubioasa, neagra asemanatoare lichenilor din padure.

Dar sa lasam camera ca suntem la mare si mai mult a si iesit soarele din nori. Daca ar fi fost doar 300 metri pana la plaja, cum au zis ei, am fi tulit o acolo dar, cum kilometrajul de la masina se incapatana sa ne arate intre 1 si 2 km pana La Steaguri am zis ca ramanem la piscina. Acolo am intalnit niste oameni care merita mai mult de la viata. Un baiat care era si pe post de salvamar dar si pe post de paznic al saltelelor. Ne a adus saltele, le a aranjat, le a legat, jos palaria pentru el. Aceleasi cuvinte de lauda si pentru barman care, nu era el cel mai calificat in meseria aceasta, dar s a chinuit sa ne faca prezenta cat mai placuta. Si cel mai important, nu a comentat nimic de cele doua pahare sparte din cauza vantului.

Bineinteles ca atunci cand te simiti bine timpul trece imediat si ne am trezit in fata foamei ce ne chinuia stomacele. Asa ca am plecat prin statiune, am luat o cina peste medie dar am si descoperit relicve ale trecutului.

A doua zi am purces la micul dejun plin de speranta si ne am intors plini de foame. :)

De departe cel mai auster mic dejun pe care l am vazut in plimbarile mele prin tara si pe la vecini. Incepand cu mise en placeul si terminand cu alimentele in sine, care erau bune, dar cam lipseau. Cum intrai in sala restaurantului, te opreai pentru ca accesul era blocat de o masa lunga pe care erau insiruite ceva alimente. Daca m ati pune sa le numesc as avea o problema pentru ca nu le am recunoscut pe toate. 2-3 feluri le as trece la categoria "Nu atingeti, pericol de moarte! " Asa cum spuneam nu puteai intra in sala restaurantului si trebuia sa ti iei farfuriuta in manuta ca sa mergi pe terasa. Mic dejunul acesta a fost cireasa de pe tort si ne a ajutat sa ne hotaram mai repede ca sa strangem cortul si sa ne vedem de drum.

Una peste alta, NU! :)

---

VIZUALIZĂRI: 4945 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI