Cazare așa și-așa, cu vizitatori surpriză în toiul nopții

TIPĂREȘTE

Asa cum spuneam in primul review, imi continui povestirile din concediu cu descrierea hotelurilor in care am fost cazati. Asadar in ordine cronologica, prima pensiune la care am stat, Sobe San Korana.

Proprietarul s-a dovedit a fi foarte cooperant pe email, inca de la inceput a raspuns foarte repede, in aceeasi zi sau cel tarziu in ziua urmatoare. La aceasta adaugandu-se si impresiile foarte bune de pe tripadvisor, mi-a fost foarte simplu sa iau decizia. Cu toate acestea, nu am fost foarte-foarte inspirat, o sa vedeti mai jos motivul.

Urmand sa plecam de acasa inca de la ora 4:30, l-am pus in tema pe proprietar de faptul ca s-ar putea sa ajungem destul de devreme. Nicio problema, a zis ca putem sa ajungem, insa pana la urma n-a fost cazul, pentru ca am facut multe opriri pe drum si am ajuns abia pe la 13:00. Cu toate acestea, el nu era acasa, chiar era plecat sa isi ia nepotii de la gradinita asa ca am asteptat pe acolo vreo 30 min, lucru nu prea placut cand esti cu copil mic care scanceste in scaunul lui din masina. Era si o fata acolo care din cate am observat spala lenjeria de paturi, dar nu ne-a dat drumul in camera pe motiv ca nu stie ce camera ne-a fost alocata. Pana la urma a venit proprietarul, Ivica pe numele sau. si ne-am cazat intr-o camera la etajul 2 - mansarda.

Camera destul de OK ca marime, cu ferestre care dadeau spre raul ce trece prin fata pensiunii. Echipata cu frigider, filtru de cafea, un radio si conform cererii noastre, patut pentru copil. Lenjeria curata, pacat ca pe jos era doar un linoleu peste dusumeaua de beton. Curat la o prima vedere, dar sotia cu ochiul ei ager spune ca daca te uitai mai atent vedeai mici probleme la acest capitol, in special pe la baie unde cabina de dus capatase o nuanta de gri pe partea inferioara de la praful nespalat la timp si care s-a cam intarit. In priza, pe langa aparatele deja insirate mai sus mai era ceva, un mic aprat generator de ultrasunete pe care scria PEST CONTROL. Sotia s-a speriat, zice „bai, sa vezi ca au sobolani”. Eu zic „nu cred, probabil ca e pentru tantari”. Sotia a avut dreptate, urma sa aflam asta abia in a doua noapte.

Accesul pana la pensiune, sau cabana cred ca ar fi termenul mai potrivit, se face destul de rapid din drumul national ce leaga Karlovac de Plitvica Jezera, sunt doar 2 kilometri de la DN. Apoi se iese si se merge pe un drumeag care la un moment dat se ingusteaza foarte-foarte tare, astfel ca daca te intalnesti cu o alta masina trebuie sa dai cu spatele. Dar nu e foarte mare circulatie pe acolo, n-am avut probleme.

Amplasarea pensiunii este punctul forte: pe malul unui parau verde-straveziu (apa care vine din lacurile de la Plitvice in care am facut baie), chiar langa o cascada care rasuna foarte tare, si care, daca nu esti obisnuit cu sunetul apei, s-ar putea sa-ti faca probleme noaptea si sa nu poti dormi din cauza ei. Noi n-am avut astfel de probleme. Aerul curat si sunetul cascadei au fost perfecte pentru somn, in prima noapte, pentru ca in a doua am avut vizitatori: mai intai un soricel a venit la geanta in care era mancarea catelului. Sotia care doarme foarte usor s-a trezit pe la 12 noaptea si mi-a zis ca aude un soarece rozand. Eu i-am zis ca probabil e in perete, peretii fiind de lemn. Ea a stat treaza in continuare, si la 1 noaptea m-a trezit din nou spunandu-mi ca este deja la mancarea catelului nostru, l-a urmarit cu lanterna telefonului. Am mers repede acolo si cand am pus mana pe geanta mi-a sarit de sub nas si a fugit repede pe sub un fotoliu la gaura din perete pe care intrase. Am scos mancarea catelului din camera si am dus-o in hol, in casa scarii. Imediat dupa aia a venit din nou, de data asta la cosul de gunoi. L-am scos si pe ala, dupa care: soc si groaza: l-am auzit rontaind pe frigider, care era la doar un metru de capul sotiei. Lasasem acolo de seara un croasant inceput si a mers direct la el. Chiar si dupa ce am ascuns in frigider si acel croasant, tot l-am mai auzit in hol rasturnand ceva la punga cu gunoi pe care deja o scosesem. Am iesit din camera cu un adidas in mana hotarat sa-l casapesc, dar a taiat-o jos pe scari, coborand la etajul unu, nu am coborat dupa el. Cu toate ca dupa acest capitol credeam ca am scapat, la cateva minute am auzit altul, rontaind in alalalt coltz al camerei, aproape de patutul copilului. Noroc ca pe copil il luasem sa doarma intre noi inca din prima noapte cand ni s-a parut ca a fost putin cam racoare, asa ca nu l-am lasat sa doarma in patutul lui. Deja se facuse ora 05:00 AM cand am reusit sa mai atipim putin, si am dormit pana la 7 cu chiu cu vai. Adica eu mai atipisem si intre aceste reprize de vanatoare, asa inarmat cu arma letala (adidasul), dar sotia n-a inchis un ochi. In dimineata urmatoare, care a fost din fericire si cea a plecarii, sotia a mers chiar dupa trezire, sa-i spuna proprietarului, sa-i ceara socoteala mai bine zis. Acesta a venit repede parca nevenindu-i sa creada, dar i-am aratat punga cu boabele catelului roasa de soarece. I-am aratat si gaura din perete din spatele fotoliului, pe unde a intrat. Nu stia ce sa zica, pe de o parte isi cerea scuze, zicea ca ne da banii inapoi, pe de alta parte incerca sa isi gaseasca scuze, cum ca boabele catelului au miros foarte puternic si i-au atras, si ca e normal ca in mijlocul padurii sa fie soareci. Normal pe naiba, am mai stat la zeci de pensiuni in tot felul de munti si paduri si n-am mai avut problema asta pana acuma. In fine, nu am vrut sa luam nici un ban inapoi din contravaloarea cazarii (108 EUR/camera/2 nopti) dar la plecare ne-a aruncat mai mult cu forta in masina o bancnota de 200kune (aprox 27 EUR) si a zis ca „lasati, de o inghetata sau ceva”, incercand sa mai dreaga busuiocu.

Mic dejun nu am avut pentru ca trebuia sa anunti cu o seara inainte daca si ce vrei la MD, era un afis pe usa care prezenta 3-4 variante de mic dejun. Eu sabilisem prin mail ca vreau mic dejun de aceea nu am mai specificat asta in seara de dinainte, si cand am mers dimineata mi-a zis ca de fapt nu avem mic dejun pentru ca trebuia sa anuntam. A fost mai bine asa pentru ca avand frigider in camera mai aveam cate ceva de halit pe acolo. Asa ca nu ne-am luat nici a doua zi. Oricum sotiei i-ar fi fost imposibil sa manance ceva in chicineta aia de la etajul 1 mai ales dupa ce stia ca soarecele a plecat intr-acolo si ca probabil a umblat prin dulapuri, sertare, vesela.

Cam astea au fost aventurile noastre din noaptea nr 2 la aceasta minunata cabana. In rest a fost OK, dupa cum spuneam amplasarea este intr-o zona foarte foarte pitoreasca si micutul parau cu apa lina si stravezie, care insa pe alocuri atinge si 2-3 metri adancime, perfect pentru a face baie, face toti banii. Acum privind in urma parca imi pare rau ca nu am luat camera la o pensiune de langa el, chiar acolo mai sunt doua sau trei case care de asemenea inchiriaza camere si apartamente, si care par in conditii mult mai bune decat cea a lui nea Ivica. Dar nu aveam de unde sti, pe internet este foarte prezent doar Ivica si a sa cabana, vecinii sai nu prea isi fac reclama.

Ce ar mai fi de mentionat: proprietarul este (a fost) angajat in Parcul National Plitvice, deci poate oferi foarte multe informatii despre trasee si alte siretlicuri. Pentru noi nu a fost de mare folos din doua motive: o data ca eram cu copil mic deci nu eram foarte mobili si dupa aia, din cauza vremii care mai mult a plouat decat a stat. Totusi, intre doua rafale de ploaie am reusit sa punem in aplicare o mica parte din traseul recomandat de el, am mers cu masina pana la o mica parcare, fara insa sa iesim in drumul national care duce la satul Plitvica Jezera, ci tot pe un drumeag din zona pensiunii, si acolo am lasat masina apoi am mers pe jos putin si am coborat pe niste trepte care pareau ca nu se mai termine iar jos am ajuns la lacuri si totodata la baza unei cascazi superbe, despre care ne-a spus ca este cea mai inalta din tot parcul, inaltimea caderii de apa de 75m. Toate astea fara sa trebuiasca sa cumparam bilet de acces, care a propos, ar fi costat vreo 180 de kune de persoana, deci cam 25 de euro. Mai mult nu s-a putut atat pentru ca eram cu piticul in brate dar si pentru ca eram in permanenta amenintati de ploaie, ba chiar a picurat la un moment dat.

Un inceput de concediu nu foarte promitator, cu doua nopti din care am dormit doar una, dar totul e bine cand se termina cu bine si stii ca urmeaza sa mergi la un hotel mult mai bun, pe plaja din Lovran. Asa ca am facut bagajele si ne-am indreptat spre urmatorul punct al vacantei noastre, Hotel Excelsior Family Lovran (in review-ul urmator), unde urma sa poposim pentru 6 nopti, ceea ce va dorim si Dvs!

---

VIZUALIZĂRI: 2459 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI