Primasol, just take me to infinity!

TIPĂREȘTE

O dorință arzătoare se naște zbuciumată în sufletul oricărui turist ce așteaptă o binemeritată vacanță după un an de studii sau muncă. Nu, nimeni nu poate nega. Cu toții ne-o dorim. Una, două, trei. De multe ori, ne separăm între amatori și iubitori de zonă montantă ori litorală. Marea, în nemărginirea ei, ne cheamă vară de vară, oră de oră, minut de minut. Drumurile ne duc de cele mai multe ori la ea. Ne strigă atât de puternic încât orice activitate infimă nu ne poate lăsa pradă tentație. O tentație ce de multe ori se rezumă la multe aminitiri împrospătate vară de vară. Printre nemuritorii îndrăgostiți iremediabil de arealul albastru mă număr și eu, doar pentru că așa îmi dictează inima și simțurile. Anul acesta nu poate fi mai prejos așa că am ales o zonă care, cel puțin acum doi ani, m-a făcut să tresar din toate încheieturile. Albena, căci de ea vorbim, ascunde nenumărate surpize și povești păstrate de-a lungul timpului. Poveștile se pot scrie sub cerul liber sau sub lumina străvezie a unui lampadar dintr-o cameră de hotel. Am ales, desigur, cea de-a doua parte. Istoria acestei veri a stat în mâinile un singur hotel al cărui nume m-a făcut să mă gândesc la o serie infinită de facilități ce au putut ascunde starea de beatitudine necesară, poate chiar obligatorie. Primasol Ralitsa Superior Aqua Club, un mic colos, cum îmi place să-l numesc, ascunde 285 de camere, frumos decorate cu o ambianță cuprinzătoare ce m-a făcut să mă gândesc, într-o seară răcoroasă, la un citat care mi-a plăcut foarte mult: Să nu capeți de la mine decît un encomion fluturatic și fără temei. Primul contact vizual cu Ralitsa l-am avut anul trecut când, într-o circumstanță asemănătoare, căutam necontenit un hotel proaspăt renovat, amenajat cu gust căci altfel nu aveam ochi pentru el. Bătălia finală se dăduse între HVD Viva Club din Nisipurile de Aur și Primasol Ralitsa Superior Aqua Club din Albena. Cel dintâi a căștigat bătălia. Ulterior, a meritat pe deplin. Tot anul trecut, când savuram o cafea în lobby-ul triumfătorului, am citit un lung articol semnat @sniga - vezi impresii despre Ralitsa, că tare nu-mi puteau fugi ochi de el, deși era învinsul. În cele din urmă, exact cum i-am promis @snigăi, am ales Ralitsa pentru anul acesta. O întâmplare financiară mi-a întunecat aspirația către Ralitsa, astfel că eram la un pas distanță de a mă întoarce pe litoralul românesc după 5 ani de pauză, cu precizie la Saturn, Hotel Narcis. De la Saturn am ajuns un pic mai la nord, în Venus, la Hotel Turquoise. În cele din urmă, a venit și neașteptata veste care s-a lăsat așteptată după îndelungi discuții.

De ce am ales Primasol Ralitsa Superior Aqua Club?

Un răspuns scurt este tare departe deși degetele îmi pun piedică, parcă și ele obosite, știind câte taste le mai așteaptă. AFA, un contribuitor decisiv, a ascuns o serie lungă de articole pozitive despre acest hotel, în 2015. După zicala ‚, Vreme bună anul are’’, hop am sărit la gâtul ofertelor. @Zoazore - vezi impresii, cu al ei simț estetic și umoristic ce mă cuprinde de fiecare dată, a pus cărămidă cu cărămidă vacanței mele. A zidit-o atât de mult încât i-am luat în seamă slovele. Așa că, în luna mai, o lună foarte târzie pentru a ne alege o vacanță, ne-am prezentat la o agenție de turism din Ploiești, unde am efectuat plata după două zile de confirmare a locurilor disponibile din partea hotelului. Prețul, bun pentru categoria hotelului, a fost de 58€ pentru un adult, iar un echivalent de 80% din această sumă, mai exact 46€, a reprezentat costul pentru al treilea adult, ultimul de la coadă fiind chiar cel care vă descrie în aceste momente și care încearcă să vă binedispună. Prețul total a configurat suma de 857€, cu toate taxele incluse.

Cu toate acestea, pentru cei în căutarea unei vacanțe la acest hotel, vă recomand - în caz că planificarea voastră este sigură, rezervarea și achitarea voucherului în luna ianuarie, când puteți beneficia de o reducere de 15% din prețul întreg sau în luna februarie, unde, de asemenea, se percepe o reducere de 10%. Aceste reduceri figurează în planul unei majorități semnificative de hoteluri din Albena, restul percepând o reducere de 5% sau 10%, dar aici vorbim deja de hoteluri mai slab cotate.

Ce trebuie să știm despre acest hotel?

Până în anul 2014, hotelul purta un alt nume, mult mai scurt decât cel actual: Ralitsa. Clasificarea acestuia era de 3*. Începând cu anul 2014, nemții de la Primasol au cumpărat hotelul, l-au renovat, clasificându-l la o treaptă superioară, anume 4* și i-au schimbat numele în Primasol Ralitsa Superior Aqua Club – obositor de lung. Nemții nu au cumpărat numai hotelul în cauză, ci și hotelul denumit în prezent Primasol Ralitsa Superior, clasificat la 3* cât și Ralitsa Superior – Corpul K care actualmente poartă denumirea de Primasol Ralitsa Superior Garden, clasificat și el la 3*. Cu alte cuvinte, lanțul nemțesc Primasol a cumpărat toate Ralitsele din trecut.

Așadar, Primasol Ralitsa Superior Aqua Club, căci de el ne interesează, se află la o distanță considerabilă de plajă, aproximată de multe agenții de turism la cca. 900 m. Evident că nu distanța exactă ne interesează. Cert este că, de la hotel până la plajă, se fac cam 15 minute, pe jos. Există atât distanțe optime – ca pentru leneși, cât și distanțe mai lungi, în caz că ne dorim să explorăm împrejurimile. Hotelul se află lângă Aquamania, în zona de parc a stațiunii, foarte aproape de șoseaua principală ce duce către toate hotelurile acesteia.

Care este structura generală a hotelului?

Ca și structură, hotelul are forma unui pentagon neregulat, fiind format din 5 corpuri/sectoare. Corpul A adăpostește chiar recepția, Lobby-ul și Kids Clubul. Din acest corp se pleacă către celelalte 4 corpuri, fie prin grădină, fie trecând prin toate corpurile existente, pe jos ori cu liftul – unul amplasat în corpul A, vis-a-vis de recepție, altul în corpul B ce pornește de lângă Lobby Bar și urcă până la etajul 3, ultimul de altfel. Ca o mică paranteză, liftul nu este obligatoriu decât familiilor cu bebeluși în cărucioare. Personal, l-am folosit doar o dată, din pură curiozitate, pentru a urca un etaj din Lobby Bar către etajul doi. În general, acestea sunt cele vechi, nerenovate, în ton albăstrui și foarte lente. Mi-a luat cam 1 minut să urc un etaj cu acesta deoarece pornește foarte greu iar zgomotul făcut în momentul în care pleacă de pe loc mi-a dat puține fiori, recunosc. Ce este de reținut îl constituie poziționarea și numerotarea camerelor. În corpul A, camerele sunt numerotate cu numere impare, cele de la al doilea etaj având intrare acoperită, pe când cele de la etajul 3, ultimul, au ieșire descoperită, fără geamuri dar cu balustradă montată. Grijă mare la copii. În acest corp există, pe jos, gresie și se poate intra printr-o ușă de lângă recepție ori de lângă holul ce duce către corpul B, pe scări.

Urmează corpul B, situat în prelungirea corpului A, cu intrare principală din lobby, de lângă toalete și zona denumită ’’Drinks’’. Acest corp are 2 etaje, primul etaj dispune de camere numerotate impar (ex. B101), cu gresie pe jos, acoperit iar cel de-al doilea de aceleași condiții doar că este descoperit, cu vedere către grădina interioară.

Corpul C, situat în prelungirea corpului B și D – în sens invers, este cel mai bun corp dintre toate celelalte, având mochetă pe jos, închis, cu 4 spoturi de lumină pentru 4 camere alăturate. Numerotarea camerelor este atât pară cât și impară. Camerele cu numere impare sunt cele mai indicate, au vedere către Aquamania, dispun de o atmosferă suportabilă pe toată durata zilei, cu muzică de la Aquamania în cea mai mare parte din aceasta și de umbră de la copacii ce împrejmuiesc corpul. Pe această parte, camerele de la parter nu sunt chiar la nivelul solului ci un pic mai sus cu aproximativ 1m, la demisol fiind alte camere, probabil pentru depozitare. De asemenea, camerele de la parter au balconul dublu față de celelalte camere. În schimb, camerele de la etajul doi au balconul mic dar sunt acoperite. Camerele de la ultimul etaj nu sunt acoperite, doar protejate de 6 linii metalice, probabil de design. Ar fi fost necesară măcar o mică prelată rolată pe acele linii. Camerele cu numere pare au vedere către grădină și au parte de nopți un pic mai zgomotoase din cauza numărului de turiști ce stau până noaptea târziu pe terasă. Acestea dispun o structură P+2, intrarea la camerele situate la parter se face prin grădină iar la celelalte prin holul comunicant dintre recepție și corpul B.

Corpul D, aflat în continuarea corpului C și E – în sens invers, are vedere parțială către Aquamania și dispune de o strucutră P+3. În general, sunt doar 2-3 camere la etajul 2, jos fiind Prima Kids Club. Intrarea se face fie prin cele două corpuri adiacente, ori prin grădină, holurile nu sunt închise și au vedere către grădină. În mare parte, vederea dintr-o cameră situată în acest corp se rezumă doar la câțiva copaci amplasați de-a lungul laturii corpului, fiind o soluție ideală pentru cei ce caută umbră în timpul zilelor caniculare. De asemenea, holul nu este mochetat.

Nu în ultimul rând, corpul E, cel mai controversat, se află în continuarea corpului D și poate fi accesat de lângă recepția hotelului, pe ușa din imediata apropiere, apoi prima la stânga. Se prezintă sub forma unei structuri P+3. De ce spun controversat? Ei bine, în acest corp sunt cazați în mare parte ultimii oaspeți, în special români, în camerele de la parter. Aceste camere au intrarea exact din grădină și sunt cele mai neindicate dintre toate celelalte deoarece sunt un pic mai schimbate, intrarea se face fix în birou, deci cel mai probabil, exact cum a pățit @fanespoitorul - vezi impresii, doar deschizând ușa camerei, nasul poate deveni una cu podeaua datorită taburetului amplasat sub mobilier. Baia este în schimb mult mai spațioasă dar cu mici probleme – vezi impresiile lui @fanespoitorul. Dacă aveți neșansa de a nimeri într-o astfel de cameră, încercați să negociați schimbarea acesteia, asta în caz că nu vă doriți să dormiți cu nemții de la bar sau să vă salute un francez în timp ce sunteți ocupat cu soția. Priveliștea de la etajele superioare poate fi către grădina interioară ori către copacii ce împrejmuiesc parcarea.

Așadar, în urma trecerii în revistă a tuturor corpurilor din cadrul acestui mic complex, cel mai indicat corp este C. Sfat: dacă vreți să aveți minim 50% șanse de a vă caza în acest corp, trimiteți un mail managerului hotelului, în care să precizați dorința de a sta în corpul C, camera să aibă număr impar, cu vedere către Aquamania. Pentru a obține mailul și numele doamnei manager, contactați-mă printr-un mesaj privat. Am urmat această sugestie oferită de @mishu - vezi impresii, o iubitoare de Ralitsa, cu mențiunea de a-i mulțumi pe această cale pentru recomandări.

O noutate cu care cei de la Primasol Ralitsa Superior Aqua Club au venit este brățara unică cu acces în camere. Toată jucăria constă într-o brățară magnetică ce conține un cip unic ce facilitează intrarea într-o anumită cameră. Aceste brățari sunt activate la începutul sejurului cu ajutorul unui cititor (din câte mi-am dat seama). Odată activate, brățările devin disponibile doar pentru o anumită cameră. Totuși, am văzut mulți turiști care au avut probleme cu acestea, fie nu au fost activate, fie s-a întâmplat ceva cu ele. O soluție ar fi prezentarea la recepție a problemei, urmată de soluționarea acesteia. În puține cazuri au fost înmânate cheile camerei din cauză că sistemul personalizat aflat lângă ușă nu funcționa deși avea ledul aprins. Brățările au culori multiple: albastre pentru adulți, roșii pentru copii și verzi (da, verzi, nu am aflat pentru cine dar știu sigur că erau).

Cum a fost drumul până la hotel?

Am ajuns la ora 13:30, după un drum extrem de lung din Ploiești, de aproape 9 ore, cu 2 opriri. Ruta aleasă a fost prin Vama Veche. În schimb, vremea, cea mai proastă din ultimii ani. Pe o atmosferă rece, o furtună sâcâietoare, o ploaie măruntă pe A2 și ambuteiaje pe A4, e drept că timpul pare mai justificat. Norocul ne-a surâs abia de la bulgari când soarele a devenit mult mai îndrăzneț. La vamă, coadă de cca. 100 m, timp de așteptare 20 minute. Drumul până în Albena a fost foarte liber, fără pic de poliție și cu speranța unei zile complet însorite. Aproape de destinație, un nor plumburiu îmi ruinase dorințele. Cu toate acestea, voiam să mă bucur și să descopăr un hotel numai bun pentru un așa concediu. Ajunși în Albena, am luat biletul de taxare și ne pregăteam să mergem către hotel.

Cum ajungem la hotel?

Pentru simplul turist care nu a căutat înainte hotelul pe Street View, destinația finală ar putea părea o corvoadă. Deși este situat lângă Aquamania, prima intrare poate fi o păcăleală deoarece este interzisă, fiind o stradă cu sens unic. În schimb, cea mai prielnică intrare este cea care desparte stațiunea în două, anume parcarea mare din centrul stațiunii ce ne obligă să o luăm ori spre dreapta către cele 6 hoteluri de pe plajă - Boryana, Nona, Elitsa, Mura, Slavuna, Gergana, ori către stângă, spre celelalte hoteluri. Facem stânga, desigur. După o pantă anevoioasă, în dreptul panoului ’’Bazar Panorama – 300m’’, facem stânga și mergem drept înainte către hotel. Trecem pe lângă hotelul Vita Park și restaurantul acestuia. În capătul străzii se poate zări hotelul. Îl știam dinainte așa că primul gând a fost să găsim un loc de parcare. Am lăsat mașina lângă restaurantul Vita Park și uite așa, am pornit cu tatăl meu către parcare, sperând să găsim un loc liber, mai aproape de hotel. Am zărit un loc fix lângă corpul E, pe partea dreaptă.

Cum ne-am cazat?

Am pornit spre recepție. Am intrat în hotel iar prima impresie a fost un adevărat șoc. Am dat peste o puzderie de oameni obosiți laolaltă, așteptând să primească camerele. M-am uitat către fetele de la recepție sperând să găsesc vreo logică în toată tevatura creată. Un domn francez, îmbrăcat la 4 ace, le explica unor turiști hotelul de pe câteva foi. A fugit repede la o altă familie șamd. Nu i-am înțeles rolul nici unei domnișoare tot franceze, care se zbătea și ea lângă tovarășul. Numele domnișoarei l-am aflat ulterior de pe panourile din recepție. Sarah Bahzado cheamă. M-am gândit că nu are rost să duc voucherul la recepție deoarece toți turiștii aveau brățările puse dar erau tot în același loc, în lobby. Așa că, am fugit către mama mea, am adus mașina în parcare și am mers toți trei la recepție. Ne-am strecurat printre francezi și am dat, cu chin cu vai, de o recepționeră liberă. I-am dat voucherul, ne-a pus brățările, ni le-a activat și tot ce mai aveam de făcut era să primim camera. Ceasul arăta ora 13:45. Toate canapelele erau ocupate de turiști aflați la limita dintre realitate și vis. Da, vis. Dormeau efectiv pe ei. Aveau o scuză pe care ulterior am înțeles-o. Au venit cu avionul printr-o agenție de turism promovată excesiv în toată Albena. Am zărit foaia cu userul și parola Wi-FI-ului și cum știam care e treaba, ne-am așezat la un birou, în capăt și am început navigarea pe internet. Surpriză. Internetul mergea binișor. După nici câteva minute, îi văd pe cei doi tovarăși, el și ea, pe post de ghizi, strigând în forfota de oameni, numele unor familii de pe hârtiuțele de cazare. M-a apucat râsul, crezând că suntem la spital și ne strigă doctorul să intrăm în cabinet. Ciulesc urechile, că poate ne strigă și pe noi deși venisem de 10 minute. Nicio șansă. Vin și cei doi bellboy, mai transpirați decât pereții dușului după o baie fierbinte. Se uită după ghidul francez, oare ce comandă mai au? Îmi e atât de ușor să le descriu atitudinea. Luau bagajele turiștilor de parcă ar fi fost cine știe ce comori, să fugă mai repede cu ele și să nu îi vadă nimeni. Ca timp de efectuare a unei curse recepție-camera de hotel dura aproximativ 6 minute, de parcă le dădeau rest la tips. Mai erau și doi camarazi. Următoarea cursă, aceeași regulă. Circulau cu viteza CFR-ului, nici nu auziseră de săgeata albastră. Sau nu mai aveau benzină. I-am văzut la un moment dat când au rupt mânerul unui troler. Oare credeau că sunt gantere? Am decis să las scaunul comfortabil și să mă duc lângă recepționere, poate poate ne vede fața și ne dă camera. Nici fața de cățeluș plouat nu le-a impresionat. Mai plouați erau cei doi bellboy. La un moment dat, m-a întrebat ghidul francez din ce familiei sunt, s-a uitat pe cartonașe și nimic. Mai aștept. Dar cât? Și uite așa, francezii și nemții primeau camerele unii după alții. Românii, ca de obicei, primeau timp de așteptare în plus. Unde să mai pui că au mai venit încă două familii de români, toți împreună. O familie s-a dus în Lobby Bar iar cealaltă a rămas lângă recepție. Bărbatul din această familie, cu lanț de aur la gât, s-a strecurat pe lângă ultimii francezi rămași, a dat tips la recepție (pentru ambele familii deoarece voiau camere alăturate) și unui bellboy care surprinzător, știa română. A mai așteptat un pic dar dacă tot vedea că nu primește niciun semn, l-a luat de braț pe bellboy, i-a mai băgat parale în buzunar și dintr-o dată, bellboy-ul știutor de română o întreabă pe recepționeră cât mai durează. Răspunsul: câteva minute până va fi camera gata. Timpul a tot trecut, Sarah, ghida franceză începea să vorbească și nemțește și în engleză. În schimb, celălalt ghid nu voia sub nicio formă să vorbească altă limbă în afară de franceză. Sarah, zâmbăreață din cale-afară, mai ia o căzătură că doar tocurile sunt la putere. A trecut o oră iar românul nostru cu lanțul la gât pleacă triumfător către camere, strigând în gura mare după copiii aflați în zona specifică acestora. Nervii își făceau apariția. Ghidul francez plecase, între timp și Sarah s-a dus la masă, unul din bellboy s-a dus și el (nu știu unde) iar din toată echipa de șoc rămăseseră doar bellboy-ul știutor de română. După lungi așteptări, ne-a băgat în seamă, nu înainte de a întreba din nou la recepție dacă camera este gata. Mi-am propus să trec peste toată nebunia creată dacă totul se va concretiza într-o cameră în corpul cerut doamnei manager, în scris, pe mail. Între timp, la hotel și-a făcut apariția familia de români din Ploiești (cunoștințe) care aveau rezervare în aceeași zi. După două ore și ceva minute, în jurul orei 16, tovarășul ne-a luat bagajele și ne-a dus în cameră. În acea clipă îmi doream doar camera cerută. Nimic mai mult. Poate pentru că aveam senzația că nu mai puteam schimba camera, în caz că nu ne-ar fi convenit. Am răsuflat ușurat când ne-a condus la C227, fix unde am cerut. Măcar atât, că cele două ore de așteptare nu mai contau pentru ei având în vedere că prioritari erau francezii și nemții dar în mod clar nu românii.

Prima impresie despre cameră:

Odată ajunși în cameră, am simțit un miros puternic de aer închis și soluții de curățenie, semn că pregătirea camerei de abia se încheiase, cu toate că am numărat 8 cameriste în decursul a celor două ore petrecute în lobby. Dimensiunea camerei este meschin de mică pentru patru stele, mai degrabă potrivită uneia de trei stele, cam câte avea hotelul înainte să fie preluat de lanțul Primasol și renovat. Dimensiunea exactă, conform site-ului oficial, este de 12 metri pătrați. Stupid. O astfel de cameră dublă are două paturi separate și o canapea extensibilă pe post de pat suplimentar. Primul impact a fost unul destul de plăcut ochiului, m-a surprins gustul cu care a fost decorată camera, în tonuri albastru-maro-galben. Nota 10 pentru eleganță și rafinament. Fiecare cameră este mochetată în aceleași tendințe și culori foarte atrăgătoare. În cameră mai putem găsi o măsuță de cafea, un taburet mov sub birou și un altul galben langă pat, pe post de suport având în vedere că în partea cealaltă a patului există o etajeră fără sertar, un dulap imens dar controversat despre care o să vorbesc un pic mai jos, un telefon, două pahare, televizor LCD Samsung cu o diagonală de 80 inchi cu două programe românești – Pro TV Internațional și TVR Internațional, aer condiționat Daikin – pătat, îngălbenit de timp, lent, dar cu un zgomot asurzitor, asemănător unei drujbe, cu alte cuvinte un șantier în camera de hotel, trei abajururi foarte moderne, un tablou artistic, un frigider silențios dar cu mânerul rupt, un seif contra cost și un cuier cu agățătoare tare îngâmfate – picau mereu prosoapele de pe ele. Dulapul, întins pe toată porțiunea laterală a camerei, ascunde 11 spații de depozitare, neacoperite, cu 9 umerașe inteligente anti-furt. Patul foarte comfortabil, cu o saltea de duritate medie și perne Magniflex Firenze, foarte pufoase. Au fost multe controverse legate de acest dulap ’’studențesc’’. De ce nu are uși? Din cauza dimensiunii foarte mici a camerei, câteva uși ar fi fost inestetice, astfel că s-a decis renunțarea lor pentru a conferi o imagine mai mare a camerei, nu una mai restrânsă. Totodată, o ușă ar fi fost de neconceput datorită abajurului de lângă acesta, făcând practic imposibilă deschiderea uneia. Pe de altă parte, în apartamente se poate vedea, cel puțin din pozele de prezentare, că există o ușă maro ce acoperă 4 spații de depozitare dar aici nu mai există obiecte care să blocheze deschiderea largă a acesteia.

Baia, foarte mică pentru patru stele dar bine gândită de la primul punct. Ușa este din sticlă semitransparentă – cu toate acestea, nu vedeai soția cum face duș, gândită foarte bine deoarece o ușă propriu-zisă ar fi ocupat spațiu. Și aici predomină alternanța culorilor, pe jos fiind gresie maro, pe lateral faianță de culoare albă iar în duș de culoare albastră, toate pătratice. Pe lateral stânga există un mic dulap pentru prosoape, separat de cabina de duș printr-un perete de rigips care, din păcate, avea urme de crăpături și prezenta o culoare gălbuie pe margine. Un cuier exista pe acest perete de rigips și altul lângă wc. Cabina de duș, izolată printr-un geam termoizolant, foarte bun, apa nu curgea sub pragul din pardoseală dar prezenta urme de mucegai și nisip uscat din cauza curățeniei defectuoase. Scurgerea foarte bună, personalizată în lateral cu logo-ul Albenei dar și ea prezenta urme de mucegai, mai mult decât evidente. Robinetul de ultimă generație, un pic mai neobișnuit față de robintele simple, cu pară de duș plină de păr, din păcate. Apă caldă spre extrem de fierbinte, la discreție. M-am jurat că puteam face mâncare cu apa de la robinet, efectiv era atât de fierbinte încât aveam impresia că a atins deja 100 de grade. Am mai găsit și un suport pentru gelul de duș și o alarmă în caz de probleme majore. Chiuveta avea sita robinetului lipsă așa că un volum mai mare de apă mă făcea una cu dușul. Deasemenea, am avut și consumabile gratuite, 3 sticluțe cu gel de duș, 3 cu șampon și 3 săpunuri, toate personalizate cu logo-ul stațiunii, nu al hotelului. Am mai avut și un suport compus din două pahare, o oglindă normală și una cosmetică, șervețele la discreție și un calorifer electric, foarte util în cazul zilelor friguroase. WC-ul nu a fost dezinfectat, probabil doar șters cu o cârpă, marginea capacului era galbenă dar în schimb am avut două role de hârtie igienică de la Metro, alimentate zilnic. La finalul sejurului, peretele de deasupra ventilatiorul a început să se ude. Nu am găsit cauza așa că a rămas la fel. O altă metodă prin care Dorel s-a făcut remarcat a fost în urma unui strat de var pe la colțurile dulapului suspendat în care erau depozitate prosoapele și la marginea de jos a faianței. Concret, s-a văzut mâna unui meșter care nu a uitat să dea cu var și pe marginea dulapului, cât și pe marginea gresiei.

Balconul mic, cu două scaune și o măsuță plină de praf, un uscător de rufe foarte util dar care nu era prezent în fiecare cameră. Ușa de la balcon este culisantă, cu tot cu plasă pentru țânțari intactă. În schimb, ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit a fost felul în care au fost repartizate dispozitivele de aer condiționat, ’’încastrate’’ două câte două între spațiul separator dintre camere. Dacă privim și partea mai puțin bună, ea există și provoacă o senzație ciudată doar dacă stăm pe balcon atunci când aerul condiționat este pornit. Tot fluxul de aer vine către noi. Ei bine, nu toate lucrurile au numai rezultate pozitive.

Curățenia nu poate fi numită sub nicio formă curățenie, exact cum au mai spus și alți colegi. Cameristele sunt de o lentoare ieșită din comun, total neinteresate de meseria lor. Intră în camere pe nepusă masă, la ore incomode iar singurul lucru pe care îl fac e să ia gunoiul și să ’’aranjeze’’ patul. Atât. Ni s-au schimbat prosoapele în a doua și a patra zi, cu mențiunea că acestea nu au fost lăsate pe jos. Am avut o mică problemă în a patra zi, când din cele 3 prosoape de față, 3 de corp și unul de picioare, două se aflau pe uscător iar în momentul în care camerista a venit să le schimbe, a pus tot atâtea prosoape câte erau la început, așa că ne-am trezit cu 9 prosoape – așadar, două din partea casei :D. Nu ne-am mai dus să îi atragem atenția. Nici lenejeria nu a fost schimbată în decursul a 5 zile. Ce-i drept, nu aveam nevoie. De aspirat nici nu se mai pune problema, o metodă antică de curățenie. Probabil că se aspiră singură mocheta. Păcat că la noi era defectă, mizeria nu dispărea. Canapeaua era plină de praf în colțuri iar suportul de lângă birou era și el invadat de praf.

Ce putem mânca la restaurant și care este programul?

Restaurantul hotelului se află lângă piscină, într-un alt corp de clădire ce mai deservește și restaurantul hotelului și vilelor Vita Park. Restaurantul Ralitsei este net inferior ca mărime celui de la Vita Park dar mult mai modern, decorat în aceleași culori, cu mese și colțare suficiente pentru mic dejun și prânz dar aproape insuficiente pentru cină. Am avut ceva probleme cu mâncarea dar o să le detaliez pe categorii.

Micul dejun – program: 07:30-10. Ajungeam aproape în fiecare zi la ora 8 când turiștii încă nu se treziseră. Sortimentele sunt diversificate și cele mai proaspete în comparație cu celelalte mese când se refolosesc în cea mai mare parte. Ca o idee generală, la micul dejun puteam găsi: omletă, ouă ochi, ouă întregi, bacon prăjit, crenvuști, croissante simple dar arse de fiecare dată, foietaje cu gem de mere și mille feuille doar cu numele sau cu eticheta, ce era în tavă păreau a fi doar niște foietaje goale, pâine în crustă la cuptor, șuncă, salam, cașcaval, brânză de toate felurile, de la cea mai simplă brânză până la cea cu mucegai sau cu semințe de susan, rulourile de cașcaval cu șuncă, mini pizza – uneori proaspătă, alteori beton, plăcintă cu brânză, parizer, cașcaval simplu și cu ardei, boabe de fasole, pateu, unt la fiecare masă, castraveți, roșii, ardei kapia roșu și verde tăiat, măsline negre, verzi și tot sortimentul posibil și imposibil, varză și morcovi tăiate julienne, pește în sos, mușchi file, cereale de 4 tipuri, lapte, gem la castron – de piersici, caise, nutella/finetti cum vreți să-i spuneți, pancakes, compot de piersici, iaurt, miere de salcâm așezată pe triunchiuri de copac, semințe de 5-6 feluri pentru cei ce țin dietă, margarină, multe fructe – mere și prune așezate în lădițe, nectarine, celebrele banane tăiate de un samurai în 20 de bucăți, nectarine, pepene, pere (nu au avut portocale), pâine în sortimente diversificate – chifle kaiser simple, cu susan, cu mac, mini baghete calde de fiecare dată, toast alb, integral, cu secară plus un prăjitor care s-a stricat de două ori dar a fost înlocuit imediat, 8 condimente în borcane de plastic, apă de la dozator, vin, apă cu lămâie, suc la dozator – Icea Tea, cireșe, portocale, multifruit, ananas și un suc 100% natural dar cu eticheta pe jumătate ruptă fapt pentru care nu am înțeles ce fel de suc e nici după ce l-am gustat, cafea la patru aparate – două roșii Douwe Egberts (par mai profesionale), două gri (zgârcite din cale-afară, trebuia apăsat de cel puțin 3 ori dacă voiai o cafea mai consistentă), ceai Loyd (de zmeură și fructe de pădure) foarte bun, Golden Lion și alte mărci bulgărești, zahăr alb și brun la pliculețe, cozonac și o mulțime de prăjituri cu sau fără cremă (nu le încercați pe cele cu cremă dacă știți că aveți probleme digestive deoarece abundă în margarină).

Prânzul – program: 12:30-14:30. În general, gradul de ocupare al restaurantului atingea o cotă de 70% încă din primele minute. Am întâmpinat ceva probleme cu mâncarea preparată dar mai întâi o s-o prezint cât se poate de larg iar apoi urmează să spun și lucrurile mai puțin plăcute. În fiecare zi au avut două ciorbe – de pui, de porc, de pește, supă cremă de cartofi, supă cremă de dovlecei, ciorbă de pui a la grec, de fasole, excesiv cartofi natur sau gratinați la cuptor în sos, piure doar într-o singură zi dar mai mult curgea din farfurie, legume la tigaie, carne de pui, de proc și de vită combinate excesiv în tot felul de combinații, unele destul de bune, cu sos alb, legume mexicane, sos de roșii, pește (merluciu) și carne de iepure destul de tare, combinații pentru salată – varză, brânză, roșii, sfeclă roșie, pește, măsline, unt, mezeluri rămse de la micul dejun, legume la tigaie, crutoane, aceleași fructe ca la micul dejun, aceleași dozatoare de cafea și suc, același sortiment de panificație dar prăjituri sub formă de torturi și rulade. Nemulțumirile personale sunt strict legate de unele deficiențe ce constau în gătirea și forma finală a mâncării. De exemplu, într-una din zile, un băiat a făcut carne de pui pe plită. Atât de crudă era încât la mijloc parcă nu fusese gătită. Efectiv toate bucățile erau puse în batjocură. În momentul în care ospătărița a venit să ia farfuria, i-am arătat carnea de pui crudă din trei farfurii. Răspunsul: ’’Yes, i see. ’’ și a plecat. Am vrut să mă duc la ’’bucătar’’ pentru a-i atrage atenția, văzând că mulți turiști luau din respectiva tavă. Mi-am abandonat intențiile. O altă neplăcere am avut-o într-o altă zi când, toată carne de pui/porc/vită era tare. Bine, poate era caldă în tavă dar în farfuria mea era mai mult decât cărămidă. Am luat o bucată de pui mai de doamne ajută dar și aceea era un pic tare fiind greu de masticat. Ce credeți că am mâncat la prânzul respectiv (pe lângă o ciorbă de pui)? Doar pizza pe vatră. Da, era și ea în program dar conținea numai cașcaval și sos de roșii. Nu pot să nu remarc cuptorul cu lemne comun restaurantelor Primasol și Vita Park, ce aducea un gust aparte pizzei, îmbunătățind conținutul infim al acestei. Totodată, ciorba de porc avea un gust de apă chioară combinată cu foarte multă vegeta, ceva legume aruncate în oală și câteva bucăți de porc care dispăreu foarte repede. În schimb, ciorba de pui a fost net superioară, gătită exact cum trebuie, fără vegeta.

Cina– program: 18-21. Așadar, cina are cel mai lung program dar și cei mai mulți turiști dornice să o încerce. Chiar și la ora 18:30 restaurantul era neîncăpător, atât înauntru cât și pe terasă. În general, erau aceleași combinații de la prânz doar că sub o altă formă de prezentare. Am găsit: cartofi prăjiți, piure de cartofi cu morcovi, scoici la tigaie făcute pe loc, ciolan de curcan afumat servit lângă dozatoarele de cafea, legume la tigaie făcute de un bucătar chinez în același loc, diverse combinații cu aceași carne de pui/porc/vită, doar într-o seară iepure, pește, combinații pentru salată – varză, roșii, castraveți, ardei întregi, măsline de 4 tipuri, inclusiv mezeluri rămase de la micul dejun și prânz dar aranjate frumos pe o tavă să-ți ia ochiul, alte două ciorbe, diferite de prânz, pizza pe terasă, aceleași dozatoare de cafea și suc, același sortiment de panificație și prăjituri sub diferite forme – eclere, baclava șamd. De asemenea, există un dispozitiv ce conține ketchup, muștar și maioneză cu un sistem asemenea săpunurilor lichide. În cadrul cinei, este impusă o ținută adecvată. Berea se putea servi de la barul aflat lângă sortimentul de pâine. Desigur, era diluată cu apă dar nu atât de mult. Înghețată nu existăîn restaurant decât la Snack Bar ori Beach Bar.

Pe lângă acestea, în fiecare zi, la prânz și cină, aveau grătar, pe tereasă, făcut pe loc. Aici făceau carne de pui, de porc, legume dar și pește. Nu am gustat din ele, ca de altfel cam orice turist, vedeam și mergeam în restaurant. Există două grătare, deasupra unui molid dar pline de praf, găinat iar lista poate continua. O să ilustrez jegul incredibil printr-o poză. Ustensila cu care întorceau carnea era atârnată, la final, de grătar și rezemată de gratiile murdare ale terasei. Așadar, mi-am luat orice gând de a încerca măcar o bucățică din ce era preparat.

La fiecare cină, o formație obosită, cu un repertoriu de acum 30 ani, mai anima atmosfera doar pentru turiștii aflați lângă aceștia, care îi mai aplaudau din când în când, probabil, din onestitate.

În cadrul restaurantului există și un dezinfectant pentru mâini, aflat la intrare precum și o toaletă, pentru a respecta normele minime de igienă sanitară. Tot la intrarea în restaurant se afla, de multe ori, un angajat care întâmpina clienții cu prezența căci de salut nu auziseră. Doar o fată simpatică ne-a salutat, făcând și noi același gest. Un ultim angajat (bucătar) care ne-a salutat atât pe noi cât și pe ceilalți turiști a fost un grăsunel (dacă pot să-l numesc așa), tare simpatic și debordant de fericire. L-am întâlnit de multe ori la grătar, neuitând să ne salute cu ’’добро вече’’ / dobro veče / Bună seara. Într-o seară a servit și carne de curcan, la fel, tare zâmbăreț și onest cu turiștii. A fost cel mai agreabil angajat din bucătar.

Nu au organizat nicio cină tematică în 5 nopți deși sunt specificate în broșura hotelului două astfel de seri tematice pe săptămână. Ospătarii, foarte nepăsători, nu îți schițau niciun zâmbet nici măcar dacă le aranjai farfuriile pentru a le fi mult mai ușor la debarasat. Au scăpat farfuriile și tacâmurile pe jos de multe ori. O altă regulă extrem de proastă a constat în așezarea tacâmurilor exclusiv de către ospătari. Cu alte cuvinte, trebuia să îi aștept să-mi pună tacâmurile la masă deoarece nu erau altundeva decât în tăvile lor. Ștergerea meselor consta în aruncarea firmiturilor pe jos și întoarcerea feței de masă (mică și ergonomică ce-i drept) ori schimbarea acesteia în caz că prezenta urme evidente de murdărie. Curățenia în restaurant lasă de dorit. Femeile de curățenie șterg cu un făraș doar resturile evidente. Și nu, de data aceasta nu este de vină turistul ci repet, ospătarii care aruncau resturile de pe masă pe jos. Doar unul dintre ei a fost mai simpatic în momentul în care i-am făcut semn că nu avem tacâmuri la masă deși luasem mâncare, cu toate că a scăpat pe jos șervețelele când a ajuns la masă. În schimb, aproximativ toată vesela era fie udă de o scăpai în secunda doi pe jos, ori nespălate corespunzător, cu urme de grăsime semn că cea mai mare parte a mâncării abundă în grăsime. Nu erau spălate la mașina de spălat vase ci de diverși angajați, la chiuvetă, fix în nasul ușii ce duce către bucătărie și care este mai mereu deschisă.

Câte baruri putem găsi în cadrul hotelului?

În cadrul hotelului, putem găsi 3 astfel de baruri, în mai multe zone.

Lobby Barul, situat lângă piscina interioară, la intrarea în grădină, are un program de lucru ce începe la ora 10 și se termină la ora 23. Aici se poate servi cafea de la dozatorul gri prezent și în restaurant, apă de la dozator, ceai, cocktailuri gratuite și contra cost, băuturi locale și de import, într-o ambianță plăcute, decorată în aceleași tonuri de culoare. Cocktailurile, în mare parte contra cost, sunt de asemenea o aberație. Există un mic catalog pe care tronează textul All Inclusive. La ce All Inclusive s-au referit, nu înțeleg, atâta timp cât în broșură sunt trecute prețurile tuturor băuturilor care pot fi servite. Da, și suntem la 4 stele. Ca o idee, un Aperol Spritz costă cost 4.5 lv, Margarita 4.5 lv, Tequila Sunrise 4.5 lv, Strawberry Cup 4 lv, Pina Colada 4.5 lv sau Mint Cooler la 4 lv, toate în porții mici. Am vrut să comand doar o singură dată dar ’’You must to pay’’. Tot în această broșură mai sunt trecute prețurile băuturilor locale, o farsă de altfel, acestea fiind singurele gratuite cu toate că prețul pentru 5 cl de Mastika era 2 lv, Vermouth Bulgăresc 2 lv, Tequila 2 lv sau Gin Bulgăresc 2 lv pe când o Vodka Absolut costa 4.5 lv, Rom Malibu 4.5 lv sau Whisky Jack Daniel’s 7.5 lv. Pentru o bere adevărată și nediluată cu apă, ca de exemplu Beck’s ori Heineken, trebuia scos din buzunar câte 4 lv pentru 330 ml. Tot aici, în jurul serii dar în special către închidere, forfota se instala rapid. Românii noștri au urmărit cum Steaua este învinsă cu 5-0 de către Manchester City, strigând și înjurând ca pe stadion. Educația o primim dar ea rămâne de fiecare dată acasă, cel puțin în concediu.

Pool Bar, situat după nume, lângă piscină, servește aceleași sortimente de băuturi răcoritoare, cafea ori ceai. Nu l-am încercat din cauza jegului excesiv de la piscină, doar am trecut în trecere. Programul începe la ora 10 și se termină la ora 18.

Snack Bar, situat lângă punctul de animație, are program între orele 10-23. Și aici sunt servite aceleași băuturi ca în celelalte baruri. În schimb, regăsim cartofii prăjiți, burgeri și frigărui, precum și înghețata.

Câte piscine există și unde le regăsim?

Două la număr, una interioară iar alta exterioară. Programul lor începe la ora 8:30 și se încheie la ora 17:30. Cea interioară nu a fost folosită de nimeni, nici măcar în cele două zile mohorâte de care am avut parte. Piscina interioară se află lângă Lobby Bar iar cea exterioară lângă restaurant. Totodată, acest capitol este cel care m-a dezamăgit cel mai mult. Nu am intrat în piscină și bine am făcut, mulțumită lui @fanespoitorul care s-a făcut frate cu toaleta, după o zi petrecută aici. Mi-am pus întrebări citind articolul său dar când am ajuns la fața locului am înțeles tot. Într-o seară, pe la ora 19, după ce am luat cina la restaurant, am mers să văd piscina integral. Ce am văzut, m-a lăsat cu gura căscată. Imediat cum am intrat, am observat pavelele murdare din care răsăreau, fără pic de deranj, câteva fire de iarbă. M-am uitat în piscină, de pe margine și am zărit un jeg tare gros pe fundul apei, amestecat cu frunze. Am zis măi, poate a aruncat un copil două-trei frunze. Nici gând. Mijlocul apei era populat de același jeg gros. Piscina, decorată cu mozaic, ascundea o linie groasă și neagră pe margine, semn că jegul nu era de o zi două. Am mers ce am mers și am ajuns lângă mini vaporașul din centrul piscinei, unde se țin jocuri de către echipa de animație, pe timpul zilei. Am rămas efectiv mut de uimire de cât de jegos putea fi mozaicul care pe alocuri lipsea. Ajung și la piscina pentru copii iar minunățiile se țin lanț. În mijlocul apei, sunt 4 urme maro pe fundul acesteia, semn că mozaicul era incredibil de jegos. Și nu, nu a fost curățat ulterior deoarece în toate zilele următoare, acele pete persistau deși turiștii își lăsau nestingheriți copii în respectiva zonă. Inclusiv pe treptele existente în piscina copiilor, mozaicul era maroniu pe alocuri. Nu înțeleg cum de acele pete sun insesizabile pentru angajatul care curăță piscina dimineața. Presimt un parfumat aer de intoleranță. Ajung și în dreptul mini pasarelei ce parcurge o mică parte din piscină. Rămân, și de această dată, cu un gust amar. Treptele nu se mai vedeau de mizeria de nedescris de pe acestea. Clar nu putem vorbi de mizerie lăsată de turiști în urma unei zile de plajă. Am mai zărit alte pâlcuri de mizerie plus o bună bucată de mozaic desprins de pe fundul piscinei care poate răni oricând un turist. De unde atâta intoleranță, nu înțeleg. Pe de altă parte, la piscina hotelului Ralitsa Superior, în jurul piscinei există lemn montat în locul pavelelor. Acolo de ce se poate și aici nu? Vorbim totuși de același lanț hotelier. Poate pe viitor. Sper să nu rămână doar cu cuvintele.

Tot în cadrul piscinei există și 6 dușuri, 4 în față și 2 în lateral dreapta pentru jacuzzi. Nu prezintă urme de murdărie, cel puțin așa mi-au dat impresia. Erau curățate în fiecare seară de către aceleași îngrijitoare care făceau curățenie în camerele de hotel. Mai există și un salon de frizerie și manechiură-pedichiură.

Intrarea la Aquamania:

Hotelul are intraregratuită la Aquamania, cel nou parc acvatic din Albena. Oaspeții cazați la hotelurile Primasol Ralitsa Superior, Primasol Ralitsa Superior Garden (corpul K), hotelul și vilele Vita Park precum și Vilele Ralitsa Superior Aqua Club au și ei intrare gratuită la Aquamania. Parcul acvatic este cel care salvează o impresie negativă a unui hotel enumerat mai sus, considerat salvatorul de vacanță. Într-adevăr, economisim mult dacă ne uităm la prețul de 27 lv pentru unadult, între orele 14-18. Intrarea se face cu ajutorul brățării cu cip, cititorul fiind chiar dispozitivul care ne deschide și ușa camerei. O să vă povestesc despre distracția de la Aquamania într-un articol următor, alături de impresiile pe care mi le-a lăsat Albena, în urma celei de-a doua vizite.

Cum ajungem la plajă?

Toți turiștii cazați în zona de parc a stațiunii beneficiază de transport gratuit până la plajă cu un shuttle bus. Prima stație este în dreptul terenului de volei de lângă piscină iar următoarea se află la intrarea restaurantului Vita Park. Autobuzele, marca Mercedes Benz, două la număr, sunt cele mai proaste pe care conducerea stațiunii le-a putut achiziționa vreodată. Asta după ce în anul 2014, pe vremea când eram cazat la Boryana, am văzut un autobuz de prima clasă, nou și foarte elegant. În schimb, cele din acest an sunt într-o stare avansată de degradare, cel puțin unul dintre ele. Autobuzele sunt, probabil, de la rebuturi, vechi de zeci de ani, asemănătoare autobuzelor de pe vremea comunismului. Deși dispun de cutie automată, cel mai vechi dintre ele a rămas mort pentru 5 minute, cu toate că șoferul a încercat să-l pornească, fără niciun rezultat însă. De cum intri pe ușă, te abordează o sumedenie de mirosuri care mai de care mai speciale, de parcă ai fi intrat într-un coșciug. Cel mai vechi dintre ele, are scaunele rupte și atât de pătate încât mi se făcuse dor de autobuzele publice din Ploiești. Scaunele, cu modele geometrice, au fost cândva verzi – acum erau albe. Câteva au fost schimbate cu un model albastru care a devenit, din nou, aproape alb. Geamurile foarte mici, ba chiar are și aer condiționat. Hai să fim cinstiți, avea. Toate erau rupte sau roase de timp. Dacă motorul abia pornea, să mai am pretenția și la aer condiționat? Chiar dacă în cea mai neagră zi mergea, cred că mă umpleam de bacterii din cap până în picioare. Mirosurile se intensificau subit dar sub o formă aparte la ora prânzului, când autobuzul era încins de soare. Cel de-al doilea autobuz, frate cu primul, părea un pic mai tinerel, semn că nu a fost la fel de intens folosit ca precedentul. Este de știut că primul autobuz pleacă la ora 9 de la hotel iar ultimul la 17:10, de la Boryana către hotel. Primul autobuz, cel de la 9, este exagerat de plin așa că, fie că vrei sau nu, trebuie să te așezi pe unul din scaunele în care și-au dat duhul alte 10000 de persoane. Iată și programul complet și actualizat, mult mai mic față de cel de acum doi ani:

Ralitsa – Boryana:

15:00,15:30,16:00,16:20,16:40,17:00

Boryana – Ralitsa:

15:40,16:10,16:30,16:50,17:10

Traseul propriu-zis parcurge parcarea din centrul stațiunii, apoi stânga către Boryana urmată de o virare la dreapta prin pădure pentru a ieși la Nona și a face rotație pe traseul pe care s-a venit. Au fost mulți turiști care s-au speriat când au văzut că se intră în pădure, neînțelegând de ce. Răspunsul este la fel de simplu: pentru că nu există loc de întoarcere la Boryana, s-a ales ruta prin pădure pentru a pleca apoi drept pe drumul de venire. Programul este respectat de fiecare dată, șoferul asigurându-se dacă mai este vreun turist amețit care aleargă după autobuz. În această brambureală, turistul vine cu slipul ud de la plajă și hop pe scaun, astfel că, o tură cu autobuzul de la ora 13 face imposibilă găsirea unui loc uscat și fără nisip. Cea mai optimă soluție este, după părerea mea, achiziționarea unui autobuz cu scaune netapițate, astfel că acestea nu se vor mai îmbiba cu apă.

Dacă nu doriți să luați autobuzul, trebuie să știți că un drum numai dus hotel-plajă durează în jur de 15 minute, cea mai prielnică rută fiind de la Aquamania-stânga-dreapta la parcarea din centrul stațiunii-stânga către Boryana. În schimb, dacă nu vrem să alegem prima rută care oricum nu are panta atât de mare ca ruta autobuzului, putem alege să parcurgem drumul coborând panta foarte abruptă până la hotelul Dobrudja, apoi stânga către bazar până ajungem la Lagune de unde o luăm către alea adiacentă (Luna Park) până la plajă, apoi dreapta către sectorul potrivit.

Care este plaja destinată hotelului?

Plaja rezervată hotelului este cea cu umbrele albastre, de lângă Boryana. Aici vin turiștii cazați la toate Ralitsele, Vita Park și Com. Porțiunea de șezlonguri și umbrele se numără printre cele mai lungi porțiuni rezervate din Albena. Toată plaja este concesionată stațiunii astfel că nu putem vorbi de comercianți sau administratori fictivi. O noutate foarte bună luată de conducerea stațiunii constă în preluarea tuturor obiectelor care pot rezerva un șezlong în primele rânduri. Cu toate că unii au făcut scandal, nu au realizat nici în al nouălea ceas că vinovații sunt chiar ei. Dar așa e turistul. După ce că are o gălăgie de șezlonguri din care poate alege, îl vrea fix pe cel din primul rând. Totuși, nu înțeleg activitatea lor având în vedere că, dacă ți-ai rezervat un șezlong în această secțiune, înseamnă că ești cazat la un hotel din zona de parc a stațiunii. Atât de voinic să fi dimineața la ora 6, încât să parcurgi 30 de minute dus-întors doar ca să-ți stea privirea în primul rând? De fiecare dată când am mers cu autobuzul de 9, erau locuri și în al treilea rând. La ora 11, plaja era plină, fără niciun șezlong liber. Am tot auzit vorbe, cel puțin într-un articol anterior din rubrica hotelului Vita Park, cum că administratorul plajei sau ’’coloratul în pantaloni roșii’’ ar fi violent cu turiștii. Nimic mai fals. Bulgarul este binevoitor, nu intri în vorbă cu el, nu te bagă în seamă, intri în vorbă cu el, îți vorbește și românește, îți mai recomandă o băutură locală, nimic stupefiant. Cel puțin 1 din 5 umbrele are minim o tijă de susținere ruptă, semn că turiștii au fost destul de neglijenți cu ele. Când vântul bate puternic din lateral, umbrele vor fi închise de administratorul plajei, pentru a le proteja de alte eventuale rupturi. Și nu, nu trebuie să comentăm, exact cum am mai văzut prin alte articole de pe AFA. Te resemnezi. Nu-ți convine, te duci la hotel. Nu te poți pune cu natura. Înțeleg că nu ești acasă dar nu ne putem bate joc de bunul altuia, chiar dacă ni se oferă gratuit.

Intrarea în mare a rămas neschimbată. După primii metri de la mal este o porțiune mai adâncă după care se urcă brusc pe un mal, urmată de o altă pantă abruptă. Nu putem vorbi de alge, poate doar în zilele cu valuri mari dar acestea sunt prezente doar în apă și se retrag odată ce curenții se liniștesc.

Există un duș aflat la capătul porțiunii cu șezlonguri ori un pic mai la sud, lângă piscina hotelului Boryana.

Unde putem mânca pe plajă?

Restaurantul ’’RAI’’ servește ca bar pe plajă pentru oaspeții porțiunii de plajă despre care am vorbit. Programul All Inclusive începe la ora 11, total aberant. Restaurantul se deschide la ora 8:30 dar contra cost, chiar dacă ai brățară de All. Cu alte cuvinte, trebuie să aștepți minim o oră pentru a bea un binemerită bere rece. Să nu vă faceți gânduri bune. Informat și teribil amuzat de poveste lui @fanespoitorul, cele scrise în articol său s-au adeverit. Cu 10 minute înainte de deschidere, se face o coadă imensă, de parcă s-ar da ceva gratis. Ei bine, gratis se dădea, dar cum? Ospătarii, drăguți de fel, umpleau paharele cu bere, vreo 100 la număr, în două colțuri, le lăsau pe masă, semn că erau deja familiarizați cu turma de turiști ce urma să dea năvală, mai ceva ca la război. Angajații, aroganți din cale-afară, stăteau cu ochii pe ceas, să nu cumvă să deschidă cu un minut mai devreme. Făceau haz de necaz pe seama turiștilor - ‚‚Ia uită-i și p’ăștia cum așteaptă o bere rece’’. După primele minute, toate paharele cu bere erau deja savurate, înghețata, deși în 3 frigidere, obliga turma să stea la rând – am stat 15 minute pentru a lua o înghețată care și așa era topită până la șezlong, un gust bunicel dar nu variat. În partea stângă erau aceleași dozatoare de cafea și apă plus dozatorul de suc montat de Dorel – la eticheta cu Cola curgea suc de portocale, la cel cu cireșe tot de portocale, la cel de ananas de cireșe șamd. Trebuia să stai ceva să memorezi de unde să îți iei băutura potrivită. Mai exista și în partea dreaptă dar acolo erau umplute la cerere de un angajat. Berea de marcă costă, la fel și vinul. Tot de la ora 11 se face la foc continuu pizza de mărimi mari, una simplă, ca cea de la restaurant și una cu ciuperi. Desigur că și-a făcut apariția și celebrul român dornic să ia 15 felii de pizza, să le ajungă și cumnaților de pe plajă care oricum trebuia să ajungă în restaurant pentru a o savura – nu te lăsau să ieși cu felia de pizza. După cca. 30 minute de la deschidere, totul era cu fundul în sus, suc pe jos, cafea pe dozator, furnici mișunând pe dozatorul de cafea și apă iar lista putea continua. Tot aici se poate servi și prânzul destinat leneșilor. Mi-am luat gândul de la el când am văzut ce mizerie este în jur. Există și o vitrină cu fursecuri la care nu se aștepta la fel de mult.

Restaurantul RAI este clasificat la trei stele iar seara devine restaurant în toată regula, cu mâncare contra-cost și concerte odată la câteva zile. Probabil se bazează pe ideea: dimineața iad, seara rai (sau cel puțin așa se prezenta realitatea). Așadar, acest restaurant poate părea o întreagă brambureală pentru mulți turiști.

Animația hotelului:

Echipa de animație este prezentă de la oră 10 când, prin intermediul Radioului Ralitsa se face prezentarea echipei de animație și a programului. Activitățiile zilnice constau în Boccia, dans aerobic în piscină, volei, stretching, water gym, waterpolo, aqua splash, zumba, fotbal, stepaerobic și darts. La ora 21:30 are loc un spectacol de comedie, iar de la ora 20 un mini disco pentru copii în PrimaKids Club. Există și două mese de ping-pong dar fără palete și mingi, lângă piscină. Am jucat chiar cu barmanul de la Snack Bar deși a fugit când l-a văzut șeful =)). Genial omul.

Cum ne conectăm la internet?

Începând cu acest an, conectarea la internet este mult mai fluidă și mai deschisă. În comparație cu 2014, s-a renunțat la hărtiuțele cu usere și parole unice, introducându-se o aceeași parolă și un aceleași user pentru toți turiștii, în toată stațiune. Cu alte cuvinte, username-ul a devenit albena1 iar parola albena2016 iar rețeaua Free Albena HotSpot. Dacă ne raportăm strict la teritoriul Primasol, internetul merge bine în toate spațiile hotelului, mai puțin pe holuri și în camere unde semnalul se pierde de multe ori. Noi, fiind cazați la etajul 3, am beneficiat de hotspotul de la Aquamania. Viteza este de 1mbps. Probabil că vă întrebați cum se pot conecta atâția turiști la un singură rețea. Față de anii precedenți, s-au introdus noi HotSpot-uri, mult mai performante, gigantice aș putea spune, reziste la apă și cu 8 antene de emisie, amplasate în diverse locuri strategice și de impact.

Este sau nu de recomandat hotelul?

În ciuda tuturor experiențelor neplăcute pe care le-am trăit aici, nemaipunând la socoteală optimismul și vorbele încurajatoare din partea lui @fanespoitorul, a submarinului lui @Zoazore, a vacanței perfecte a lui @mishu, raportul calitate/preț este bun datorită intrării gratuite la Aquamania. Cum spunea și @fanespoitorul, virgula a apărut și la noi doar că, într-un final, în urma unei dezbateri în familie, o să recomand hotelul cu condiția ca cei care doresc să își petreacă un sejur la acest hotel, să citească cele relatate mai sus, cu toate că m-a doborât oboseala iar caracterele au sărit de 50000. O vacanță la acest hotel implică o studiere temeinică a tuturor impresiilor existente pe internet deoarece la fața locului nu ți se spune absolut nimic, nici măcar de poziția restaurantului, facilități șamd. Nu o să lipsească nici pozele, pe care le voi grupa în bufferul de călătorie, pentru a încăpea un set de 99 de fotografii. Cu alte cuvinte, în urma acestui concediu impozant pe alocuri, mă declar satisfăcut de condițile și facilitățile oferite, cu toate că acestea au fost mult mai slabe comparativ cu ce am văzut în pozele de anul trecut ale colegilor antemenționați. Din partea mea, mai urmează un articol despre Aquamania și Albena, revenind apoi pe plaiuri mioritice, în Hațeg și Sibiu.

Youtube - goo.gl/CDjyhX

Vacanțe perfecte vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 6278 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI