Hotel President - hotel in centrul Kiev-ului

TIPĂREȘTE

Dupa hotelul din Uman (vezi impresii), a urmat episodul de pe drumul spre Kiev de a doua zi, pe care il redau, pentru ca pastreaza acelasi spirit de parodie si “pitoresc”. In felul acesta inchei cu zona aceea si fac trecerea la descrierea hotelului President din Kiev.

Dupa o dimineata de lucru in oras, alta doamna, de data asta de la una din firmele cu care ne-am vazut, ne roaga sa o luam si pe ea la Kiev. Ok, zicem noi, fara probleme. “Scufita Rosie”, cum am numit-o de atunci, pentru ca era toata toata imbracata si incaltata in rosu (avea pana si palarie rosie), s-a asezat pe bancheta din spate, dupa ce colegul meu imi facuse semn, in prealabil, sa nu cumva s-o las in fata, langa el. Vorbea muuuuult femeia, tare mult. Si-ntr-o italiana stalcita, asa ca intelegeam si noi cum si ce puteam. Plecam si, fara gps, v-aduceti aminte, ne lasam pe mana ei sa ne scoata din oras. Dupa ce ne-varte vreo juma de ora, gasim o iesire, mergem noi tot inainte si deodata auzim: “Noooooooooooooooo, aspeta, aspeta!! Nooooo, torna, torna! ” Ne-a bufnit rasul, ne-am conformat si in fine, ne-am dat seama, ca, la cat de ocupata era sa ne povesteasca despre tineretea ei, nu fusese atenta deloc la cum trebuia sa iesim din oras. In fine, reusim. Pe drum, am oprit sa mancam la un popas foarte curat si cochet, cu mancare buna, unde am descoperit ca “curca” e gaina in ucrainiana. De atunci, unul dintre cuvintele preferate ale insotitoarei noastre a fost “curca” :), il repeta ca un papagal si radea.

Continuam. Ma luase durerea de cap de la atata vorbarie. Doamna, fara centura de siguranta, se “urcase” aproape pe colegul meu, care conducea, si asta era disperat. Eu incet incet, intr-un egoism exacerbat, recunosc, inchid ochii si ma fac ca dorm. Simteam din cand in cand privirea ucidatoare a colegului, care sigur imi zicea de dulce la greu in gandul lui. La un moment dat, aud conversatie: Ea - “Gambrrrro, gambrrrro…” Colegul – “¿Hombro? ” (umar) si-i face semn spre umar. Ea – “Noooooooooo, gambrrrrrrrro, gambrrrrrroooo…” El – “¿Gamberro? (“gamberro” e cineva care face prostioare, pus pe nazbatii) Ea – “Nooooooo, gambrrrrrrrro…” Deja repetase “gambro” ala de vreo 20 de ori cel putin, asa ca deschid ochii si vad pe marginea drumului oameni care vindeau ceva. Ma uit mai atent si vad ca scrie “raki” (alfabetul rusesc il tin minte de cand eram mica). Eu ruseste nu stiu, insa raki era mai mult decat evident. Ii scot din impas: “Cangrejo” (“rac” in spaniola). Si ea – “Síiiiiiiiiiii, gambrrrrroooo”. Femeia nu voia decat sa-i explice ce se vindea pe marginea drumului, iar colegul era deja disperat. Imi zice razand ca daca ma mai fac ca dorm, ma da jos din masina.

Ajungem in cele din urma in Kiev. Hai sa cautam hotelul. Doamna, desi ne spune ca vine de multe ori in capitala si ca e un hotel cunoscut, habar n-are. Oprim masina de vreo 2-3 ori pe marginea unui mare bulevard (evident ca eram prost opriti) si ea, in loc sa intrebe pe geam, coboara cu totul din masina si parca facea sondaje pe trotuar: nu stia unul, se ducea la altul… Colegul: “Eu o las aici p-asta”. Eu “Stai ma, asa, ca are si geanta in masina, sarmana…” Am murit de ras. Pana la urma n-o mai lasam sa coboare si intreb eu, cu geamul deschis, intr-o spaniolo-engleza rusificata, cum m-am priceput, si… hotelul era la cateva sute de metri de noi. Uffff…. Am ajuns!! Parcam, ne dam jos, doamna la fel… Si vedem ca continua sa vorbeasca; ce sa mai, nu avea nicio intentie sa plece. Ii zic colegului meu “Asta vrea sa o poftim la hotel, sau macar la cina” La care asta, frumos, ii intinde mana, ii zice un “espasiva” (spaniolii pun “e” mereu in fara s-ului) hotarat si face stanga-mprejur. Eu il copiez si, cum intram in hotel, ne bufneste un ras teribil, de se uitau toti la noi… De atunci, ori de cate ori ne amintim de episodul Uman, ne bufneste rasul.

Asa deci. Am ajuns la hotel. In martie 2009 am stat doua nopti la acest hotel, iar in iunie 2010 inca doua. E un hotel de 4*, desi camerele (cel putin cele in care am stat eu, tip standard) poate merita trei numai. Curatenie in tot hotelul, da, si in camere la fel, insa mobilierul e ceva mai vechi, cuverturile si perdelele la fel; i-ar veni bine o “spalare la fata”. Receptia e enorma, de fapt, parterul este mare in general. Are un bar foarte modern, spatios, cu mese si canapele/fotolii frumoase si comode, si servicii bune. Acolo am luat o gustare intr-o seara, un sandwich cu cartofi prajiti. Iar sucurile de grefuri mi-au placut foarte mult. Luminile, lifturile, decorul… fac o ambianta placuta si de hotel de 5 stele chiar. In 2009 am apelat si la serviciile informaticianului de serviciu: nu stiu ce se intampla cu calculatorul meu ca nu reuseam sa ma conectez (cu cartela cumparata de la sala de calculatoare, asta ultima fiind gratis, insa eu aveam nevoie de mailul de serviciu), asa ca m-am dus sa vad ce se intampla. Imediat a venit un tinerel care se pricepea si mi-a rezolvat problema, fara cost.

Aveau si casa de schimb, tot langa receptie.

La subsol se afla restaurantul, foarte elegant si cu mancare buna. Micul dejun bufet era pe saturate, cu multe sortimente de… de toate. Iar cina la fel: hotelul ofera si mancaruri traditionale dar si bucatarie europeana; imi aduc aminte de bilutele de unt imbracate in patrunjel, mmm…, dar si de borsul cu varza, o supa cu multe ingrediente, de culoare rosie, de la sfecla, gustos si hranitor.

Pozele de pe site, cele cu receptia, barul, restaurantul, sunt reale, insa la camere… nu as zice acelasi lucru. Poate cele superioare sa fie de calitate mai buna, insa eu, de data asta, nu am avut noroc :) Oricum, am fost multumita de conditii. Nici de data asta nu am decat o fotografie, nu pricep de ce, la cate pozez eu de obicei…

Hotelul este cocotat undeva, sus, si masina am lasat-o in parcare, sa nu ne mai complicam. Asa ca la intoarcere, seara, cu pungile de cumparaturi dupa noi, cam gafaiam urcand coasta… Parcarea este foarte mare, cu plata (chiar daca stai in hotel). Cel putin noi am platit la ghiseul aflat la intrare, unde e si bariera.

Camera standard dubla e undeva la 90-100€ din cate-mi amintesc.

In a doua mea sedere acolo, am fost prezenti si la o scena mai putin placuta: tocmai ne cazam la receptie, cand, un mini-grup de trei persoane se “certau” de zor cu una dintre receptioniste. Una dintre femei si-a pierdut rabdarea si a inceput sa strige, efectiv, ca niciodata nu i s-a intamplat asta, ca facusera rezervarea din timp si acum li se spunea ca nu au camere libere… Asa ca am apucat repede cheile, sa nu cumva sa le calcam pe urme. Oricum, receptionistele au fost calme si cu zambetul pe buze in orice moment, probabil pana la urma rezolvand problema.

Sunt sigura ca daca mai merg la Kiev, tot la President ma duc!!

---

VIZUALIZĂRI: 2678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI