Doamnele Sithoniei, inventar estival

TIPĂREȘTE

Imaginile hipnotizante ale Sithoniei rurale, sălbatice, fermecătoare, mi se plimbă silențios prin minte. Am înteles că ar avea zeci de plaje, vreo 70, pentru gustul fiecarui individ. Normal că nu le-am vizitat pe toate, dar mai jos puteți selecta ceea ce se pliază cu dorințele voastre.

Inventarul nisipos va fi în ordinea așezării lor geografice.

Nikiti, la 98 km de Salonic, un mini-orășel cu numeroase spații de cazare beneficiază de o plajă lungă, nu foarte lată, acoperită cu nisip. Apa este calmă, intrarea în apă e lină. Dotată cu șezlonguri și umbrele dar și cu numeroase spații pentru „prosoape pe nisip”. Nu lipsesc nici tavernele, sunt înșirate pe faleză, aproape de portul drăguț. Sunt și centre de închiriat echipamente pentru sporturi nautice - vezi impresii

Koviou Beach este ascunsă printre stânci și pini, este nisipoasă, dotată cu șezlonguri și umbrele, în zonă sunt și câteva spații de cazare. Plaja asta e mărginită de multe altele foarte mici, umbrite și pitite, cu intrare în apă printre stâncile dantelate. Piticaniile astea nisipoase sunt ideale pentru cei îndrăgostiți, părerea mea.

Neos Marmaras e la 20 km de Nikiti, stațiunea cosmopolită a Sithoniei „găzduiește” o plajă modernă, o apă de smarald, un nisip fin și o intrare lină în Egee, perfectă pentru pitici. Este dotată cu șezlonguri, umbrele, dușuri, toalete. Pe frumoasa faleză sunt numeroase taverne și magazinașe.

În Neos Marmaras mai există o plajă, Paradisos, n-am avut curiozitatea de a o vizita. Atenție însă: Neos Marmaris este construită la înălțime, seamănă cu un mușuroi, străzile sale sunt extrem de periculoase, n-am văzut în viața mea pante mai abrupte. Acolo m-am rănit grav, recomand mare atenție în alegerea unei cazări în frumoasa stațiune, de preferat să alegeți ceva între terenul de fotbal și Porto Carras, altfel riscați să vă enervați și să vă obosiți în vacanță. În portul din Neos Marmaras se organizează un târg cu produse tradiționale în fiecare zi de vineri, prețurile sunt bune, marfa e variată și de calitate.

Agia Kiriaki Beach, este situată tot într-un golf mărișor, protejată de vânt, acoperită pe alocuri cu pietriș, preferată de cei care sunt cazați în campingurile Stavros și Porto Elena. Peisajul de pe drumul de coastă este ireal de frumos, este sălbatic, pur. Pe plajă nu erau șezlonguri, în apropiere am văzut doar două taverne, la intrarea în campinguri. Plaja este curbată și lungă, mărginită de pini.

Stiladario Beach nu este foarte mare, este ușor curbată, acoperită cu nisip fin, apa este cristalină, din loc în loc aricii de mare se relaxează pe stâncile pleznite de Egee, e nevoie de „șoșonii” de apă.

Prima porțiune a plajei este administrată de cei de la hotelul Poseidon, mijlocul - de barul Bandidas și ultima este „la liber”. Se poate pescui în voie, plaja are și un spațiu pentru iubitorii de volei pe nisip. Nu lipsește umbra naturală a pinilor, peisajul este fabulos, nuanțele verzulii se împletesc perfect cu albastrul mării și al cerului, despre aceasta am scris detaliat aici

Tristinika este adorabilă, aproape de Toroni, se consideră o prelungire a acesteia din urmă (Toroni), dar nu se poate ajunge la ea decât pe șosea, țărmul este întrerupt de stânci. Mărginită de pietroaie croșetate, Tristinika nu este mare ca întindere dar are nisip fin, câteva șezlonguri și umbrele, o rulotă e pe post de bar. Câteva vile și un camping vă pot asigura o ședere liniștită, romantică, în acel golfuleț.

Toroni e frumusețea rurală a Sithoniei - vezi impresii, se laudă cu o plajă lungă, lată, cu nisip grunjos pe alocuri, beneficiază de o intrare lină în apă, dar nu după mulți pași apa se adâncește și e perfectă pentru scăldat. Ideală pentru familiile cu pitici, plaja Toroni vă pune la dispoziție șezlonguri și umbrele, aici nu există umbra naturală a pinilor dar există numeroase baruri, cafenele și taverne unde vă puteți adăposti de fierbințeala soarelui savurând un suc sau o bere rece. Spațiile pentru iubitorii de „plajă pe prosop” sunt numeroase, Toroni poate satisface toate gusturile.

Porto Koufo este portul natural al Sithoniei, deține o lungă și îngustă fâșie de plajă acoperită cu nisip, erau și câteva șezlonguri și umbrele, am fost acolo în extrasezon. Intrarea în apă nu era bruscă dar se adâncea extrem de rapid. Apa era calmă, noi am făcut plajă aproape de Porto Libre și n-am avut parte de stânci sau de arici, așa cum citisem despre ea. Din loc în loc un tamarix moleșit de soare își ținea rădăcinile bine înfipte în nisip, umbră naturală nu exista, mașinile pot fi parcate la marginea plajei, pescarii amatori își pot întinde firul și acolo, în portul Koufo.

Kalamitsi Beach este o încântare a simțurilor, e veselă, are o parte acoperită cu nisip fin și alta cu nisip grunjos. La marginea plajei este o parcare mare, pe plajă sunt șezlonguri și umbrele, extremitățile sunt pentru „prosopiști” iar zona nordică este rezervată nudiștilor.

Apa mării era de poveste, calmă, intrarea lină, se adâncește treptat și nu foarte repede, plaja e preferată de familiile cu kinderi. Taverne, magazine, baruri, liniște, ingrediente pentru diferite gusturi turistice. În golf se pot practica și sporturi nautice, apa liniștită este ideală pentru scufundări. În sătuc sunt și câteva spații de cazare, o vacanță în Kalamitsi poate deveni magică dacă vă atrag toate aceste „elemente” ale locului.

Satul Kalamitsi este micuț, amatorii de agitație nocturnă nu-și vor găsi locul acolo, liniștea e la ea acasă. În zonă se poate campa, întreaga zonă Kalamitsi e ca o simfonie de culori, arome și parfum estival, este o doamnă.

Sykia e o splendoare, e foarte mare, noi am găsit-o golașă, sălbatică, semăna cu o fată răvășită, neîmblâzită. Cele câteva taverne erau închise, șezlonguri nu existau, era o zi cu un vânt tăios, vânt ce împrăștia nisipul fin al plajei. Plaja aceasta este preferată de cei care sunt „cazați” în campigurile din apropiere.

Satul Sykia e la vreo trei km distanță de plajă, e pitit în munte, e măricel, acolo sunt și spații de cazare, magazine, taverne tradiționale, prețurile sunt mai micuțe decât pe plaja cu același nume. Cu o îmbinare între nou și vechi, Sykia păstrează totuși arhitectura din secolul XIX, dispune și de o clinică, o biserică, o benzinărie, o piațetă centrală frumușică, un fast-food și câteva ateliere meșteșugărești. Străduțele înguste m-au încântat maxim, bananierii la fel, câinii fără stăpân se plimbau nepăsători prin sat, oamenii erau cam ciudați, n-am avut chimie cu ei, ba chiar am fost jignită de un vânzător arogant. Se spune că aici oamenii sunt mai altfel, au și un dialect mai aparte, păstrează tradițiile și sunt reticenți din multe puncte de vedere.

În partea de vest a satului, la o distanță de 30 de minute (de urcuș), pe dealul stâncos numit Koukos a fost descoperită o așezare preistorică și un cimitir, aviz amatorilor de frumuseți din timpul Imperiului Bizantin.

Aproape de plajă, într-o curte am văzut un vagon de tren, e o modă în Sithonia să ai in loc de casă de vacanță un vagon-dormitor. N-am avut răgaz pentru a căuta morile de vânt de lângă plajă, unii n-au „răbdare arheologică”.

Valurile uriașe de la Sykia ne-au oferit un spectacol de zile mari, înspăimântător de grandios, ne tăia respirația. Muntele Athos se poate admira de pe neâmblânzita plajă.

Iată că am ajuns la minunata Linaraki Beach, e liliputană dar spectaculoasă. Golful micuț ascunde o fâșie îngustă de nisip, marginile sunt stâncoase, menite să o protejeze pe prințesa Linaraki. Culmea e că erau șezlonguri și umbrele, suportau cu stoicism bătaia vântului turbat.

În apropiere sunt două campinguri iar la marginea plajei, la o distanță cât o șosea îngustă sunt două spații de cazare excelente pentru cei care vor un refugiu la mare. Unul dintre acestea deține și o tavernă, Akrogiali, un loc încântător unde am savurat o bună cafea grecească. Ceva inedit și frumos este Studio Maria Vafeidou, un complex de case care m-a cucerit.

Pigadaki Beach este o perlă, este ca un parfum discret, este un loc ideal pentru iubitorii de ascunzișuri. O plajă mică, nisip fin, câteva șezlonguri, câteva căsuțe, trei taverne. Uiți că ești pe pământ, uiți de mașini, „muzici” și alte minunății.

Sarti este fata modernă, emancipată, figurantă, „siliconată” a Sithoniei. Doriți gălăgie, agitație și șezlong lângă șezlong exact ca în Mamaia? În Sarti de nord le puteți găsi pe toate. În cel de sud n-am ajuns, am preferat altceva.

Sarti de nord are o plajă lată și lungă, acoperită cu nisip fin, intrarea în apă e ok dar se adâncește foarte repede, nu este recomandată piticilor.

Multe baruri, taverne, magazine, fițe peste fițe. Nu e urâtă dar nu e pe gustul meu. Ba chiar e voioasă și animată, are multe culori, pe placul domnului.

Orange Beach e ca un furnicar. Aglomerat, stâncos dar și un pic nisipos.

La doar câțiva km de Sarti, plaja Portokali sau Orange îți taie respirația privită de la depărtare, din pădure. Cu cât te apropii mai mult de țărmul stâncos devii părtaș la haosul total existent în acel loc deloc portocaliu. O porțiune din glof este acoperită cu șezlonguri și umbrele, un bar menține gălăgia infernală, exagerat de anormală, părerea mea. Vedeta asta a Sithoniei m-a distrat maxim, m-am cocoțat, am coborât pe stânci, am făcut plajă pe o scândurică, am admirat crabii și-am fost înconjurată de peștișori, am fugit de șopârlele vitezomane. Mai multe am povestit aici

Toate plajele din Sithonia sunt ușor de găsit, există indicatoare din șoseaua principală pentru fiecare în parte. Desigur că sunt și locuri extrem de bine ascunse, folosite de nudiști, cunoscute doar de ei.

Plajele sunt ca femeile. Diferite, unele discrete și parfumate, altele ascunse, rebele sau liniștite, doamne sau țărăncuțe, toate sunt învăluite într-o doză de mister, într-o lumină și o căldură plăcută, fiecare în parte oferind satisfacție și relaxare, gata să vă îmbrățișeze cu goliciunea ei...

Hei! Vorbeam despre plaje;), vă las în compania pozelor dar și a filmulețului youtu.be/Oabi3WjZSAY

---

VIZUALIZĂRI: 4354 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI