Perlele negre din Santorini

TIPĂREȘTE

Și pentru că totuși suntem în Grecia, pe o insulă superbă, înconjurată de ape albastre, e timpul să mergem la plajă. În alegerea locului de cazare, un factor important a fost apropierea plajei. Prin natura sa, insula ,,rearanjată” după multe erupții vulcanice, este destul de săracă în plaje pe partea de vest, unde stăpână este Caldera cea frumoasă, cu combinațiile sale superbe de culori, de la roșu aprins, la variațiile de negru și care se înlță maiestruos din apele albastre, purtând la înălțime ca o coroană distinsă cununa formată din casele albe, mici, cu bisericuțe ale căror domuri albastre lucesc in soare. Cu totul se schimbă situația în sudul insulei, dar mai ales pe partea de est, unde sunt fâșii lungi de plajă nesfârșite, în mare parte neagră, din cauza rocii vulcanice. E clar că am ales să stăm în Perivolos, considerate alături de Perissa, cele mai grozave stațiuni de pe insulă. Sigur că atunci când vorbim de partea de est, totul se împarte în două, în sus sau în jos de munte, mai precis de Muntele- stânca Mesa Vouno, despre care eu deja v-am povestit și nu numai, ba chiar l-am și dovedit (adică l-am urcat). Așadar la nord de stâncă este stațiunea Kamari , cu plaja Episkopi Gonia , lungă de 5 km, foarte bine organizată, cu multe hoteluri și posibilități de cazare în zonă, plajă premiată cu Blue Flag, cu restaurante și terase chiar pe plajă, cu multe posibilități de sporturi nautice, scuba diving, iar în fiecare an aici se organizează Festivalul de Jazz , în incinta Cinematografului în aer liber. Plajă pe care noi am văzut-o de sus de la mare înălțime și din depărtare, de pe drum. Mai la nord de Kamari este plaja Monolithos , cu nisip și ape mai puțin adânci, bună pentru familiile cu copii mici. În apropiere este aeroportul. Trecem peste stâncă, la sud și ajungem la Perissa. Se spune că e una din cele mai frumoase plaje, cu nisip mai fin chiar lângă stâncă, este ferită de vânturile din insulă, de măria sa Meltemi , foarte bine amenajată, cu multe șezlonguri, cu umbrele din frunze de palmieri, ce protejează bine de razele fierbinți ale soarelui. În stațiune atât aici cât și la Perivolos, puțin mai la sud, sunt multe vile și hoteluri, mai acceptabile ca preț pentru cazare, dar am văzut și multe resorturi de mult bun gust, mult mai pretențioase. Atât plaja Perissa, cât și Perivolos, se întinde înspre sudul insulei, pe cca 6-7 km, continuându-se apoi cu plaja Agios Georgios , de fapt, fără întreruperi, neștiind unde se termină una și începe cealaltă. Revenind la Perissa , este ușor de venit aici cu autobuzul din Fira, este la 15 km iar stația finală fiind chiar lângă stâncă, la marginea teraselor. O călătorie Fira-Perissa costă 2,40 euro.

Cum spuneam aici este un nisip negru, se zice cu proprietăți curative, se încălzește puternic de la soare, nu prea poți umbla desculț. Absolut toate șezlongurile pot fi folosite în schimbul unei mici consumații, răcoritoare, băuturi, cafele, înghețată, sau de ce nu mic dejun, prânz sau cină. Toate acestea vă pot fi servite la șezlong, sau puteți merge la terasa din dreptul plajei, fiecărei porțiuni de plajă fiindu-i arondată o anume locație. Prețurile sunt rezonabile, un fresh de portocale, 3,5 euro, unul de pepene tot 3,5, o înghețată de la 3 la 5-7 euro depinde de mărime sau conținut. Un gyros 3,5 euro. Berea locală Red Donkey , cea mai bună 7,5 euro 350ml, foarte bună, Yelow Donkey , puțin mai ieftină 7 euro iar un Mythos, 3,5 euro. Apa a fost foarte bună, mai răcoroasă la început, apoi o adevărată plăcere, destul de adâncă după cca 3-4 metri, fără prea multe valuri. Între plajă și terase este un drum, pe care se poate circula și cu mașini până după masă exceptând anumite porțiuni. Sunt multe marketuri unde vă puteți cumpăra cam tot ce doriți, multe magazine de souveniruri, bancomate, de închiriat mașini, atv-uri, motorete. Există și un camping, peste drum de plajă, la câțiva metri de stație. Drumul spre localitate este perpendicular pe cel de lângă plajă, se merge la dreapta, iar la câțiva metri este frumoasa Biserică Timios Stavros (Holly Cross) , una din cele mai mari de pe insulă, construită inițial între 1835-1840, dar care a fost distrusă în urma cutremurului din 1956, acum reconstruită. Domurile sale albastre se văd de la mare distanță, chiar și de pe muntele Mesa Vouno. Mergând așa spre centrul localității, pe strada principală, pe care circulă și autobuzul sunt alte multe magazine, brutării, noi am fost la una care era deschisă non-stop, cu multe specialități de pâine și produse de patiserie care mai de care mai apetisante. Aici este și un Big market. Tot aici e și un Waterpark , eu nu l-am văzut, nu știu dacă deja funcționa, precum și un Muzeu al Mineralelor și fosilelor . Chiar la baza muntelui, aproape de stația finală, sunt ruinele capelei Agia Eirini , din sec. V și se pare că sunt dovezi clare că această bazilică a dat numele actual al insulei Santorini, Santa Irina , nume dat de marinari. Sunt deasemenea multe vile cochete, cu multe flori în grădini, frumos colorate, hoteluri, pensiuni dar și foarte mulți măgari și cai am văzut, blânzi și frumoși.

Mergând de-alungul mării, paralel cu aceasta, ajungem în dreptul localității Perivolos , porțiunile de plajă sunt și aici frumos amenajate, sunt șezlonguri late din lemn, acoperite cu saltele colorate. Nisipul este acoperit cu podele de lemn, ce formează trotuare, sunt vopsite în alb și contrastează frumos cu nisipul negru. Din loc în loc sunt băncuțe, locuri de joacă pentru copii, cu leagăne, sau balansoare. Și această plajă este distinsă cu steag albastru. Sunt dușuri din loc în loc, cabine de schimb, marea este minunată, destul de adâncă chiar de la mal. Pe dreapta, lângă drum sunt terase, taverne, cafenele, cluburi, iar noaptea tinerii și nu numai se pot distra pe cinste. Se pare că este cea mai animată stațiune. Serile am mâncat la taverne aici în Perivolos, dar am fost la plajă atât în Perissa, aproape de stâncă unde peisajul este superb, culoarea gri a stâncii se reflectă în apă și invers, apa lucește puternic pe pereții de piatră, cât și în Perivolos și ne-am simțit bine în ambele locuri. Sunt multiple posibilități de sporturi nautice, chiar și de sport extrem. Într-una din seri, am vrut să facem o plimbare de-alungul mării, am ajuns până la capătul plajelor, adică am parcurs și porțiunea de plajă Agios Giorgios, la fel de organizată și frumoasă ca și celelalte. În dreptul localității, am luat-o la dreapta, am intrat în sat și am mers mai departe, cu intenția de a ne mai plimba puțin și ușor-ușor, vorba cântecului, am ajuns în sudul insulei, mai precis golful Vlichada , unde este un mic port, aici erau multe vase, bărci, mai multe vase de pescuit, locul e frumos, are și o parcare mare lângă. Noi am ajuns puțin înainte de apus, cerul era superb colorat iar marea reflecta toate aceste culori. Am privit în jurul nostru, era atâta liniște, doar niște muzică grecească în surdină la o terasă. Puțin mai încolo, după șirul de case este și plaja Vlichada , liniștită, ferită de niște stânci în spate. Chiar în curbă, era o terasă pe marginea drumului, ce aparținea de taverna Dimithris , care atrăgea privirile ca un magnet. A fost de ajuns o privire, că eu și soțul ne-am înțeles că e momentul să mâncăm, chiar ni se făcuse foame și mirosea așa de bine! De ce să nu fie aici? Am intrat și ne-am așezat la o masă în margine, ca să vedem toată panorama frumoasă a mării, deasupra portului, așa că am văzut și spectacolul soarelui, înainte de apus. Am comandat o salată pentru început, a fost una din cele mai bune mâncate vreodată în Grecia, soțul a luat coaste de miel, la rotisor, eu am luat Pastitzio, foarte gustoasă, un vin și am primit din partea casei, fructe, pepene galben. Totul 32 euro. Cireașa de pe tort, a fost însă muzica pentru că în timp ce ne pregăteam să mâncăm au apărut doi muzicanți, pentru că era ,,ziua ” programată pentru seara grecească. Iar la final când să plătim ospătarul ne-a întrebat de unde suntem, iar când a auzit că suntem din România, ne-a spus mândru că și soția lui este româncă din Roșiorii de Vede. Cred că a înțeles de fapt unele cuvinte, probabil știa el ceva... :)

Ne-am simțit așa de bine, ne-am felicitat pentru ideea de a veni aici, fusese o seară frumoasă, dar acum trebuia să ne întoarcem. Am ajuns destul de târziu, se făcuse întuneric, dar drumul nu e foarte circulat. Luna ne ținea companie... :P

Vă las în compania pozelor și a melodiei

youtube

mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2717 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI