Red Beach, cu peripetii

TIPĂREȘTE

Mai aveti putintica rabdare, mai am un singur review despre Santorini.

E-un review scurt, la obiect, asa ca puteti sa-l cititi in tihna, (nu va ia mai mult de 5 minute) si nu doar sa priviti pozele, asa cum se-ntampla de obicei pe acest sait. Obicei de la care nici eu nu fac exceptie. Si fiind un review scurt, riscul de a face habitualele mele greseli de ortografie, se reduce mult.

Asadar, intr-o zi m-am hotarat sa fac si eu baie in mare. Pai cum? Sa ajungi in cea mai vestita insula a Greciei si sa nu te balacesti si tu macar odata in marea ei? Sa nu simti tu pe pielea ta, frisonul misterului adanc si ud al apei in care s-a scufundat o insula plina cu Atlanti? Si-apoi, cine stie, poate ca marea santorineza e mai calda decat cea din alte insule, doar furnalul subteran al vulcanului, inca fierbe! Ce? Tot piscina si iar piscina toata ziua, la camping? Piscine avem si noi destule pe-acasa!

Pentru aceasta operatiune am ales, nu partea turistica a insulei, adica Caldera, unde nu prea ai unde sa faci baie, ci acolo unde auzisem eu ca sunt cateva plaje, cat de cat, normale. Cu sezlonguri, umbrelute si cu taverne sau macar “snack-bar”-uri. Aveam de ales intre plajele de langa Kamari, Perissa sau Akrotiri. Autobuzul ma ducea peste tot. Dar vorba proverbului, bagi mana in sacul cu serpi si scoti vipera. Aveam deci de ales intre White Beach, Black Beach si Red Beach. Trebuia sa-mi aleg doar culoarea nisipului vulcanic pe care sa ma tolanesc o zi intreaga.

Am ales Red Beach

Mi-am luat slipul albastru, ca sa se asorteze cu culoarea rosie a plajei si asteptam cu nerabdare ca sa se lumineze de ziua. Pe la ora 5, era deja lumina. O dunga lunga si rosie aparuse la orizont. Apoi a rasarit si soarele. La 6 si ceva eram in autogara din Fira, care e la 20 de minute de camping. Am ales Red Beach, pentru ca imi placea mie cum suna si mai ales ca o dom’soara de la o agentie turistica din centru, imi zise ca White Beach e chiar langa Red Beach. Asadar, vanam doua plaje dintr-o lovitura!

Red Beach se afla la doi pasi de localitatea Akrotiri. Pana acolo, autobuzul face o jumatate de ora si te lasa-n sosea, cum e obiceiul pe-aici prin insula. Pretul nu depaseste 2 euro. Nu trebuia sa intrebi pe nimeni pe unde e plaja rosie, ca in zare se si profila un munticel rosu. Apoi aparu si o parcare plina cu scutere si automobile. Marea era linistita. Era o zi calma, insorita. O bisericuta alba ce se profila la poalele muntelui rosu, accentua senzatia de pace si relaxare. O nunta era in plina desfasurare. Ca de obicei, era vorba de un cuplu de japonezi. Un barbat, care cred ca era de pe la noi, canta la o vioara. Omul si-a ales bine locul, pentru ca oricine se-ndrepta spre plaja rosie, trebuia sa treaca pe langa el, drumul era ingust. Cateva iahturi pluteau lenese in zare. Am pornit-o si eu incotro mergea toata lumea. Deodata in fata mea aparu o imgine de basm! Wow, de 3 ori wow! O plaja lunga si rosie se profila la picioarele mele printre o sumedenie de stanci, rosii si ele. Un perete inalt o adapostea de dogoarea soarelui. In fundal, departe, se distingea un perete abrupt si alb. Cred ca acolo era White Beach. Credeam doar, ca n-am ajuns pana acolo.

Asa, ca sa privesti plaja, e grozav dar lipsea esentialul, amenajarea ei. Sa fii venit eu prea devreme? Grupul cu care o pornisem la drum, era mare. Am urmat asadar o poteca stancoasa si destul de intortocheata, pana la plaja. In unele locuri urcai, in altele coborai. Partea cea mai neplacuta, era, faptul ca roca vulanica era dura si ascutita. Eu, ca sa obtin imagini cat mai bune, ma cataram pe stancile din jur. Voi sa nu faceti ca mine. O vreme nu s-a intamplat nimic dar la un moment dat am calcat pe-o muchie de stanca, taioasa ca o lama de cutit. Cand faci poze, nu te uiti unde calci. Am multumit firmei “Adidas”, ca, in concurenta ei acerba cu firma ”Nike”, a reusit sa produca niste tenisi excelenti. Si foarte rezistenti. Lama stancii mi-a sfasiat talpa adidasului, dar eu n-am patit nimic. Doar ca acei adidasi cu are mai batusem cateva insule si de care ma legasem sentimental mai rau decat de Grecia, a trebuit sa-i arunc la gunoi.

Sfaturi utile

Cand vizitati Red Beach, e bine sa urmati doar drumul amenajat de localnici, sunt si niste funii de ghidaj pe-acolo, drumul e putin in panta, dar nu e foarte anevoios si e sigur. Nu va abateti de la el. Chiar si la cativa metri de acel drum, frumosele stanci rosii, sunt taioase. Zgarie, taie, inteapa. Am ajuns pe plaja. Acolo, nisipul rosu, modelat de valuri, e fin. Dar, ghinion din nou! Vantul blestemat, “meltemi”, a inceput sa ridice valurile dintr-o data, de parca ar fi avut ceva personal cu mine. Adio balaceala. Acest vant mi-a modificat cel putin patru zile din program. Apare cand ti-e lumea mai draga. Imi reamintesc dintr-o data de Caragiale. “Econimia noastra este grozava, sublima chiar, as putea spune dar lipseste cu desavarsire”. Tot asa e si cu Cicladele, care sunt niste insule minunate, sublime chiar, daca acest vant agresiv, ar lipsi cu desvarsire. Pe plaja rosie, din loc in loc aparea cate o pancarta pe care scria ”snack-bar” ce te-ndrepta spre niste camarute sapate in stanca. Am intrat intr-una. Acolo intr-adevar, existase pe vremuri ceva, unde puteai sa servesti un suc, o cafea, o bere, un sendvici. Dar acum, toate erau abandonate. Lumea se plimba de-a lungul plajei, timp de o ora, isi muia picioarele in apa destul de rece, asculta muzica violonistului, care culmea! n-avea papuci in picioare dar nu patea nimic, ii arunca cativa banuti, facea cateva fotografii si se-ntorcea la statia de autobuz.

E posibil totusi ca in zilele in care marea e lina, sa fie instalate temporar umbrelute si sezlonguri (asa cum am vazut in unele filme de pe “youtube” sau imagini de pe “google”) dar acele “snack-bar”-uri abndonate, imi dadeau de inteles ca plaja nu mai prezinta interes comercial pentru santorinezi, ci doar vizual. Pana la plaja urmatoare, cea alba, al carei perete vertical se distingea in zare, nu m-am mai dus. Imi facusem deja alte planuri.

In loc de final

In acea zi de mijloc de iunie, mie, aceasta plaja vestita si colorata, iesita intr-adevar din comun prin coloritul sau, si nu demult iesita si din infernul vulcanic al adancurilor, mi s-a parut abandonata, buna doar pentru o scurta promenada. Intr-o ora, eram inapoi la Fira si inotam voios din nou prin piscina campingului, care macar avea apa calda si sezlonguri si umbrelute pe margine si un mini-market si un bar langa ea si care n-avea nici un val care sa ma rostogoleasca prin nisip, dupa ce stancile ei m-au lasat fara papuci.

---

VIZUALIZĂRI: 4916 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI